758 matches
-
închide cu "restaurant" ? Teo: - Ba nu, că tati e milos și îmi mai dă câteva șanse. Într-adevăr, Cătălin continuă cu: - Rechin. Gabi, importantă: - Inorog. Teo se gândește un pic și izbucnește, fericit: - O gorilă. Izbucnim cu toții în hohote de nestăpânit. Cătălin și Danflorea pleacă să caute un loc de pescuit, pentru după-amiază. Au adus de acasă scule sofisticate, precum și sfaturile unor colegi hârșiți în ale pescuitului. Doamnele se întind pe șezlonguri, să facă plajă. Copiii îmi propun un badminton. Nu
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
Se poate vedea din caligrafia întreruptă, unduitoare, rătăcită și nu fermă a literelor. Dacă această boală se accentuiază, voi fi ca și infirm. Ar fi dezastruos să nu mai scriu. Să încerc să continui, chiar trecând peste acest tremur de nestăpânit ... Ca să atragă mușterii pentru localul său bine cotat în epocă, Ion P. Dragomir a cumpărat un billiard. Aici se aduna mai ales intelectualitatea rucăreană. Se juca în sistemul partidelor de câte doi, având în jurul lor vreo 10-15 “gură cască”. “Pe
CÂTE CEVA DESPRE ACTIVITATEA EXTRAŞCOLARĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360117_a_361446]
-
registru amplu, de la calmul șoptit al evanescenței pînă la tensiuni dinamice, autoritar controlate totuși. Lucia Pușcașu reușește să dezvăluie o structură complexă, cu mari și surprinzătoare posibilități interpretative.” Cornel Radu Constantinescu ,,Lucia Pușcașu are voluptatea super-dimensionărilor, are și puterea de nestăpânit, compozițiile fiind în mod cert confesiuni, spații deschise asupra spiritului său neliniștit și neliniștitor. Fiecare semn apare ca o trăsătură vitală, amprenta unei experiențe de lungi meditații din care se nasc fantasmele și imaginile suprapuse în structuri. Lucia Pușcașu evocă
LUCIA PUSCASU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359759_a_361088]
-
trist ca siajul navei mele... Trupul tău în falduri albe plutea-n ceață așteptând, Aveai pe cap tiară sfântă din tremurătoare stele, Și într-un palid chip de înger noi ne-am contopit plângând. E doar ecou întârziat acest drum nestăpânit, Și-o tăcere unde arde albatrosul meu rănit. 24.12.10 Căutător de drum 37 După o idée de Adrian Păunescu Încă rătăcesc ca „ Ion cel fără de mormânt” Dincolo de bornă și părăginit pământ, Pe unde bătaia vorbei aspre nu ajunge
ALBATROS RĂNIT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345224_a_346553]
-
trist ca siajul navei mele... Trupul tău în falduri albe plutea-n ceață așteptând, Aveai pe cap tiară sfântă din tremurătoare stele, Și într-un palid chip de înger noi ne-am contopit plângând. E doar ecou întârziat acest drum nestăpânit, Și-o tăcere unde arde albatrosul meu rănit. 24.12.10 Căutător de drum După o idée de Adrian Păunescu Încă rătăcesc ca „ Ion cel fără de mormânt” Dincolo de bornă și părăginit pământ, Pe unde bătaia vorbei aspre nu ajunge Și
ALBATROS RĂNIT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345223_a_346552]
-
vorbe parfumate! Și dacă te-ai încurcat cu vreo poliglotă, care stăpânește nu doar franceza și spaniola, ci și limbajul delicat al florilor, te trezești că i-ai transmis involuntar o misivă despre caracterul tău frivol și gelozia ta de nestăpânit, când, în fapt, tu nu urmăreai decât să o pui subtil în temă cu simțămintele tale puternice! Deci, cum procedezi? Fără discuție, cei mai fericiți sunt bărbații care, printr-un noroc chior, aud întâmplător preferințele ei. Spre exemplu, le ajung
„- Aş dori un buchet de flori pentru prietena mea!” „- Ce-mi puteți spune despre ea?...” Despre ei, cei terorizați de buchetul pentru ea () [Corola-blog/BlogPost/338855_a_340184]
-
Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului Nemuritori * Purtăm în sânge izvoarele de apă, În braț taria stânci din Carpați, În ochi noștri lumina se adapă Iar codrul și câmpia ne sunt frați. * Nestăpânit de veacuri ne-e neamul Chiar dacă mulți ne-au vrut ca sclavi ai lor, Tot una-i tracul, vlahul, sau olteanul, Tot una-i limba-n cântecul de dor! * În ADN zidit ne stă cuvântul, Mulți spun că de la ei
NEMURITORI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340132_a_341461]
-
Față de această stare de lucruri, eul poetic are o atitudine de negare manifestată în trei registre de limbaj ale „sensibilității lirice“. Negarea emoțională apare ca furie, înverșunare, mânie, patimă, “turbare”. Mersul liricii pe această coordonată ne vădește un spirit furios, nestăpânit, violent, furibund. Apoi, negarea intelectuală constă în ironie dură, persiflare deconcertantă, zeflemea autoflagelantă, sarcasm amniotic. Dacă aceste două registre ale negării ne arată un poet original, cel de-al treilea registru ne duce în lumea unui poet valoros. Nicolae Coande
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
cu alte picturi în care este exagerată„ veselia„ mesenilor. În față, un N. Grigorescu: „Coliba din pădure”. Sau „Casă țărănească” a lui Corneliu Baba. Mi-ar fi plăcut să pun în spate un Botticelli, dar nu-l văd prin hărmălaia nestăpânită. Femeia cu batic, reală, se suprapune peste un tablou modern, cu amestec violent de culori și linii contorsionate, care-mi provoacă amețeli. Nu-mi este foame, nu comand nimic de mâncare ca în alte dăți, stau în continuare lângă limonada
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
citită o carte bună. "Vreme este a tăcea și vreme este a grăi" (Ecl. 3, 7). În aceste cuvinte, se cuprinde un program de înțelepciune. Mulți tineri suferă în viață pentru că nu știu să tacă, grăiesc pripit și necugetat. Fiind nestăpâniți la vorbă, ei strică prietenii bune și își fac dușmani chiar fără să vrea. De aici proverbul că limba este ca leul care dacă‑i dai drumul te sfâșie pe tine însuți. Este scânteie care aprinde satul. Tăcerea este fundamentul
“VOUĂ TINERILOR, VĂ ZIC: TRĂIŢI-VĂ TINEREŢEA!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342123_a_343452]
-
cel care, din spatele creatorului, nu a înțeles-o, în schimb, i-a pătat-o cu dorința snoabă de a o avea. A sădi, în întunericul lumii căzute, acea verticală a geniului artei luminii, prin ruga unei prezențe slăvitoare, este vocația nestăpânită de idei și gânduri ale oricărui literat, poet sau prozator, român sau italian, ce merg spre nemurire. București, 20.04.2009 BIBLIOGRAFIE: 1.Blaga, Lucian, Luntrea lui Caraion, roman, ediție îngrijită și stabilire text Dorli Blaga și Mircea Vasilescu, Editura
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
va fi nemărginită. Dacă auzul nu mai este, INIMA coboară în eternul adânc. Dacă simțurile se opresc, omul se va elibera de toate impresiile lumești și se va uni curat, deschis și total cu Universul, Nelimitat desfășurat cu briza dulce nestăpânită de oameni.” ************************ (caută și citește celelalte cinci părți ale materialului) Ce alte dovezi referitoare la o viață spirituală după moartea corpului fizic mai putem găsi ? O sumedenie, dacă vrei cu adevărat să deschizi ochii, aș spune eu. Voi relata încă
VIAŢA DUPĂ CORTINA MORŢII (PARTEA A ŞASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342660_a_343989]
-
semnul blestemului: în timpul unei bătălii cucerite sub comanda lui Tunner, acesta ar fi fost văzut de un soldat rănit grav că l-ar fi ucis pe generalul muribund. De la acest punct intrigant începe să curgă acțiunea trilogiei ca un fluviu nestăpânit dornic să cucerească pe cititori (din păcate, prea puțini cititori!): „acel soldat a văzut că generalul l-a recunoscut pe căpitanul său, că l-ar fi implorat pe acela să nu îl ucidă. Negăsind îndurare, l-ar fi blestemat ca
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
intrat cât se poate de speriată în încăpere și nu a ridicat privirea mai sus de genunchii celor prezenți acolo. Frământa cu mâinile tremurând un cordon de la rochia-i ponosită și își legăna capul plecat, într-o mișcare ritmică, măruntă, nestăpânită. - Ia spune, tanti... cum te cheamă pe dumneata? a întrebat-o comisarul Olaru cu voce prietenoasă, în timp ce-și schimba poziția astfel încât ea să nu-l poată vedea pe Gabriel. Pe mine? Io sunt Anița, maică. Nu mă cunoști
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
timp ! Nici nu mai știu dacă mai suflu, o fac totuși , văd aburii cum ies din piept , mi-am desfăcut fularul și haina , înaintarea anevoioasă mă încinsese, efortul m-a înfierbântat până-ntr-atât încât am în mine un clocot , nestăpânit și mistuitor, cu toate că sprâncenele - mi erau de zăpadă, iar prin genele îngreunate de gheață abia mai zăream... Porțiuni imposibil de trecut , pe un carosabil ce nu se mai știe de-i drum , câmp sau cer, alunec pe un polei celest
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344190_a_345519]
-
parte din timp pentru a procura şi consuma substanţa şi pentru a se recupera după efectele acesteia; În cazurile cu tulburări mai severe practic toate activităţile zilnice ale individului gravitează în jurul substanţei. Nevoia intensă (craving) se caracteriează prin dorinţa nestăpânită sau nevoia urgentă de a consuma substanţa. Disfuncţia socială – al doilea grup de Criterii (5-7) Consumul recurent al substanţei poate conduce la incapacitatea de a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu şi acasă; Individul continuă se consume substanţa în ciuda problemelor
CRITERII ŞI NORME din 19 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/270555]
-
în pământ, și începură să plângă. Într-un târziu, mama îndrăzni să-i aducă fiului vestea cea rea: - Tatăl tău nu mai este! A murit în război! - Cum !? Tăticul meu mort!? Și se puse bietul Milan pe un plâns de nestăpânit. După multă suferință, tot mama reuși să-i potolească plânsul: - Nu mai plânge, copilul meu! Tatăl tău e acolo sus, în ceruri, se uită la tine cum ai venit acasă! Mai plânseră, mai povestiră noutăți din sat și din casă
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
10 ianuarie 2017. În memoria victimelor Ansamblului Alexandrov (Corul Armatei Roșii) O pasăre neagră a mușcat cu o răutate bolnavă Cerul de aripi. Și-a zvârcolit, mai apoi, cu bruschețe măruntaiele putrede, aruncându-se parcă de bună voie în apele nestăpânite ale mării. Metal topit și carne amestecată cu suflet s-au împrăștiat toate, de-a valma, în milioane și milioane de bucăți imposibil de recompus vreodată... Chipuri, identități, partituri, geamantane, uniforme, instrumente, inimi, tot ceea ce fusese cu o singură clipă
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
Citește mai mult În memoria victimelor Ansamblului Alexandrov (Corul Armatei Roșii)O pasăre neagră a mușcat cu o răutate bolnavă Cerul de aripi. Și-a zvârcolit, mai apoi, cu bruschețe măruntaiele putrede, aruncându-se parcă de bună voie în apele nestăpânite ale mării. Metal topit și carne amestecată cu suflet s-au împrăștiat toate, de-a valma, în milioane și milioane de bucăți imposibil de recompus vreodată... Chipuri, identități, partituri, geamantane, uniforme, instrumente, inimi, tot ceea ce fusese cu o singură clipă
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
naratoare). Pe parcursul celor câteva zile de „internare” în acest ambient religios, a avut ocazia să relaționeze cu o măicuță și o adolescentă a cărei mamă era membră a comunității de maici, prilej ca autoarea să-și accentueze frământările sale de nestăpânit, cu privire la conflictul dintre lumea obiectivă și cea reflectată subiectiv de indivizii ei umani. Presupun, din lectura cărții (și după cum îi știu autoarei arderea în poezie), că și după finalizarea acestei „bătălii”cu „demonii amintirilor”, respectiv după finalizarea unui nou proiect
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
acesta l-ar fi găsit totuși în viață pe învățător, să-i dea de știre unde stă ascuns acesta pentru ca legionarii să-l poată aresta. Iar dacă Hasim l-ar fi găsit cumva, el, procuratorul, avea să-și satisfacă o nestăpânită curiozitate personală. Aceea de a se convinge că acesta e absolut mort, lucru pentru care dealtfel nu avea îndoieli, dar pentru care avea nevoie măcar de o singură dovadă. Dar mai era încă ceva la mijloc. I-ar fi demonstrat
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
cuvântul lui Iisus, el de ce n-ar fi făcut la fel? Ce îi cerea însă acum procuratorul Ponțiu Pilat era pentru Hasim foarte greu de realizat și simțea că nu e în stare să facă acest lucru, și doar curiozitatea nestăpânită îi spunea totuși să încerce să-și ducă misiunea la bun sfârșit. Se gândea totuși și la posibilitatea de a se eschiva. Ponțiu Pilat îi strânsese brațul la plecare iar negustorul pricepuse din atitudunea procuratorului că acesta era ferm convins
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
SOARELE Dimineața, de cu zori Se gândește mândru Soare, Cum să facă să ajungă Cât mai repede la mare... E îndrăgostit de valuri... Și de spuma-nvolburată... În care, a văzut în taină Cum VENUS s-a născut odată.... Flacăra nestăpânită Îi încinge globul feții... Nu simte cum pârjolește Toată roua dimineții... Către prânz, privește mândru Cum pământul arde-n spuză... Razele, de dor încinse Tot mai aprig le difuză... Arde-n val de foc natura, Dogorește-ntreg Pământul... Obosit și
STROPI DE SOARE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373535_a_374864]
-
de iubiri, căutând încă în zborul îngerilor glasul cu care putem opri timpul. Și dacă legea e că timpul să nu se opreasca atunci reda omului iubiri înflăcărate ce aduceau cândva poate de mult, sau poate de mai aproape tresărirea nestăpânita a emoției. Ar fi oare deajuns pentru a înțelege oprirea timpului? Noi oamenii vrem totul, dacă încă visăm, dacă încă vedem, dacă încă sperăm, dacă încă suntem parte a pământului care respiră dând gândurilor puterea de a subordonă tot ceea ce
TIMPUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375004_a_376333]
-
ne vedem noi de ale noastre, adică își construiau castele, își creșteau copiii și umblau după ale gurii cât era ziulica de mare pentru că zmeii nu-și domolesc foamea chiar așa cu una cu două. Și tocmai de la această foame nestăpânită s-a pornit gâlceava între zmei și oameni. Că, vezi bine, zmeii nu s-au mulțumit cu ceea ce au găsit în pădurile lor și au prins a intra pe pământurile și în gospodăriile oamenilor. Dar credeți că le-a fost
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]