321 matches
-
curios dacă alunecă la fel de bine pe mușama ca pe carton, n-am rămas acolo să-i fac cu mâna și nici nu m-am uitat în urma dubei, așteptând să dispară după colț. Îmi aduc limpede aminte de fața tatei, era neras, mirosea puternic a tutun, părea foarte-foarte obosit, și zâmbetul îi era strâmb, deși m-am gândit mult, nu cred că bănuia dinainte că nu va mai putea veni acasă, peste o săptămână am primit o scrisoare de la el, scria că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-au oprit la vreo patru pași de sicriu, un gardian a smucit lanțul, atunci tata și-a ridicat capul, înălțându-și privirea, și atunci i-am văzut fața și am simțit cum mi se face stomacul ghem, tata era neras de multă vreme, slăbise foarte mult, dar nu de asta m-am speriat, ci de privirea lui, căutătura-i era goală, știam c-ar trebui să vadă, s-o vadă pe mama și pe bunica și pe mine, dar chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca alt element de noutate, inculpatul nu se afla deja în fața procurorului, ci într-un al doilea autoturism, pe bancheta din spate, flancat de doi subofițeri. Și, detaliu nu lipsit de interes, el nu se mai înfățișa ca un vagabond, neras, cu părul vâlvoi și în veșminte ponosite și jegoase, duhnind de la o poștă, ci era bărbierit, tuns, îmbrăcat îngrijit. Ca să nu mai amintesc de figura și starea lui de spirit, care nu trădau un ins hăituit și disperat, ci unul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
zice: — Putem să intrăm? Nu ne gândiserăm că o să meargă așa de greu. Planul B, dacă găsim acasă un bărbat, trecem la planul B. Tipul cu mașinuțele de curse duce sticla la gură și suge din ea cu obrajii lui nerași. Dă capul pe spate, și restul de bere dispare, bolborosind. Se dă într-o parte și zice: — Haideți înăuntru. Se uită la sticla goală și zice: Beți o bere? Intrăm, iar el se duce în bucătărie. Se aude un fâsâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
inima în dinți și-o porni mai departe, în întâmpinarea căruței. Când ajunseră față în față, tatăl său smuci tare de hățuri, mai-mai să le rupă și să rămână cu ele în mâini. Chipul omului era înnegrit de o barbă nerasă de multe zile, iar ochii îi erau duși în fundul capului și roșii de griji și de nesomn. Hooooo!... Ptrrr!... strigă el cu un glas aspru și răgușit, care sparse liniștea acelei dimineți liniștite. Pe unde-mi umbli, mă prăpăditule, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să Închidă ochii ca să vadă zîmbetul larg care dădea la iveală două șiruri de dinți solid Înfipți - un zîmbet de lup de mare, spunea ea ștrengărește, părul blond și inelat la ceafă, privirea azurie, tenul ars de soare, eterna barbă nerasă de trei zile, umerii largi la adăpostul cărora era atît de plăcut să te cuibărești. Bretonul ăsta are ceva de corsar, afirma Milic. Marie redeschise ochii. Toate Îndoielile care-i dăduseră tîrcoale mai Înainte se risipiră, În timp ce vasul cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcut asta... - Liniștește-te, Pierric, sînt aici, cu tine, destinde-te, furtuna a trecut, nu mai plouă, se face ziuă, ți-e cald, te simți bine, bine... Psihanalistul Îl calma pe Pierric, ale cărui lacrimi curgeau peste obrazul roșu și neras. Medicul se interesă de starea Mariei, care părea să respire cu dificultate, Lucas o văzuse clătinîndu-se pe picioare, gata să leșine, În clipa În care Pierric descria uciderea tinerei femei. Dar Își reveni rapid, Îi dădu la o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
proaste orice ai face. Sunteți transpirat, domnule, o să răciți, Îl preveni grijuliu Flavius-Tiberius. Pot să și mor de acum, zise omulețul și se așeză În zăpadă, sprijinindu-și spatele de stâlp, la două palme de sticla de bourbon. Pe obrazul neras Îi curgeau șiroaie de lacrimi. Nu plânge, omule, era doar un porc... Da, un porc! Da' știi dumneata ce Înseamnă să pierzi un porc? Și nu un porc oarecare, ci Porcul, domnule! Ăla pe care Îl visezi un an, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-se la mine. — Vreau s-aud părerea ta, dar nu sta prea mult pe gânduri, mi-a cerut el. Mi-am pipăit buzunarul rupt. — Merită toată osteneala asta, domnule locotenent? Millard îmi zâmbi. Am remarcat că hainele mototolite și barba nerasă nu îi afectau aerul distins. — Eu, unul, așa cred. Și partenerul tău crede la fel. — Lee e plecat la vânătoare de vrăjitoare, domnule locotenent. — Poți să-mi spui Russ, să știi. — OK, Russ. — Ce-ați aflat tu și cu Blanchard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
casă, și-a scuturat zăpada de pe căciula cu clape și de pe mantaua de postav vechi, cerându-mi permisiunea să se așeze pe un scaun chiar înainte de a-mi spune ce dorea de la mine. Avea ochii arși de febră și obrazul neras. Îmi părea cumva cunoscut, dar cu greu mi-am reamintit de unde. Stătuse cu mine la spital în aceeași cameră, ultima oară, și-mi luase adresa atunci. M-am uitat la ei amuzat. Era un tip de modă veche, foarte ceremonios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu reproș. „Nu e frumos, domnule scluptor, să-ți bați joc de un om bătrân”. Și a plecat. Afrontul acela Filip nu mi l-a iertat niciodată. Ca un făcut, imediat după aceea m-am pomenit asaltat de Tuberculosul. Era neras, ceea ce făcea ca obrazul lui supt de boală să pară și mai scofâlcit. Avea ochii tulburi, arși de febră și nici halatul nu mai ascundea că trupul scuturat din când în când de accese de tuse se încovoia frânt. „De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Labele picioarelor puțin cam mari, pictate cu henna în modele complicate, ca la o mireasă indiană. Picioarele lungi, subțiri, dreptul susținându-i greutatea, stângul relaxat, astfel încât curba unduitoare a șoldurilor era accentuată sinuos în mod voit. Cârlionții scurți de sub buric, nerași, sălbatici, deschiși la culoare, cârlionți ca la un pui. Buricul adânc, adânc, o pată întunecată pe albul pielii ei. Sânii mici, dreptul puțin mai mare decât stângul, sfârcul stâng înclinat un pic mai sus decât tovarășul său, dar amândoi încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tot torni la rime rele Cu dactile în galopuri, Cu gândiri nemistuite Să negrești mai multe topuri; Și când vezi vre o femee Să te-nchini pân-la pământ Și de-a sta ca să-ți vorbească Să înghiți orice cuvânt; Nespălat, neras să umbli, Și rufos și deșuchet - Toate-acestea împreună Te arat-a fi poet. 54. DEMOCRAȚIA (1876) Democratie... monstrule vorbăreț, Cu mii de limbi d-invidie mișcate, Nebunii las-în gura ta să cate Și să te poarte cel meșteșugareț. Căci cel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și cu damf de pește. — Cum e? Vi se împotmolesc bărcile? întrebase Omar. Am citit ieri în ziare... — Se împotmolesc mai de mult, de pe vremea englezilor, spuse șoferul, uitându-se în față. Era un bandari de-al locului, negricios și neras, ca un cioclu. Omar nu mai fusese în sud, atât de aproape de graniță, iar priveliștea orașului ars îl înfricoșa. Câmpul din Darkhuien, unde altădată fusese turnul cu flacără, arăta precum carnea vie, iar în locul cisternei de păcură vedeai cratere largi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tîrîndu-și contrabasul. Pierduse pasul și nu mai vedea urmele celor din față, pe care valurile de ninsoare le acopereau numaidecât. Întunericul creștea. - Stați, mai încet, strigă după ei, nu mă lăsați aici! Îi tremura bărbia de frig și pe obrazul neras i se lipise ua strat înghețat de omăt. Clipea des din genele albe și sufla greu. - Stați, mă! Stați! Dumitre, Neacșule, nea Mitică, unde sînteți, mă fraților! Apucară să intre toți patru în păduricea pitică și se opriră osteniți. Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceilalți bărbați albi lipsiți de orice savoare, pe care îi întâlneau la mesele organizate în suburbii sau la petrecerile la care mergeau de când ajunsese printre oficialitățile Washingtonului. Acum, doar ea mai știa că undeva în spatele înfățișării impecabile se ascundea voluntarul neras și neglijent, care distribuia mâncare pentru o organizație de caritate, de care se îndrăgostise. Nu au fost de la început împreună. El a fost transferat în America de Sud imediat ce s-au cunoscut. Până să se întoarcă el în Africa, ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
predomina în tot orașul. Toate clădirile, casele, birourile, hotelurile, chiar și supermarketurile erau făcute din ea. „Piatră de Ierusalim“ o numise șoferul pe drumul de la aeroport la ambasadă. —Asta-i legea, asta-i legea! spusese el, întorcând spre ea fața nerasă și privind-o peste umăr, ceea ce o determină pe Maggie să dea din cap energic în direcția drumului, încurajându-l să facă la fel. Mai fusese aici de două ori cu aproape un deceniu în urmă. Dar nu luase parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mișcării Fatah a lui Arafat. Nu ocupa un post oficial - exista încă un șef și un președinte - dar nimic nu se putea mișca fără el în tabăra simpatizanților Fatah. Maggie încerca să-i descifreze chipul. Fotografiile care înfățișau o figură nerasă, cu trăsături puternice, aspre o făcuseră să se aștepte la un bătăuș, nu la un om sofisticat. Și totuși bărbatul din fața ei avea un rafinament care o surprindea. — Mi s-a spus că merită efortul, că erați aproape de o înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
schimbat numele. — Dar nimeni nu ține minte noul nume, așa că îi spun „cafeneaua care era Moment“. —Exact. Zâmbi. Uri se afla deja acolo, la o masă din colț, aplecat asupra unei căni pline cu cafea. Nici măcar nu sorbise din ea. Neras, arăta de parcă n-ar fi dormit de câteva zile. Maggie se așeză în fața lui și așteptă ca Uri să se uite la ea. Într-un final, renunță să mai aștepte. — Deci când e înmormântarea? — Nu știu. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de pastă de dinți. Rasismul era un lucru greu de privit, desigur, dar pentru un călător ca Henry Blyth-Pullen, putea fi destul de avantajos. Doar că de data asta fu oprit, prima dată când i s-a întâmplat. Un ofițer plictisit, neras, îi făcu semn să treacă într-o parte, după care scutură din cap, fără să spună nimic, spre valiza lui Henry, pe care acesta o trăsese după el. Henry o ridică pe tejgheaua de metal dintre ei și o desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Sssst. — Da, e o piață muzicală înfloritoare acum aici, spuse el, pe același ton fals, de conversație banală. În principal în Tel Aviv, bineînțeles. Îi făcu semn cu mâna, îndemnând-o să-l urmeze. Maggie se holbă la el. Era neras de câteva zile, cu părul vâlvoi, neîngrijit, buclele căzându-i peste obraji; și în acel moment nu-i trecu prin cap ce să spună, despre muzică sau orice altceva. În schimb, îi aruncă o privire aproape complet zăpăcită. Se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Personajul apare în lumină; îl vom numi INAMICUL pentru că din uniforma sa zdrențuită se ghicesc un alt tip de croială și o altă culoare decât din zdrențele celor doi; INAMICUL este mai mult bătrân decât tânăr sau tânăr îmbătrânit; e neras, obosit, speriat, ține o varză în mâini și se uită la ea; INAMICUL e mut; el afișează alternativ figuri tâmpe și zvâcnete de inteligență; în tot cursul acestui act, INAMICUL va încerca să se exprime prin semne și sunete guturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și al celui stâng. Cum de putea funcționa normal, atâta vreme cât creierul responsabil pentru ele se zvârcolea în agonie delirantă și nesiguranță? În vreme ce mă îndreptam spre Victoria Street, grijile fără consecințe în privința lipsei mele de haine și a faptului că eram neras alternau cu spasme de groază provocate de gândul la ceea ce făcusem. Și totuși, mai enervant decât asta era întrebarea care se insera cu forța în gândurile mele o dată la câteva secunde, ca durerea produsă de un cateter. De ce făcusem asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se crapă și se desparte pentru a lăsa loc liber ierburilor de dedesubt, până când nu mai e practicabil. Ăsta-s eu. Fața îmi e înconjurată de păr sălbatic, încărunțit, nespălat și nepieptănat, iar încâlceala lungă a bărbii și mustății mele, nerase acum mai des de o dată la trei sau patru zile, este vârstată de alb și negru, ca un bursuc, izbucnind de pe fundalul feței mele murdare. Tăietura scumpă a costumului meu, strălucind acum de la mâncarea vărsată și de la mizerie, contribuie doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se recăsătorească. Poate oboseala, senzația nedeslușită de panică pe care o încercase după 40 de ani. Ultima încurcătură, la Liverpool, îl dăduse peste cap. Pe vapor, în drum spre țară se simțise rău. Chipul din oglindă îl înspăimîntase. În barba nerasă se zăreau fire albe. Se însurase imediat, cu un sentiment tulbure de capitulare. "Nenorocita! O creatură inventată să întunece totul în jurul ei." Telefonul târâi o dată scurt și bărbatul tresări. Ridică receptorul, dar legătura se întrerupse. Se așteptase să audă glasul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]