305 matches
-
acolo pădureni, ca lupii sau ca urșii veșnic mânioși, dar nu primejdioasele feline ale altor locuri. E drept că, pentru cei aduși acolo de mânia amăgitoare a mării, insula poate părea numai un loc pustiu și dezolat, de nelocuit, de neumblat, pământul de culoarea pielii tăbăcite, aerul plin de miasme. Dar numai pentru cei cu suflet negru sau pentru cei ce, ca Gonzalo, și-au pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic: „Minunea, chinul, teama și uimirea/Sălășluiesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
acolo pădureni, ca lupii sau ca urșii veșnic mânioși, dar nu primejdioasele feline ale altor locuri. E drept că, pentru cei aduși acolo de mânia amăgitoare a mării, insula poate părea numai un loc pustiu și dezolat, de nelocuit, de neumblat, pământul de culoarea pielii tăbăcite, aerul plin de miasme. Dar numai pentru cei cu suflet negru sau pentru cei ce, ca Gonzalo, și-au pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic: „Minunea, chinul, teama și uimirea/Sălășluiesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
așteptau seara; la ochii albaștri ori negri ai cucoanelor și la cântecul de inimă albastră, cântat la ureche al lăutarilor... decât la fiare, la căpriori și la iepuri pe care, totuși, în haite, le scoteau hăitașii din codrii bătrâni și neumblați ai împrejurimilor fără capăt. Destoinic și priceput, Toma, cunoscător adânc al legilor codrului, dar și al oamenilor generației lui, al slăbiciunilor, a știut să se facă prețuit. Altădată, în seri de iarnă, când în sobele cu olane, bătrânești, bubuia focul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
necrezut. Un faun cânta din fluier... iar în jurul lui jucau un cerc de spiriduși. Închise ochii strâns, cât putu de strâns... și-i deschise de mai multe ori, să se încredințeze de ceea ce vedea. Uimit, rătăci prin codru, pe poteci neumblate, până în zori, întrebându-se mereu, mereu ca o mașinărie stricată: „Oare, chiar le-am văzut? Oare, chiar le-am văzut?!“ Când a ajuns acasă, după o zi și o noapte de umblet prin pădure, Lina, nevastă-sa, l-a întâmpinat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de lacrimi, până s-a răcorit, dar nu s-a împăcat... Într-o zi, pe la sfârșitul lui aprilie, pe la scăpătatul soarelui, Anton și bătrânul Toma, urmați de Suru, ajunseseră prin dreptul Schitului din deal. Înaintau în inima codrului, pe poteci neumblate de om, călcate doar de sălbăticiuni și jivine. Pământul mirosea a iarbă crudă, a mintă sălbatică și a jir, prin dreptul fagilor. - Trebuie să-l ducim cât mai departe, Antoane... să nu se mai întoarcă, murmura bătrânul, cu fereală, de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
perfectă... înainta tiptil, ca o pisică, ca o umbră trecătoare, care apărea și dispărea printre alte umbre. După o vreme, din nou îl prinse dorul de casă... de Anuca... Porni cu pasul lui ușor, fără a șovăi, prin hățișurile încâlcite, neumblate de picior de om, gonind neobosit toată noaptea. Se opri în câteva rânduri, trăgând pe nări aerul proaspăt al dimineții. Din marginea lizierii, așezat pe labele dinapoi, se uita la casa pădurarului, cum se desprindea din ceața dimineții... cum ieșea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
puțin îl zări mai departe, tocmai sus, gonind pe povârniș, cu salturi avântate peste marăcinișuri și trunchiuri căzute. Anton ridică pușca, dar o lăsă jos... Renunță jenat. Căpriorul, spre satisfacția lui, dispăruse. Cu arma pe umăr, coborî pe o potecă neumblată de om și se postă la ieșirea dintr-o râpă mică. Deodată tresări... și, gândi cu voce tare: „Lupul.. lupul!“ și, din instinct, cu o mișcare, întoarse pușca. Lupul se apropia cu pași largi, prudenți... chiar spre dânsul. O bubuitură
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de temută, dar acum ciudat de ispititoare, avea să redevină completă. Voi fi iarăși străbătătorul locurilor virane, al stradelelor uitate, al piațetelor încremenite în soare și praf, voi urca iarăși pe scările blocurilor vechi, voi descoperi din nou, în cartiere neumblate, stranii grupuri statuare... Voi avea iarăși senzația că am mai fost pe-acolo, că totul are un înțeles simbolic, adânc, doar mie revelat. Voi recita iarăși, cu voce tare, versuri pe care pereții zugrăviți ieftin ai ruinelor mi le vor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
însă să strămut acțiunea primei mele opere, ce sta sub semnul omorurilor și al violenței, în era interregnum-ului, în „epoca fără împărați, îngrozitoare“ a secolului XIII, se explică numai prin înclinația mea de a mă refugia pe tărâmurile cele mai neumblate ale istoriei. Astfel, nu era vorba numai de o încercare de o schiță a istoriei moravurilor la vechii slavi, opera mea de debut trata mai cu seamă procese secrete și abuzuri care, după prăbușirea imperiului Hohenstauffen, produceau o materie epică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-mi place să stau În arsenalu care Îl umple pârdalnicu. Tomna Înhățam nescai făină să-i fac gnocchi la prânz, da don César nu a perdut timpu, care ie aur, și a făcut percheziție totală, care n-a lăsat sertar neumblat; a dat dă un clondir cu zamă d-aia albă dă strugurei, perdut În talieru dă tâmplărie. Și uite-așa, gnocchi-n sus, gnocchi-n jos, a dat gata butelca și m-a lăsat bușbeu cântându-l personal pă Caruso În Lohengrin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dumnezeu. Dar acum (1846) că nevăzutul Cap al Bisericii a făcut să urce pe Scaunul lui Petru un Pontif care pare menit să reînnoiască epoca noastră și să dea Bisericii acel nou impuls care trebuie să o împingă pe căi neumblate, urmînd un curs pe cît de neprevăzut pe atît de minunat și glorios, autorul și-a amintit de aceste hîrtii abandonate și nu mai ezită să le încredințeze în mîinile acelor prieteni împreună cu care a împărtășit în trecut durerea, iar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Christos născut prin creștet. Mâinile de aur, se spune că Dracul a creat Împreună cu Dumnezeu lumea și pământul, dar nu se puteau pune de acord a cui să fie lumea. Dumnezeu propune ca acela ce se va naște din fecioară neumblată cu om prin creștet să câștige, iar dracul acceptă târgul, gândindu-se că nu se poate Întâmpla acest lucru. Dumnezeu a suflat duh Într-o floare, Maica Domnului a cules-o, a mirosit-o și a devenit grea; apoi ea
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
în pace. Apoi au venit alte telegrame prin care eram rugat să mă prezint la București. Se prezintă și un tovarăș de la cultură din Arad, care reînnoiește aceeași invitație. Eu îi răspund: Nu mă pot duce, că sunt bolnav și neumblat. Nu se poate, bădie Niță, trebuie să mergi la București, deoarece o să ți se deschidă o expoziție de pictură naivă la Casa Scriitorilor „Mihai Sadoveanu”. Dar dacă aș fi mort, cum ar fi? Acum, chiar dacă ai fi mort, tot ți
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
în pace. Apoi au venit alte telegrame prin care eram rugat să mă prezint la București. Se prezintă și un tovarăș de la cultură din Arad, care reînnoiește aceeași invitație. Eu îi răspund: Nu mă pot duce, că sunt bolnav și neumblat. Nu se poate, bădie Niță, trebuie să mergi la București, deoarece o să ți se deschidă o expoziție de pictură naivă la Casa Scriitorilor „Mihai Sadoveanu”. Dar dacă aș fi mort, cum ar fi? Acum, chiar dacă ai fi mort, tot ți
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
Christos născut prin creștet. Mâinile de aur, se spune că Dracul a creat împreună cu Dumnezeu lumea și pământul, dar nu se puteau pune de acord a cui să fie lumea. Dumnezeu propune ca "acela ce se va naște din fecioară neumblată cu om prin creștet" să câștige, iar dracul acceptă târgul, gândindu-se că nu se poate întâmpla acest lucru. Dumnezeu a suflat "duh într-o floare", Maica Domnului a cules-o, a mirosit-o și "a devenit grea"; apoi ea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și hotărnicite înseamnă punerea la lucru, pentru o afirmare de sine, a înseși gândirii (ca act). Și poate că acest act, asemenea actului ca atare de intrare într-o lume, poate fi însoțit de uimirea simplei sondări a unui loc neumblat. Dar poate că actul gândirii, mai bine-zis, gândirea-act, nu este altceva decât resimțirea acestei "iubiri" primare a unui alt-ceva, însoțită, destinal, de uimirile descinse din părăsirea unei lumi și de intrarea într-o lume "nouă". Gândirea-positum, gândirea dată în orizontul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din pădurea Gheboaia. Nu era un drum pentru a ajunge pînă acolo. Era totuși o potecă, exclusiv pentru animale, care te ducea vreo 3-4 km în direcția spre poiană. De acolo înainte trebuia s-o țin spre Nord-Est prin pădure neumblată, bogată în boscheți, dar nu imposibil de traversat de către un drumeț călit de multe încercări (cum eram eu). Mă aflam pe acolo ca să fac un studiu de astroclimat (împreună cu alți astronomi din țară, rînduindu-ne la două săptămîni) și ocupasem cabana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lor... Își schimba în permanență locul, de unde ataca, așa încât nu putea fi surprins de trupele de securitate. Cunoștea bine toate potecile și ascunzătorile din munți, încât, în puterea nopții pașii îl purtau cu ochii închiși prin locuri greu accesibile, ori neumblate, cu o ușurință uimitoare.. De jur împrejur... culmi cu creste înălțate drept, rupturi de stâncă, șuvoaie repezi cu vuiet asurzitor, păduri fără sfârșit, prăpastii, poteci întortocheate... bătăi grele de aripi, ori țipătul păsării de noapte fâlfâind pe deasupra, care te înfioară
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
au fost mormânt... ... Baltă se trezi singur, în puterea nopții... singur, singur ca un pui de pasăre căzut din cuib, în drum. De jur împrejur culmi cu creste înălțate drept, rupturi de stâncă, șuvoaie repezi, păduri fără sfârșit, prăpăstii, poteci neumblate... Începu să se cațere în coate și în genunchi. Se apropia de grota de la cascadă... o ascunzătoare sigură. „ - Mai am puțin !”, își zise el cu voce tare, gâfâind, ca să pară că nu-i singur. Luna înălțată pe cer îi era
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
45), pronume: „Orele și-au împletit/Firul lor cu firul mare.” (T.Arghezi, I, p. 9), verbe: „...ân neputință sufletească de a-și crea o soartă mai fericită, el știa...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 28), adjective „Deschid porțile: Timp neumblat,/bine-ai venit,/bine-ai venit!” (L. Blaga, p. 197), „Mirajul unui dulce fruct/âmbrac-un sâmbure amar.” (Idem, p. 326), adverbe: „Eu sunt luceafărul de sus,/ Iar tu să-mi fii mireasă.” (M. Eminescu, I, p. 172) Ca determinant, substantivul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mare, a venit toamna. Frunzele copacilor îngălbenesc și încep să cadă pe jos, formând un covor multicolor. Toamna harnică a adus cu dânsa mirosul fructelor și mireasma strugurilor. Un văl de brumă argintie s-a așternut peste case, peste potecile neumblate, peste cărările neștiute ale codrului. În livezi, crengile copacilor se îndoaie de atâta rod. Păsările călătoare trec spre asfințit, lăsându-ne mai triști. Pe mine, începerea școlii m-a luat prin surprindere; în dimineața zilei de 1 septembrie, soarele călduros
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
ordinea aceasta putea să-mi priască. Sau nu? Ba da, cui nu-i priește ordinea? E ca și cum ai spune Cărui bărbat nu îi stă bine în costum? sau Cărei femei nu-i stă bine cu tocuri? Biblioteca mea era acolo, neumblată, dar parcă mai însuflețită, deși odată dezordinea de cărți era cea ideală, mi-aș fi dorit să le dau zilnic porția de nelaloculei pentru că, o bună bucată de vreme, am crezut că sufletul cărților se hrănește și el cu ceva
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
amin-tirile noastre, la fel cum un călător consideră poate drept numai ale lui un izvor, niște stînci, un peisaj la care nu se ajunge decît prin abaterea de la calea principală, pentru a ajunge la alta, pe un drumeag anevoios și neumblat. Capetele acestui drum transversal se găsesc pe cele două căi și le cunoaștem: dar trebuie atenție, poate și noroc, ca să le regăsim și putem să le parcurgem de multe ori pe amîndouă fără să avem ideea de a le căuta
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Școlii de Meserii a fost Enache Teodorescu, iar tatăl său - directorul Școlii Generale. Despre plopi 1. Op. cit., p. 477. în Biblia din 1975, același verset e tradus astfel: „Sădi-voi în pustiu: cedri, salcîmi, mirți și măslini și în locurile neumblate: chiparoși, platani și ienuperi laolaltă”. (p. 708) Cum se vede, din enumerare lipsește plopul. 2. Ienăchiță Văcărescu, în Poeții Văcărești, Versuri alese, ediția cit., p. 29. 3. Dinicu Golescu, însemnare a călătoriii mele, ediția cit., p. 157. 4. Vezi: V.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
limitată și permanentă, dar și cu un ansamblu de procedee proprii (descriptive și narative, de pildă castele în ruină, orori săvârșite de romano-catolici, portrete misterioase, coridoare tainice în care se pătrunde prin uși mascate, glisante; răpiri, întemnițări, urmăriri prin păduri neumblate); mai există apoi un Kunstwollen, o intenție estetică, intenția de a-l face pe cititor să simtă un tip special de emoție și de oroare plăcută ("milă și groază", și-au spus poate unii dintre amatorii de romane gotice) *22
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]