845 matches
-
repede, ne-am văzut nevoiți ca să reedităm aceste volume. Până la Revoluție, predicile, meditațiile și pildele lui Gr. Maerean circulau în manuscris, din mână în mână în Valea Jiului, în Oltenia și în alte zone ale țării. Lectura lor era gustată cu nesaț, ca odinioară scrierile profeților. Am considerat că este o datorie de conștiință să încredințăm tiparului aceste volume, pentru a fi de folos la mai mulți iubitori de literatură duhovnicească, ziditoare de suflet. 9. Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Dicționarul proverbelor religioase românești
OFERTĂ DE CARTE (25) FEBRUARIE 2017 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368603_a_369932]
-
mai rea decât iadul!! “FRUMUSEȚEA TA de REGINA mă copleșește și m-am supus!” apoi am zis că eu sunt regele acum și cu un gest gentil de politețe, sărutul mâini și-ți indic un tufic, acolo te sărut cu nesaț.. vibra întreaga mea ființă, un sărut cât pentru o viață întreagă.." Sluga cum cutezi? Carceră și nevederea mea pe viață..!” mă ameninți și mă înclin, că nu mai era loc de metenele., dar văzând frunze mai multe adunate am început
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
dar ți-am văzut o cizmă și te-am tras de ea, alunecând ușor pe materia aceia încă vie, măcar prin colorit și cum stăteai așa pe-o parte și zâmbeai candid, m-am așezat în spatele tău și cu ce nesaț te-am mai strâns în mine..! Nu-mi venea a crede că-ți simt parfumul, că-l respir, că-mi țin mâna pe tine, că te adulmec, că te îndrăgesc, că nu mai ești atât de ireală iubirea mea și
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
tomnatică a boabelor de strugure, ce parfumară cu aroma lor sărutul delicat al fetei. O luă cu o mână de după gât și cu cealaltă o prinse de mijloc. Își împreună apoi mâinile, prinzând-o ca într-o menghină, culegând cu nesaț savoarea vinului împrăștiată în frăgezimea guriței sale dulci, iar cu limba îi desfăcu buzele și îi invadă gura cu o precizie de expert. Făcând o mutare a mâinilor, începu să-i atingă sânul pe care îl frământă fin și insistent
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
pe toate meridianele pământului cu ajutorul internetului care a pulverizat distanțele făcând din lumea largă un sat ceva mai mare. Mi-aș dori să rămână ceva din fervoarea cu care am urmărit pe verticală spiritualitatea neamului românesc și am sorbit cu nesaț din frumusețea de negrăit a graiului nostru. Mi-aș dori să străbată prin timp ideea că măcar m-am încumetat să surprind câte ceva din inefabilul vieții, din fiorul infinitului aflat dincolo de granițele pământescului veții noastre sau ceva din acea beznă
CUM AŞ DORI SĂ RĂMÂN PENTRU POSTERITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364763_a_366092]
-
minunata întindere a mării, absolutul său, vraja atemporală... Apoi s-a făcut seară. M-am făcut comod în camera de hotel, am făcut un duș și apoi mi-am aprins o țigară, privind ecranul minuscul al tv-ului în timp ce sorbeam cu nesaț un cappuccino. Ai venit lângă mine fără să te simt aproape, te-am cuprins în brațe și mi-am lipit buzele de părul tău cu iz de nisip, ți-am simțit coapsele fierbinți înlănțuindu-le pe ale mele, apoi te-
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
spune, și doar din când în când încercam să mai scriu câte ceva. De fosta mea prietenă nu mai știam nimic. Seara, mă uitam la câte un film pentru a-mi petrece timpul într-un mod relativ agreabil. Am sorbit cu nesaț din cana de cafea, deși era o oră destul de târzie pentru o asemenea activitate, apoi am auzit tonul de apel al telefonului mobil. Ba mai mult, era și apel video... Cine oare o avea chef să-mi vadă mutra la
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
spune, și doar din când în când încercam să mai scriu câte ceva. De fosta mea prietenă nu mai știam nimic. Seara, mă uitam la câte un film pentru a-mi petrece timpul într-un mod relativ agreabil. Am sorbit cu nesaț din cana de cafea, deși era o oră destul de târzie pentru o asemenea activitate, apoi am auzit tonul de apel al telefonului mobil. Ba mai mult, era și apel video... Cine oare o avea chef să-mi vadă mutra la
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
spune, și doar din când în când încercam să mai scriu câte ceva.De fosta mea prietenă nu mai știam nimic. Seara, mă uitam la câte un film pentru a-mi petrece timpul într-un mod relativ agreabil.Am sorbit cu nesaț din cana de cafea, deși era o oră destul de târzie pentru o asemenea activitate, apoi am auzit tonul de apel al telefonului mobil. Ba mai mult, era și apel video... Cine oare o avea chef să-mi vadă mutra la
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
un prim argument și răspuns, la întrebarea: DE CE ACEASTĂ CARTE ERA NECESARĂ ȘI ESTE BINECUVÂNTATĂ: PENTRU CĂ NE FACE CUNOȘTINȚĂ ȘI NE RE-ÎNFRĂȚEȘTE, CU FRAȚI UITAȚI/”ESCAMOTAȚI”?!), decât după ce te duci la pagina conținând textul/textele antologat/antologate și.citești, cu nesaț: Virgil Ciucă (SUA), Carmen Tania Grigore (Anglia), Adalbert Gyuris (Germania), Ioana Geier (Germania), Monalisa Livia Gheorghiu (România) etc. Există și destui scriitori care nu s-au exprimat, prioritar, pe foaia de hârtie, ci, direct, în pagina web - precum: Camelia Iuliana
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, DIN ÎNTREAGA LUME” de ALEXIA TEODORA RAICEA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349061_a_350390]
-
răzlețe ... Înflorește liliacul, Bucurați-vă, priviți Cum vă umple zodiacul Și noi tot sub umili, striviți ... Înflorește liliacul Cu steluțe mov în roi, O minune e copacul Și noi tot ca vai de noi ... Înflorește liliacul, Cât parfum și cât nesaț Inimii stârnindu-i placul Și noi tot cu gâtu-n laț ... Înflorește liliacul Tulburând pe cardiaci, Fluturi îmi ating stomacul Și noi tot bolnavi, săraci ... Înflorește liliacul, Sunt nebun dar de acum Mi-am aflat o vreme leacul Și noi tot
ÎNFLOREŞTE LILIACUL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349093_a_350422]
-
voie, Iar armăsarii le păzesc trufași, Si nechezând arată că sunt ași În lupte și păzesc de bunăvoie. Și clocotul îi duce către seară Pe drumuri și cărări cu luturi moi, Se-opresc ades cu botul în trifoi Și cu nesaț adulmeca pe nara. Iar coame albe scutură în vânt; Săgeți de raze le lucesc pe crupe, Perechi, perechi, se strâng în grupe - Minune-a existenței pe Pamant! Referință Bibliografica: Căi bălani / Elenă Negulescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1958
CAI BĂLANI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/348715_a_350044]
-
derula vechi incantații. Ce era cu adevărat în mintea lor însă, nimeni nu putea să știe... Copii de toate vârstele, unii aflați deocamdată în sfânta nevinovăția specifică care li se citea în priviri, se lipiseră de gard și priveau cu nesaț, transpirați de plăcere. În tot acest timp, în casă, bătrânul Gheorghe, fiul său mai mare Neluș, zis Bălău, cel mic, poreclit Bâlbu și un nepot de soră, Gicu, zis Chiompu, se pregăteau de luptă. Conform tradiției, mai întâi se închinară
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
și pătrunseră agale pe o alee slab luminată. - Ce parfum plăcut, îmbătător! - exclamă Caterina închizând câteva clipe ochii săi albaștrii și inspirând aerul proaspăt al nopții îmbălsămat cu parfumul florilor. Se opriră la interseciția a două alei și admirară cu nesaț ciorchinii din flori ale pomului ce-și revărsa ramurile deasupra lor. - O nouă primăvară pe aceleași chipuri triste! - medită Ian. - Încă o etapă ce marchează scurgerea minunaților ani ai studenției cu care nu ne vom mai întâlni niciodată! - O amintire
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
acestuia. A așteptat puțin pe un colț ferit de bancă până când pictorul și-a terminat frugalul dejun: un colț de pâine și un cocoloș de brânză. Și pe când acesta își ștergea mustățile după cele câteva înghițituri de apă sorbite cu nesaț, s-a auzit poftită să-i pozeze. Puțin intimidată de siguranța invitației, și-a trecut degetele prin părul cam rebel și cu stânjeneală s-a așezat pe scăunelul scund, în fața pictorului. Artistul o privi scurt, cum îi era obiceiul, mijind
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
afirmă despre aceast eveniment: „...Cred că plecarea tatălui din familie a fost pentru copil o catastrofă cosmogonică, urmările căreia, devenind matur, încerca să le îndrepte inconștient, adică să-și restabilească armonia cosmică pierdută.”[ 4] Andrei a început să citească cu nesaț încă de la vârsta de 5 ani, iar mama, pentru a-i forma simțul estetic, îi citea cu voce tare din cărți, precum - Război și pace. Maria Ivanovna a reușit, indiferent de greutățile cu care se confrunta, să le ofere copiilor
A.A. TARKOVSKI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349361_a_350690]
-
de informare în masă, cele mai bune pentru unii arme cu tăișuri comandate la nivel discursiv în spațiul public. Interesant de analizat în contextul zilelor noastre ni se pare fenomenul de subordonare a instituțiilor mediatice, fenomen susținut cu râvnă și nesaț de întreaga plajă a reprezentanților politici ai Cetății, precum și gradul de metamorfozare a mesajului transmis de canalele respective în sensul dorit în genere de susținătorii lor financiari. Practic, ceea ce definim drept noțiune consacrată de mesaj ni se prezintă acum aidoma
SINDROMUL DOLFI. UNII AU STAT CU HITLER LA MASĂ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349441_a_350770]
-
lipit de mine... Am chef să te strâng în brațe, să te frâng, dacă aș putea... Nu-i ascultam vorbele, ci chemarea instinctuală. Flămând de dragoste, începeam să uit de mine, pierdeam noțiunea timpului, o sărutam îndelung, îi mușcam cu nesaț buzele subțiri, dând asediu prin sărutări prelungi, coborând din ce în ce mai jos, spre abdomen, apoi printre pulpele sale Simțeam relaxarea corpului său la atingerea gurii și a mâinilor mele grăbite și poziționarea lui cât mai comodă pe spate, cu picioarele răsfirate pe
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
neamului (cu imagini de sine date continuu la-ntors prin intermediul unor armate inutile, dar bine instruite de consilieri - „sculptori” devotați în nisipul râului, care curge neâncetat către vărsare, de statui politice fragile, compuse din bucăți demagogice discursive râșnite toate cu un nesaț înfiorător de fălcile mai mult umflate decât trase ale actorilor politici contemporani) procedează cu destinul fiecărui om în parte al acestei patrii prin legile cu semantică perfidă aprobate, uneori, tacit și în unanimitate, azi. Căci fiecare domn X implicat politic
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ANDALUZIA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Andaluzia Soare sărbătoresc pe înaltul catarg, Toate ferestrele deschise larg Aspiră cu nesaț parfum de magnolii, Invită pe canapele și pe fotolii - Tapiserii saturate de iluzii - Și castagnetele incitantei Andaluzii, Dansul amețitor de vibrante culori - Luceferi în poante și zâmbet de sori. Palate de arhitectură maură; El Greco intră puțin strâmb în pictură; Pe
ANDALUZIA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362115_a_363444]
-
dragi. Golul incomensurabil rămâne, regretele celor apropiați își au pasul lor inconsistent, stingher, frustrant, nerostuit, îndârjit și neputincios, împleticit și totuși... O cunoșteam de copilă, în drum spre serviciu treceam prin dreptul casei ei. Era sfioasă, temătoare, cu privire în nesaț dar răbdătoare, ingenuă, fără prihană, grațioasă și fragilă totdeodată și alte câte pot deprinde și instrui un copil de țară, cu studii superioare la oraș mai târziu. Vremurile, oamenii, prejudecățile, contrarietățile și ciondănelile (ne)firești n-ai fi crezut în
AGNES-COSTINA SAU PECETEA IUBIRII ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365826_a_367155]
-
pitoresc pe care-l iubeam și-l iubesc, un hotel din burgul acela de vest, primăvară... și eu- cu inima gata să dea pe afară - rătăcind într-un labirint de amintiri, îmi caut sufletul... NEFERICIREA LUI HAMLET... Mă uit cu nesaț de pe un mal pe celălalt și cred așa tare c-aș putea - întinzând un braț - să te-ating, amărâte prinț! Tu stai și mai cugeți și-ngăduitor ne privești din grădina cea veche, un pas să mai fac în valul
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
că omul Cioran, ar fi rezistat unei asemenea ispite? Bineînțeles că nu! Ne-o demonstrează pe tot parcursul vieții sale, prin faptele și conduita sa. Atunci dece să se rupă de cei care îl admirau, îl apreciau, îi citeau cu nesaț scrierile ? Mai ales că acest fapt nu constituia nici un păcat! Oare chiar trebuie crezut în tot ceea ce zice? Întradevăr, până în 1989, literatura exilului era prea puțin cunoscută în România, având acces la public numai pe căi ascunse sau uneori, chiar
CIORAN CEL SINGUR... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365859_a_367188]
-
Lumina vibrează în inima mea, Flacără nestinsă și vie, Adăpost de-ntuneric mi-e privirea Ta Unde mă mistui avid de iubire. Cuvântul îmi tremură grav un răvaș Pe buze e jarul de rugă, Mă mistui ca rugul aprins, cu nesaț, Pe umărul Tău simt că trăiesc... Veșnic popas de odihnă. Clepsidră Sufletul meu curge-n clepsidra Iubirii de oameni și de Dumnezeu. În fiecare zi moare perpetuu Și din rănile aspre renaște mereu Se unduie tandru ca râul albastru, Topindu
NETĂCEREA CUVÂNTULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365901_a_367230]
-
trandafiri/ care se adapă din inocența timpului...“ (Zâmbetul eternității - pag.67). Alexandra Mihalache este o îndrăgostită pătimașă, sinceră și deloc prefăcută. Ea privește lumea înconjurătoare cu atenția unui bijutier dornic să descopere strălucirea ascunsă a inelului fermecat. Ea respiră cu nesaț aerul binefăcător al unei realități ce-i „hrănește“ iubirea: „Vor scrie mulți și vor cânta iubirea/ Cu pană și vioară îngerească,/ Dar cine va-ndrăzni să o privească/ Prin ochi de foc a-și înfrunta menirea?“ (Vor scrie mulți - pag
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]