299 matches
-
dintre canadieni. Sau, În caz extrem, tatăl fetei Înnebunite după cai. Dar cînd trase zăvorul și deschise ușa, apăru o mînă care reținea ușa de teamă ca ea să n-o Închidă iar. Apoi apăru mîneca aceea kaki, umărul, bărbia nerasă și ochii Înroșiți. — Domnișoară, spuse el. Își scosese chipiul. Vreți să mă ajutați? Controlorul e pe drum. Mi-am pierdut biletul și o să mă nenorocească... — Ies imediat, zise ea, dacă-mi dați voie. El Își scutură capul. O reținea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
SÎnteți prima, vă jur! — Prima pe ziua de azi, vreți să ziceți. ZÎmbetul i se transformase În rînjet. Buzele i se depărtară și-i văzu dinții. Avea niște dinți derutanți: foarte regulați și albi, părînd și mai albi În comparație cu bărbia nerasă. Figura lui devenea brusc frumoasă. Îi observă ochii căprui și genele dese și negre. Avea părul brunet, chiar mai brunet decît al ei; Încerca să-l netezească folosind Brylcreem dar cîteva bucle răsăreau peste stratul de ulei și stăteau ondulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
coș și îmi dădea alta, schimbîndu-mi ea însăși butonii, căci observase cum mă irită faptul că pierdeam atâta timp cu îmbrăcatul în general, cu bărbieritul în fiecare dimineață ("ești profesor universitar, cum poți să te duci la cursuri cu barba nerasă!") și cu operația inversă a descălțatului și desbrăcatului și înfășurarea într-un halat pe care tot ea mi-l făcuse cadou în ziua venirii mele în casa ei. Lungile noastre plimbări din timpul celor doi ani cât durase divorțul, plimbări
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
într-o fantă a consolei încastrată în mobilă. Pe ecranul care ocupa peretele opus apărură nuraadecâl cuvintele "Așteptați, vă rog", ceea ce o făcu răbdătoare până când în locul lor apăru figura lui Burke îl trezise, ochii bărbatului erau pe jumătate deschiși; era neras, dar schiță un zâmbet când o recunoscu. ― Da? A, Ripley. Salut. ― Burke, să-mi promiți un singur lucru. (Nădăjduia că era prea puțină lumină ca interlocutorul să-i poată vedea expresia.) Că sunteți hotărâți să-i omorâți și nu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu tradiție. Rezultatul este un hibrid monstruos. P.S. Am omis un lucru esențial: de curând, în „centru“, Banca BRD și-a deschis un chioșc „design“ de tablă, cu aer condiționat, bancomat, tot dichisul. Arată ca un herpes roșu pe fața nerasă de trei zile. Sunt foarte trist când scriu astfel despre locul în care m-am născut. Mirel August 2006 2 august 2006 În timp ce fetița doarme (somnicul de după-amiază...), eu mă enervez de minune, lecturând numărul din iulie al revistei „Le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de imagine deformată dinamică a bidimensionalității lor. În acest sens, Cotadi e unul dintre cele mai bine conturate personaje: "Cotadi este scurt și pântecos, cu musculatura proeminentă, cu picioarele îndoite de două ori în afară și o dată înăuntru și veșnic neras. Părul negru ca pana corbului e plin de mătreață și încărcat cu sclipitori și scumpi piepțeni de bagá". Dragomir funcționează în regimul opus: "Dragomir este foarte lung, cârn, cu ochi rotunzi și foarte mobili, având gâtul subțire de culoarea cafelei
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
însele concretizează cum am recreat mitul, mărturisim convergent harta, ruta, sensul curbei de fier cum le-a părut șinelor, luminile spre Negrești la locul știut, ca un slujitor al memoriei, ce-mi sînt, o pîine și jumătate în buzunarul stîng, neras, țepii albi, trăgînd ușa glisantă aplecat, îmi dați voie să stau și eu aici? Bacău, ora 7, amețit de citit Marin Sorescu, "La Lilieci", stînjenit de martori, după somn băiatul alături, paisprezece ani, sînt din Roman, tutuiesc, te cred student
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
realitatea, iarăși ca studenți la peron, pereche sub 25 de ani, umerii ei sînt aplecați din tactică, eu vrednicele semne ale masculinității, barba, țigara, privirea năucă! ținut pe după gît și mîna tot în buzunar, perechea de alături o mîndrețe, tu neras de la muncă, de la rutina de cuplu, ea împlinită în siguranța micii escapade de vagon, apoi galeșă la capul aplecat, cu noi poznașele gesturi spre înșelarea reciprocă, nu cunoaștem scena, vrem să o schimbe! hernia de pudel în lesă, plimbare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Era o vreme întunecoasă, cu nori negri care se fugăreau bezmetici și amenințători. Punctulețul acesta era Costică Cotiugă, nume care a fost acceptat de toți cei care au avut de a face cu el și părea venit din negura timpului, neras de la naștere, cu ochi vicleni și gura ascunsă printre tufișurile unei bărbi enorme, roșie ca sîngele proaspăt. Costică purta niște opinci din piele de bou, avea pantaloni din suman și un burnuz din piele de oaie întoarsă pe dos. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și nici apă în castron nu ai... Ochii îmi spun că a înțeles totul și felul cum mă privește îmi certifică faptul că mi-am mai făcut un prieten. Vorbești cu cîinii, dom' primar? În spatele meu stătea un zdrahon nespălat, neras și cu dinții, puțini cîți i-au mai rămas, negri ca smoala. Duhnea îngrozitor. Avea brațele goale și cu multiple tatuaje. O inimă străpunsă de o săgeată sub care scria "Ana" mi-a atras atenția. O mai iubești? Pe cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Rodica simte cum i se întoarce stomacul pe dos. Ar plînge dar nu poate. Acum vede și părul din capul omului. Este bătătorit de praf și de mizerie. După o ureche o suită de bube dulci își fac veacul. Este neras și are pielea pergamentoasă. Rînjește îngrozitor. Pleacă, spune moale Rodica. Eh, de-abia m-am încălzit... O strînge cu foc. Rodica îl împinge și începe un fel de luptă. După ce a luat o mașină de tocat carne în cap, omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Africa și transmise pînă în zilele noastre. Doar prin acest preot aș putea să intru în tainele unei credințe fabuloase. După un timp apare cel pe care îl caut, un negru uscat ca o prună afumată, cu părul grizonat și neras de vreo două săptămîni. Asta dacă părul i-ar crește în ritmul părului meu de pe față. Omul este un babalawo, preot, vraci și tot ce vrei și ce nu vrei. Aveți probleme, domnule? Dau ochii peste cap, oftez, mă mișc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru a discredita plăcerea, având, în același timp, aerul că îți oferă bucurii ascunse, știute numai de ei și de adepții lor. Nu țin minte nume. Există și genul atletic, mușchiulos, care recomandă o viață sportivă, și genul famelic, ușor neras, cu o sclipire neliniștitoare în ochi, care pledează pentru crud și fibros. Există și medici propriu-ziși, în general mai rezonabili, dar și personaje amfibii, pe jumătate medici, pe jumătate vraci, de la care te poți aștepta la orice. (Am văzut odată
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ș-așa cu destul de multă muncă pe de-o parte și conservată cu destulă economie și resignare de către dânsa 320. Alte secvențe ale realului apar ici-colo în proze: tata ședea pe un scăunaș scund și pe fața sa arsă și nerasă se strecurau lacrimi de venin, sau pe aceeași pagină, ceva mai jos, în Geniu pustiu: Tata m-a dat la școală 321. Ori, din aceeași proză: auzii ca pin somn pe tata sculându-se, luând în mâni apă din un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ni se păreau învăluiți în mantale de colb. Veneau în pas de voie, cu ranițele și puștile în spate, cu bidoanele agățate la șold, lângă teaca baionetei... Când s-au apropiat de noi, i-am văzut și la chip: slabi, nerași, asudați, nedormiți, epuizați, plini de colb din cap până-n picioare. Abia își târau opincile. Unora li se desfăcuseră moletierele de la picioare și le atârnau și fluturau capetele, ca niște cârpe cenușii, murdare, zdrențăroase. Când li s-a dat repaus, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
al unei scene improvizate în încăperea în care ne aflam, mi-a zis: Ian uită-te bine la acest scripcar! Îl vezi? E olog de ambele picioare... Într-adevăr, m-am uitat la omul de pe scenă. Avea o față pământie, nerasă, țepoasă, care-l făcea și mai bătrân decât era. Ochii mari și negri, ca două mărgele de păcură aveau un licăr aparte, aruncând scântei din găvanele adâncite ale orbitelor. Păru-i era însă alb, rar și încâlcit. Era așezat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
înainte de-a o lua pe Corina, de-a fi oficializat cu acte și considerat jumătatea lui complementară, Bițu își avea cel puțin așa văzuse ea limitele lui. Umbla prea modest pentru funcția ce-o avea. Umbla zile-n șir neras. Neglijent, uneori. Purta o haină până ce se rupea. Fugea de petreceri, alteori. Dansul nu-i plăcea. Mânca pe unde apuca, ce găsea, unde putea. După ce s-a însurat, multe și mărunte dintre metehnele sale vechi s-au schimbat. Casa îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fi mai ușor ținute sub control de forțele de ordine. Intru în dialog cu paznicul unei tipografii aparținând unui cotidian local, Evenimentul de Iași. O curte mare, plină de tipărituri vechi. Bărbatul, în jur de 50 de ani, prost asumați, neras, fumează țigări de contrabandă. Este îmbrăcat într-o pseudoținută de luptă, uzată de atâta întrebuințare, pe care o poartă mai degrabă ca pe o salopetă muncitorească decât ca semn distinctiv al profesiunii de agent de pază privat. Începe discuția abrupt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lemn, așa cum sunt cele din parcuri sau din grădini publice. Ocupanții cortului sunt în număr de doi : un bătrân care doarme întins pe banca de lemn, învelit cu o veche pătură militară, și un alt bărbat, vag om al străzii, neras, consumat ca o lumânare de ceară ; ultimul are o privire tulbure, de bețiv en manque d’alcool, mă privește fix nevăzându-mă, de fapt. Mai multe caserole de plastic poartă urmele grase de sarmale, o sticlă de apă minerală goală
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sau cu jandarmii sunt mai puțin vizibile, deoarece au certitudinea că vor ajunge să sărute moaștele, iar acest lucru detensionează atmosfera. La intrarea în rând, undeva într-un punct de unde eu estimam minimum opt-zece ore de așteptare, un bărbat singur, neras, cu haine ponosite, nu înceta să-i întrebe pe cei din jurul său, puțin panicat: „Măi tată, la ce distanță suntem noi acuma de raclă, în kilometri ? Nu, nu ore de așteptat, kilometri, asta vreau să știu...”. O premieră a terenului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
misiune secretă. Voiam să-i arăt, cu tact, că înțelesesem totul. — Ah, o călătorie, desigur! Cred că-mi închipui despre ce e vorba... oricum, nu pun nici o întrebare. James rămase tăcut, privindu-mă lung cu ochii lui întunecați, din fața întunecată, nerasă. I-am aruncat și eu o căutătură rapidă, apoi mi-am ferit ochii. Și am hotărât să-i povestesc despre Ben. — Știi, James... în legătură cu căderea mea în groapa aceea... — Cazanul lui Minn. Da. — Nu a fost un simplu accident, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu femeile și se pricepea la ele. Asta i se păruse frumușică, așa că se gîndea la ea și la bărbatul ei. Cred că-i tare prost. Și ea-i sătulă de el; nu încape îndoială. Are unghiile murdare și e neras de trei zile. În timp ce el bate drumurile pe la bolnavii lui, ea stă să cîrpească ciorapi. Și ce se mai plictisește [Ø]! Și cît ar vrea să stea într-un oraș, să joace polca în fiecare seară... Biata femeiușcă! Aici [Ø
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Dinți frumoși, ochi negri, picior cochet; și arată a pariziancă. De unde naiba a mai răsărit și ea? Unde a găsit-o rotofeiul ĂSTA? [...] Cred că-i tare prost. Și ea precis e sătulă de el. Are unghiile murdare și e neras de trei zile. În timp ce el bate drumurile pe la bolnavii lui, ea stă să cîrpească ciorapi. Cum Rodolphe abia a cunoscut-o pe Emma, anaforele demonstrative urmăresc mișcarea gîndurilor personajului și recategorizările succesive pe care acestea le impun viziunii sale asupra
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sună, dă un ordin șoptit si după o lungă așteptare tăcută e introdus Dinu Nc. (...) Ceea ce mă îngrozește și mă deprimă dincolo de orice putință de a mă exprima este înfățișarea fizică a lui Dinu și ținuta lui. Înfățișarea: slab, gălbejit, neras, îmbrăcat în țoale ponosite care nu stau, ci atârnă pe el.(...) Ținuta: stafia aceasta slăbănoagă și jerpelită, de îndată ce a fost introdusă în cameră și așezată de gardian cu fața la masa de lucru a ofițerului anchetator și de cum i s-a vorbit
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
neamului, înșirând una după alta și pe ton profetic, toate gugumăniile imaginabile. Când nu de pe terasa unei viloaice, sau de la bordul unui yaht ori al unei mașini de o sută de mii de euro, atunci îmbrăcat într-o haină slinoasă, neras și nepieptănat, ca să se vadă ce popular a rămas. Și într-un caz și în celălalt, distribuind premii și note. Se termină emisiunea și iau telefonul: "Ce se întâmplă, doctore? îmi întreb rabinul. Cum de și-au pierdut oamenii ăștia
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]