301 matches
-
a lui Hristos. În Antiohia, unii preoți neagă reunirea celor două naturi și afirmă că Hristos este în exclusivitate om, teză adoptată de Nestorius, patriarh al Constantinopolului în 428. Condamnați, în 431, de cel de-al treilea Conciliu de la Efes, nestorienii nu vor mai avea prozeliți decît în Siria și, mai tîrziu, în Asia ne-bizantină. Dimpotrivă, dunați în jurul lui Chiril, patriarh al Alexandriei, monofiziții afirmă predominanța abso- lută a naturii divine a lui Hristos. Împotriva acestei noi erezii, care, și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
va folosi primii ani ai domniei sale pentru a Iupta împotriva perșilor lui Chosroes I și a ține piept greutăților inter-ne. Aliat cu Papa, el face eforturi să mențină unitatea creștinătății, persecutîndu-i pe creștinii eretici din Egipt și Siria pe nestorieni, evrei și chiar pe filosofii greci rămași credincioși păgînismului antic. La Constantinopol, conflictele religioase și antagonismele sociale întrețin facțiuni care, în hipodrom se traduc prin opoziția cumplită dintre "Verzi" (monofiziții susținuți de popor) și "Albaștri". În 532, conflictul se transformă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
451. Le numim "necalcedonene". Vorbind pe șleau, se poate observa în această bifurcație din sînul creștinătății punctul de plecare al divorțului Orient/Occident, care se va concretiza în despărțire la sinodul de la Frankfurt, din 794. Bisericile orientale, supranumite exterioare sau nestoriene, înclină către distingerea pur și simplu logică a celor două naturi. Ele se vor numi "monofizite" și se vor consacra contemplării Verbului etern, meditației adoratoare a divinității lui Hristos. Bisericile occidentale înclină spre distincția reală a celor "două naturi care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
divinității lui Hristos. Bisericile occidentale înclină spre distincția reală a celor "două naturi care îl alcătuiesc pe Iisus, consubstanțial cu Tatăl prin latura divină, și cu noi prin cea lumească". Un principiu de pasivitate și de imobilitate în Orient (la nestorienii din Egipt, asirienii din Caldeea, siromalabarii din Kerala etc.) și un principiu de dinamică și activitate, în Occident. Orient sihastru al renunțării la lume, pietrificat prin gîndirea Unicului, în care lumea de aici este subordonată uneia de dincolo și există
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un rol cheie În scenariul evanghelic, fapt pentru care creștinii din primele generații i-au acordat o atenție aparte, Încercând să-i completeze biografia de la naștere până la moarte. Cultul ei izbucnește cu fervoare, Întreținut și de autoritățile ecleziale, În timpul controversei nestoriene. În secolul al V-lea, Mariei i se atribuie titlul de theotokos, „născătoare de Dumnezeu”, pe lângă cele, deja consacrate, de anthropotokos, „născătoare de om” și de christotokos, „născătoare de Cristos”. În cultul creștin, Maria beneficiază de patru sărbători mari, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și până în Pirinei. Multe nații situate la est de Europa celebrează botezul ca find data lor de naștere, iar apartenențele confesionale se aseamănă cu niște plăci tectonice pentru că au fost încărcate cu un destin etnic. Perși și asiatici au devenit nestorieni, egipteni, armeni și abisinieni monofiziți, iar bizantinii calcedonieni? Reciproca este și ea valabilă. Digul creștin s-a ancorat într-un gregar imemorial, cu prețul a numeroase fisuri pentru a nu se volatiliza în morală școlară. Înrădăcinarea-fărâmițare este plătită cu prețul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
idee sau Biserică se măsoară după vechimea lui. Și că anterioritate înseamnă întâietate (și noi am crezut la fel vreme de două mii de ani). Marile puteri care au inspirat faimosul statu-quo au călcat în picioare această regulă sacrosanctă. Monofiziții și nestorienii (din depărtările Asiei) siro-indienii și asiro-chaldeenii n-au un loc recunoscut lângă mormântul lui Hristos. Aici nu încap decât trei confesiuni solid confirmate și protejate prin articolul 62 al Tratatului de la Berlin (1878): grecii ortodocși, armenii ortodocși și romano-catolicii reprezentați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ce spun grecii despre Treime! Un triunghi echilateral - așa mi-a explicat un grec, adică toate laturile lui sunt egale, și, dacă filioque nu e folosit cum trebuie, înseamnă că triunghiul nu va mai fi echilateral?... Numiți-mă cum vreți, nestorian, eretic, dar până-n secolul al IV-lea nu s-a vorbit despre Treime, un cuvânt nu scrie despre asta în Evanghelii! Grecii au inventat-o, fiindcă-i interesează teoriile filozofice, nu Dumnezeul Unic, și fiindcă sunt politeiști! Și chiar trebuie
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
în săptămâna mare sunt pline de flori - după tradiții străvechi, poate de la Osiris. Numai într-o veche biserică pot asculta slujba de Paști. Se află acolo toată lumea - bărbatul cu profil grecesc, romanii, doamnele lusitane cu plase în păr, sarazinii, copții, nestorienii, Marcus Diaconus, tânăra în negru, teologul demodat, toți uluiți între aur și catifele ,de teama necredincioșilor"... dar cel mai mult îmi place Nicosia în arșița verii, când, noaptea, o briză dinspre vest răcorește orașul, și toată lumea iese în grădini, pe
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
joacă un rol-cheie în scenariul evanghelic, fapt pentru care creștinii din primele generații i-au acordat o atenție aparte, încercând să-i completeze biografia de la naștere până la moarte. Cultul ei izbucnește cu fervoare, întreținut și de autoritățile ecleziale, în timpul controversei nestoriene. În secolul al V-lea, Mariei i se atribuie titlul de theotokos („născătoare de Dumnezeu”), pe lângă cele deja consacrate de anthropotokos („născătoare de om”) și de christotokos („născătoare de Cristos”). În cultul creștin, Maria beneficiază de patru sărbători mari, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
defilează prin fața lui. Ele reprezintă cartierele orașului, printre care Asfizar, Panjkhin, Zagrimach, Maturid, breslele din bazare și pe acelea de meseriași, arămari, fabricanți de hârtie, crescători de viermi de mătase sau sacagii, ca și comunitățile protejate, evrei, zoroastrieni și creștini nestorieni. Toți Încep prin a săruta pământul, apoi se ridică, salută din nou, cu o temenea prelungită, până când monarhul le face semn să se Îndrepte. Atunci reprezentantul lor rostește câteva fraze, apoi se retrag cu toții de-a-ndăratelea; este, Într-adevăr, interzis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de Constantinopol. Concluzionăm, cel dintâi ierarh al Bisericii scythane, din secolul V, a fost Timotei, care a semnat actele conciliului III ecumenic de la Efes (431), iar pe la 445-446, 448, arhiepiscop era Ioan, apărător al credinței adevărate și adversar al ereziilor nestoriană și monofizită, în 449, Alexandru, care a condamnat erezia lui Eutihie și a semnat actele de condamnare ale acestuia. În 458, thronosul tomitan era ocupat de Theotim II, care apăra cu fermitate profesiunea de credință a părinților de la Chalcedon (451
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
evidență virtuțile războinice ale mongolilor. Concret, încă din 1207, Gingis-han a început supunerea populațiilor de vânători din regiunea pădurilor nordice, kirghizi și oirați, apoi, în 1209, a supus pe uiguri, așezați la nord de Tibet, popor turcic convertit la creștinismul nestorian, care n-au opus rezistență. După aceste reușite militare asupra unor populații simple de stepă, în 1211, ofensiva mongolă s-a îndreptat spre o civilizație sedentară superioară, China, împărțită, la începutul secolului al XIII-lea, în trei mari state: 1
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin ce anume se caracterizează aceasta, mai ales că au existat sinoade care s-au înșelat Sinodul tâlhăresc de la Efes (449); Sinodul de la Stejar, lângă Calcedon (403), condus de Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, precum și numeroasele concilii care vizau ereziile ariene, semiariene, nestoriene etc. Se știe că la aceste soboare care au greșit care au schimbat minciuna în adevăr au participat foarte mulți episcopi. În plus, se mai știe că deciziile unor sinoade formate din puțini episcopi Ancira (18 episcopi); Neocezareea (24 episcopi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
capăt și acestei erezii. Tendințele schismatice aveau să se mențină făcând necesare de-a lungul timpului întrunirea a încă 6 sinoade ecumenice până în secolul al IX-lea, care aveau să combată ereziile cunoscute sub numele de Monofisiți, Monoteliți, Iconoclaști, Milenari, Nestorieni etc. Între acestea Arianismul punea la îndoială chiar divinitatea fiului, iar Albigenii considerau că doctrina iudaică era preferabilă celei creștine. Toate acestea aveau să culmineze cu schisma lui Foție și Cerularie, care a produs ruptura definitivă a bisericii creștine în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de autoritate în lupta contra nestorianismului și contra monofizismului. Ioan Cassian se numără printre teologii cei mai productivi din Scythia Minor, ale cărui opere (Așezămintele cenobitice și Conferințele duhovnicești) se ocupă cu desăvârșirea creștină. Tratatul Despre întruparea Domnului combate erezia nestoriană dezvoltând teologia ortodoxă. Dimensiunile celor două probleme tratate în lucrările lui Ioan Cassian înscriu opera acestuia în sfera universală, ecumenică. Dacă hristologia lui Ioan Gură de Aur și Filocalia Sfântului Vasile (cea practicată în Siria și Egipt) au devenit occidentale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Același care vorbește pe pământ, este în același timp veșnic în cer. În Cartea a V-a, în 15 capitole, se stabilește o legătură între Nestorie și Pelagiu, pentru a se arăta diferența dintre Hristos ca Dumnezeu și sfinți. Concepția nestoriană susținea că Hristos trebuie numit doar Teodochos, adică primitor de Dumnezeu. În concluzie, între Hristos și oamenii sfinți nu există nici o deosebire pentru că toți oamenii sfinți au avut în ei pe Dumnezeu: patriarhi și prooroci, prin gura cărora Domnul chiar
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
procedează asemeni ereziei sabeliene și ariene și susține că au fost doi Hristoși: unul din Dumnezeu și altul din Fecioara Maria. În Cartea a VII-a, compusă din 31 de capitole, Cassian analizează și combate o serie întreagă de expresii nestoriene care contestă Fecioarei Maria apelativul de Născătoare de Dumnezeu. El aduce în sprijinul afirmațiilor sale și argumente din învățătura Părinților răsăriteni și apuseni, care s-au referit la această problemă. Sunt utilizate pasaje din Ilarie, Sf. Ambrozie, Rufin, Fericitul Augustin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
scris mai multe opuscule și un răspuns la o scrisoare atribuită papei Hormisdas. Știm că monahii locali, apărând hotărârile Sinodului IV ecumenic de la Calcedon, din anul 451, referitoare la unirea ipostatică a celor două firi ale Mântuitorului și combătând pe nestorieni, au elaborat formula dogmatică: „Unul din Treime a suferit cu trupul”. Ei au prezentat această formulă împăraților Justin și Justinian, generalului Vitalian și papei Hormisdas. Însuși mitropolitul de Tomis, Paternus, a fost sesizat de această formulă, pe care însă n-
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu noțiuni și raționamente care, între timp, se decantau și sunau mai precis pentru „marea taină” a întrupării. Cele opt cărticele (libelli) sau mici tratate ale lui Ioan Maxențiu sunt următoarele: Cărticica credinței către legații papei la Constantinopol, Capitole contra nestorienilor și pelagienilor, Foarte scurtă mărturisire a credinței ortodoxe, Foarte scurtă motivare a unirii Cuvântului lui Dumnezeu cu propriu-i trup, Răspuns contra achefalilor, Dialog contra nestorienilor (în 2 cărți), Epistola Papei Hormisdas către Possessor și Răspunsul lui Ioan Maxențiu (la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lui Ioan Maxențiu sunt următoarele: Cărticica credinței către legații papei la Constantinopol, Capitole contra nestorienilor și pelagienilor, Foarte scurtă mărturisire a credinței ortodoxe, Foarte scurtă motivare a unirii Cuvântului lui Dumnezeu cu propriu-i trup, Răspuns contra achefalilor, Dialog contra nestorienilor (în 2 cărți), Epistola Papei Hormisdas către Possessor și Răspunsul lui Ioan Maxențiu (la această epistolă). Autorul acestor lucrări se mistuie pentru dreapta credință a Bisericii universale, pe care o vrea la adăpost de înșelăciunile ereziei nestoriene, pelagiene și altele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
achefalilor, Dialog contra nestorienilor (în 2 cărți), Epistola Papei Hormisdas către Possessor și Răspunsul lui Ioan Maxențiu (la această epistolă). Autorul acestor lucrări se mistuie pentru dreapta credință a Bisericii universale, pe care o vrea la adăpost de înșelăciunile ereziei nestoriene, pelagiene și altele. El nu ezită să critice aspru pe episcopul Romei pentru felul în care acesta a tratat delegația fraților săi călugări, veniți la Roma pentru a-și susține și a-și face aprobată formula lor hristologică în legătură cu frământările
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
persoana lui Iisus Hristos), folosind argumente din Sfinții Atanasie cel Mare, Chiril al Alexandriei, Grigorie de Nazianz, Flavian, Augustin, Proclus, Leon și Celestin, Ioan Maxențiu mărturisește o singură existență, ipostază (persoană) a celor două firi ale lui Hristos. La obiecția nestoriană că a zice „Unul din Treime” înseamnă a împărți „deoființimea”, autorul răspunde că Sfânta Treime nu admite numărul sub raportul ființei, dar îl admite sub raportul persoanelor: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Pe Iisus Hristos îl mărturisim ca fiind din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
împărătească. Prieten al Sfântului Ioan Gură de Aur (pe care l-a apărat de acuzația de origenism în fața Sfântului Epifanie), episcopul Teotim I a mers pe linia de desăvârșire duhovnicească pe care se angajase deja Sfântul Ioan Casian. Pentru ca nici nestorienii să nu mai acuze pe ortodocși de eutihianism, nici eutihienii să nu mai acuze pe aceiași ortodocși de nestorianism, autorul documentului de la al III-lea Sinod ecumenic (din anul 431) - Collectio Palatina - face apel la luminile teologice ale lui Ioan
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu știm mai mult decât cele ce Duhul Sfânt a învățat prin rostul atâtor Părinți”. Deci, teologul cel mare al sinoadelor ecumenice era Duhul Sfânt, a cărui învățătură formulată prin soboarele înțelepciunii și sfințeniei conciliare era redată în hotărârile sinodale. Nestorienii și eutihienii provocau în tot felul intervenții teologice din afară împotriva hotărârilor luate la Calcedon, cerând modificarea sau anularea lor. De aceea, împăratul a organizat o consultare sau plebiscit asupra „Calcedonului”, cerând părerea tuturor episcopilor din imperiu asupra valorii și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]