379 matches
-
limitat, de parcelat, dar totodată deschizându-se asupra unui spațiu infinit. Paradoxul universului universitar rezidă în exiguitatea sa conjugată cu nelimitarea sa. Să considerăm mai de-aproape paradoxul acesta ce mi-a stârnit și continuă să-mi stârnească mirarea. Tânăr nesățios, abia ieșit din adolescență, nutream un ideal leonardesc; îmi proiectam programul de viață al unui uomo universale, cu un apetit de cunoaștere și de creație, de înfăptuire ce nu voia să-și impună și cu atât mai puțin să i
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
eu Nu mai sunt a ta De multă vreme Sunt a bărbatului tău, Care mi te-a dat în pază Chiar dacă zilnic mă terfelești! Eu, noapte de noapte, Mă răsfăț lângă orizontala Trupului său, Tot mai obosit De cuvintele tale nesățioase Care îl înjunghie Cu întrebări pofticioase. Rege peste cuvinte Poetul are două umbre: Una în spate, alta-nainte. Bărbat și femeie - Poetul și-a închiriat Umbra pentru o idee. SUPRADIMENSIONARE Drumul intrase-n pământ. Fugise de noi ca la jurământ
Poezii by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/2596_a_3921]
-
fără final) . Culmea imaginarului o reprezintă totuși nu roadele fanteziei, ci "netrăitele", experiențele păstrate precum pure potențialități, adresate absolutului: "Și îndelung netrăitele tale, cu gloria lor nicăieri,/ cu liniștea lor către nimeni. Și nimănui,/ Aliluia. Amin" (Nicăieri gloria). Confesiunea e nesățioasă de sine. Forînd pe verticala substanței sale intrinseci, ea nu pregetă a se extinde și pe verticala autobiografică, în strădania de-a recompune o existență în contururile sale subiectiv-obiective. Drept care poeta ni se dezvăluie în "transparențele" amintirilor d-sale "însângerate
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
se încetățenise voga romanului publicat săptămânal în foiletonul marilor gazete. Profitase, între alții, Eugène Sue ca să publice Misterele Parisului vreme de doi ani, la date fixe și pe aceeași pagină a ziarului. Când a pus capăt aventurilor eroilor lui, publicul nesățios i-a cerut să le reînvie, uneori nu numai literar, și să scrie o continuare. Sue s-a achitat onorabil de sarcină, dar romanul n-a mai avut succes. Ingrat ca totdeauna, publicul i-a întors spatele. Sunt totuși două
Unsprezece negri mititei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2725_a_4050]
-
oglindă este imaginea lui însuși. Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit. Credea că, o dată plecat din fața oglinzii, ceva din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Cahu și Socrul - toți foști combatanți pe frontul antibolșevic, ultimii doi având și „stagiu complet” în temnițele comuniste. Era dorința de a-l împușca pe N. Ceaușescu, „lupul sur” din respectiva proză, capul haitei la ale cărei „pofte tot mai nesățioase nu se poate răspunde decât cu un eventual măcel” (ed. cit., pag. 140). „Vânătoarea” cade în sarcina celor tineri (cum se va întâmpla și în decembrie 1989), pe când eroul care incită la uciderea bestiei moare cu mâinile înfipte „în blana
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
odinioară au murit, alții s-au risipit prin țară, așa că aproape nu regretă. Se înmulțise în schimb haita flămândă, bălegarul ei te întâmpina pe potecile mai retrase, dar îl găseai și în praful drumului mare! La poftele-i tot mai nesățioase nu se poate răspunde decât cu un eventual măcel... Dar cu cine să-l organizeze? Pe cine mai interesează o adevărată vânătoare? Noi împingem evenimentele într-un viitor greu previzibil, încercăm să-i minimalizăm spusele, să-i ironizăm proorocirile. Când
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pâinea ca vidanjă a mizeriilor hiperetalate de literatura la zi, de la noi și de aiurea. O literatură alergică la normalitate, la tot ce ține de firescul sentimentelor, valorile tradiționale, patrimoniul psihosocial, pe scurt: de suflet și forță reflexivă - și aprig nesățioasă întru slujirea cultului devianței: erezie, abjecție, patologic. Unde întorci pagina, dai de copii abuzați, sinucigași, felații, lesbianism, fetișism, narcomanie, alcoolism, transsexualitate, demonism, necrofilie. Când ai, de peste zece ani, obligația să citești cel puțin o carte pe zi, dând seamă public
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
religioasă, financiară, vestimentară, igienică ș.a., este o generozitate editorială de nerefuzat. M-am avântat mintenaș în cascada evocativă, aducându-mi aminte, o dată mai mult, că scriito rimea moldo-valah-transilvană, pașoptistă, junimistă, cla sică, romantică ș.a.m.d. s-a dedicat cu nesățioasă plăcere memorialisticii. La noi - știe cine vrea s-o știe - ficțiunea e moft, dumneaei Memoria e totul. În ce mă privește, sunt un adversar al disjuncțiilor și, prin urmare, un atlet al conjuncției. Înțeleg și accept (până la un punct) ierarhia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ajuns la guvern, cea dîntîi 54 {EminescuOpXIII 55} grije a voastră a fost de a arunca sorții pe cămașa lui și de a vă împarți funcțiunile și grasele sinecure, căci niciodată nu v-ați gândit decât la satisfacerea poftelor voastre nesățioase. Ați întreit dările săteanului, l-ați executat cu dorobanțul și i-ați vândut cenușa din vatră, l-ați bătut și torturat prin subprefecții și agenții voștri și astăzi pozați în apărătorul lui; căci interesul vostru este să întrețineți necontenit zizania
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
legiuiri străine, mode străine, cine decât cei fără știință de carte și fără seriozitate morală s-au improvizat în stăpânitori ai acestei vechi și binecuvântate țări? Nu ne mai silească d. C. A. Rosetti a repeta crudele adevăruri despre plebea nesățioasă de străini și semistrăini pe cari i-a înțolit din sudoarea aceluiași țăran pe cari se preface azi a-l compătimi, căci, când ajungem a vorbi de ea, d-sa știe fără îndoială din esperiență că tot fanatismul nostru de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Rosetti? Că în realitate trăim în republică, cu tot titlul de rege, și că dumnealui nu se 'mpiedică deocamdată de titlu; Că e treaba copiilor săi de-a înființa republica. Și acum ne întreabă: "Cine amenință? " Instinctele amenință înclinările, poftele nesățioase de îmbogățire din averea publică, dorința de impunitate a Mihăleștilor, ruleta răscumpărărilor de drum de fier introdusă în Adunări, corupția adâncă a partidului roșu și lipsa lui de convingeri politice și de moralitate. Toate aceste amenință și tron și țară
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de car; 1 așternut; 20 banițe porumb; 2 cai și 3 butoaie. Vânzarea acestor obiecte va avea loc de la 15 - 25 august. Agent Ionescu - No. 139. Așternut, haine, instrumente de muncă, recoltă - totul i se vinde țăranului pentru a hrăni nesățiosul buget. Și în același timp în care vie, vite, grădini, animale de muncă, vasele pentru fabricarea vinului, c-un cuvânt tot ce susține viața țăranului de pe-o zi pe alta se vinde la mezat pentru neplată de dări, în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și milionar? Politică e cu linia Cernavoda chiustenge, care s-a plătit bob numărat c-un preț întreit de ceea ce făcea, de s-au înțolit o sumă de golani roșii? Politică este spoliarea sistematică pe care-o practică această plebe nesățioasă de șapte ani de zile, fără ca să se afle în țara asta un procuror, un judecător de instrucție care să puie mâna în piept acestor oameni de nimic, să-i întrebe de unde s-a îmbogățit? Aceasta nu mai e politică
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
singuri. Nu vorbim aci de ceea ce-a declarat d. Dimitrie Brătianu, despre hoții ce merită pușcăria și gheșeftarii ce merită carantina; nu de ceea ce-a declarat d. Ioan Brătianu însuși, în Senat, că nu mai poate sătura poftele nesățioase ale amicilor săi politici; afirmări pe cât de cunoscute pe atât de adevărată. Nu de asta vorbim numai. Nu e unul dintre ei, oricât de mic și de nerod, care c-un zâmbet triumfător să nu declare că așa este; că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe cei împielițați. Zile-n șir aveau să rămână încuiați în bordeiele lor, să iasă doar ca să dea mâncare la vite, copleșiți de rușine și de frica lui Dumnezeu. Încet-încet uitau însă, și-n ei se ridica din nou pofta nesățioasă, dorul de desfrâu și de blasfemie, așa că abia dacă trecea luna și alt gospodar chema flăcăii și fetele la alt vapor... Zile și nopți în șir, ca un acarian ce s-ar tîrî prin tubul solzos al unui fir de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și în ideile sale, calm în mijlocul celor mai tulburătoare situații, militarul Constantin Prezan, devotat exclusiv împlinirii atribuțiior militare, a servit țara și armata. Și-a făcut datoria, „nu fiindcă altfel iar fi dictat frământările unei tulburate conștiințe sau fiindcă o nesățioasă ambiție l ar fi împins înainte, dar numai și numai pentru că așa era scris în carte, și el era omul cărții, al regulamentelor” . Meritele sale în organizarea, conducerea armatei române, în confruntările cu forțele Puterilor Centrale au fost recunoscute, apreciate
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
partea sugestiei și a nuanțărilor în infinitezimal. De aceea (cum s-a și remarcat, altminteri, încă de la primele cronici), prozatorul nu e un arhitect, ci un rafinat colportor de istorii orale, un „povestaș“ cu auz ascuțit și cu o curiozitate nesățioasă față de tot ce se întâmplă în lume, din bătătura curții la planeta întreagă. Nici povestirile din volumul de față nu fac excepție de la regulă. Ele se integrează firesc în corpusul textelor publicate anterior, fără a surprinde prin inovații tehnice ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
trecător apare pe stradă Îți faci de lucru, ba te legi la șireturi, ba sugi un țurțure ca să lași impresia că tu ești ocupat cu alte treburi. Adică Îl păcălești, așa crezi tu. După ce strada Îl Înghite În pofta ei nesățioasă de oameni, reîncepi „zborul”. Tot salți așa pe vârful picioarelor. Abia acum dacă te-ar vedea cineva, pari a te zgâi cu adevărat, la acoperișul marchizei de lemne din fața ta. Când te ridici vezi mereu o cratiță cu smoală Întărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
așa, chitinoasă, parcă ar fi făcută din placaj! Și zahărul să fie pus Înainte În sos. Nu după ce ți-a pus macaroanele În farfurie! Să-ți scârțîie prin dinți! Aceste lucruri fiind zise, te Înghite ca pe un tăițel, fiara nesățioasă a Învățământului mediu gratuit pe 1 septembrie 1961. Tu, În fine, elev de liceu. La liceu este bine. Cum o fi oare la vagonul restaurant? Aici, În Republica Populară Română? Materialismul dialectic ne Învață că nu e suficientă o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
primejdie să-și piardă brațul drept pentru că furase ovăzul cailor domnești, să se mire: — Hm! Dacă pentru niște amărâte de clanțe de ușă a fost atâta bătaie de cap și atâta cheltuială, își merită soarta Brâncovenii, că prea au fost nesățioși. Auzi, să pună ei să se lucreze clanțele la meșteri argintari și aurari! Și unde? Tocmai la Brașov! Nu mai aveau ce face cu aurul, asta este. Spătarul nu mai asculta, vorbele comesenilor se încrucișau peste el, gândul purtându-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ceva mai multă putere, din umflătură a țâșnit durere și o budincă albă, care s-a sleit printre cutele pielii. M-am șters de mâneca hainei. Ciorba a fost bună, deși cam grasă. I-am spus să o facă mai nesățioasă, dar văd că nu mă ascultă. M-am uitat vreme îndelungată la blidul în care se răsuceau fragmente de legume. Minutele au trecut, aburul ce-mi gâdila fața s-a micșorat, a ajuns cât un ac, apoi a dispărut. Legumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Dar cine s-o facă? Probabil că ar trebui să-i trimitem la plimbare pe toți cei cu luare de decizii și să-i înlocuim cu oameni competenți și incoruptibili din vestul Europei, care nu știu ce-i nemernicia, delăsarea, pasivitatea, dorul nesățios de înavuțire personală, care sunt oameni adevărați și nu căpușe. Vecinii lui Ion Creangă Trăia odată în „Valea plângerii”, așa cum îi plăcea lui Ion Creangă să spună despre mahalaua Țicăului din Iași, în care a trăit ultimii douăzeci de ani
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
putea auzi trecerea timpului. Timpul trecea pe Calea Victoriei, ștergând aerul dulceag de migdale al caselor boierești de odinioară cu mirosul patiseriei Pani- Pat. Stăteam întinsă cu ochii larg deschiși și ascultam sunetul acela prelung de iiii al stomacului orb și nesățios de căpcăun, care înghite lumea de la începuturi. Milioane de frânturi de voci și de sunete sparte în bucăți, amalgamate, a căror curgere amețitoare o simțeam ca pe un uriaș gol în stomac, îmi explodau în urechi. Era trecerea timpului, a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
scânduri...!!” Ne având alternativă, Tony Pavone Îi oferi bonul de materialul solicitat sperând să fie lăsat În pace. Cu banii rezultați din vânzarea materialului putea trăi boierește un an de zile.Iar dacă, pofta lui de câștig fără muncă era nesățioasă, șantierul avea destui tehnicieni pe care-i putea șantaja, amenințându-i...!! Curând Însă, spre surpriza lui Tony Pavone, hrăpărețul era neînduplecat. Câteva zile mai târziu Mingoti opținu de la Tony Pavone zece mii de cărămizi iar după aceea Îi mai ceru două mii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]