1,553 matches
-
Mihai Zamfir Am trăit un miracol cu durată neverosimilă: în loc de trei zile, treisprezece ani. Sînt ultimele zile în care îi mai putem spune lui Václav Havel “Domnul Președinte”; scriitorul care și-a legat numele de eliberarea și de modernizarea definitivă a țării sale iese din scenă. Iar Portugalia devine
SCRISORI PORTUGHEZE - Miracolul Havel by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14343_a_15668]
-
cu patimă, din clipa în care a început să scrie. Puterea uzează. O putere exercitată timp de treisprezece ani ar fi trebuit să ruineze chiar și pe cel mai prestigios om politic. Or, iată că miracolul continuă. Acum, la încheierea neverosimilei perioade în care a fost șef al Statului, prestigiul lui Havel se află la apogeu - și nu doar în propria sa țară. Cea mai gravă problemă la Praga este acum alegerea unui succesor: ce Președinte mai poți alege după Havel
SCRISORI PORTUGHEZE - Miracolul Havel by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14343_a_15668]
-
de etniile migratoare din țările arabe și africane, ea ar trebui să reintre într-un stadiu imperial de expansiune politică. Ar trebui așadar să redevină un focar de civilizație dominantă, și nu un lagăr de emigrare filantropică. Cum așa ceva e neverosimil să se întîmple, viitorul ei e sigur: o larvă primitoare care se va lăsa invadată de vectorii islamici și budiști. În concluzie, cartea nu discută doar premisele hegemoniei americane, dar mai ales premisele declinului european și american. O îndrăzneață fulgurație
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
literatură. Spunînd azi că jurnalul Tiei Șerbănescu nu e jurnal, ci roman non-ficțional, nu facem nici o speculație gratuită, nici un compliment de stimă, nici ierarhizări stupide între genuri. Ci facem un pas pe care scriitoarea nu l-a făcut dintr-o neverosimilă lipsă de orgoliu. Tia Șerbănescu, Femeia din fotografie, Jurnal 1987-1989, cu o prefață de Dan Cristian Turturică, Editura Compania, 2002, 294p., f.p.
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
moarte ale zilei, între 2 și 3 după masă. În anumite orașe ale Orientului, se pare, si astazi instituțiile, bănci, magazine, școli, se închid între aceste ore, totul ațipește, orice suflare devine simplu sforăit, ritmic și voluptuos. Totuși, cît de neverosimila și strict literară este o asemenea imagine! Ce lux inaccesibil pare, ce păcat de moarte, într-o lume grăbita, nervoasă, insomniaca, alertă pînă la ultima vlaga de dinaintea finalei epuizări, să dormi în plină zi! Pe de altă parte, știm prea
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
publicației este Cristina Isopescu. Editor este Media Sport Promotion. Preț: 5,90 lei. l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm Cartea înțeleaptă „Pe Andrei Codrescu nu poți decât să-l crezi, oricât de absurde, de neverosimile ar fi unele fapte povestite de el. Cred literalmente (așa cum cred Biblia) că s-a fotografiat pe sine însuși copil când a revenit în țară după Revoluție. Cred literalmente că o mică prostituată i-a șoptit într-un bar un
Agenda2005-50-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284498_a_285827]
-
pe el: un halat negru de catifea, chiloți gri colanți, papuci negri de casă cu leișori aurii ajurați. - Papucii de casă sunt tot de la Versace? - îl sâcâi James Bond. - Totul e Versace, - răspunse Soljenițîn cu modestie. Frumos dar, din păcate, neverosimil. Prea sunt diferiți acești doi oameni. Și ar fi putut deveni erou național ca James Bond! Șapte ani de lagăr, singur a "împuns stejarul" (titlul original al volumului tradus în română "Stejarul și vițelul" este "Vițelul împungea stejarul", n.n.) a
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
seară la Studioul Toaca. Un Centru de Artă Contemporană greu intuibil din stradă, undeva în sectorul 3, între strada Mîntuleasa și Udriște, în Casa Eliad, monument istoric de la 1851. Între o spălătorie auto și un restaurant există un teritoriu suspendant, neverosimil parcă, în care stăpînă este arta și un mod de a exista a unui grup mic de artiști, animat de regizoarea Nona Ciobanu. Deși amplasat la stradă, locul este ferit de zgomotul și trepidațiile diurnului. Tinerii își cumpără bilet pentru
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
care nu merg unul cu altul, că nu-i logic și nici de bună-credință. Dar li s-a spus că Dumnezeu e complex și insondabil, și deci incoerența e lucrul pe care-l simt mai asemănător cu natura lui Dumnezeu. Neverosimilul e lucrul cel mai asemănător miracolului. Voi ați inventat o loțiune care face părul să crească. Nu-mi place, e un joc urât.“ Povestea asta nu ne-a stricat câtuși de puțin săptămânile petrecute la munte. Am făcut excursii frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui, în mijlocul preocupărilor mele, mi-a amintit o împrejurare veche, deosebit de interesantă și de instructivă, pentru timpurile de față, nu pot rezista tentației de a o povesti, împrejurarea asta veche care va părea, cred, celor de azi, o pură și neverosimilă invenție. * Lucrurile se petrec prin 1913, după campania noastră în Bulgaria, și în preajma tratatului de la București. Pentru a încununa politica sa de prestigiu național, guvernul Maiorescu ridicase problema Cadrilaterului, cu formula cunoscută: rectificarea frontierei de la Sud, pentru o mai bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
șuruburi și sârme de pe jos (nu se știe când și la ce puteau folosi), rupând și-acum șervețelele de masă în două (să ajungă și pentru mâine), ștergându-și nasul în batista „Braiconf“ (de-o culoare și-o rezistență cretină, neverosimilă: verde deschis, tare, cu dungi violet), păstrând în sertar chiloți și maiouri tetra, chinezești (purtate până când se îngălbeneau de uzură), învelindu-și scaunele de la Logan în folie groasă, transparentă, cu tot cu tetiere - o mașină întreagă, aruncată din fabrică într-un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
te îndepărtai de ele, cu-atât păreau mai multe. Dacă mergeai în Băneasa, jurai că ai intrat în port. Drăciile astea îți înțepau privirea, decupau orașul în bucăți tăioase, sucindu-l ca pe-un cerșetor cu corpul frânt în poziții neverosimile. Bănci, corporații, trusturi. Firme cu parteneri mulți, care trebuiau să se înșire cu toții-n titlu și de care cineva se gândise că sună mai bine dacă adaugă semnul &: Nestor & Nestor & Diculescu & Kingston & Petersen; T & T Teodorescu & Tugearu; Cremer & Diaconescu; Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de amatori, dornici să ia cu asalt lumea științei și-a învățăturii. Matematica făcea cu Ștefănescu, engleza cu Focșeneanu („Foxy“ - o doamnă), filosofia cu „50 Cent“ (un super-profesor; porecla nu-i venea dinspre rapper-ul american, ci de la înălțimea sa neverosimilă: când intra pe ușă, elevii nu-l observau). Dacă treceai de faza de „sector“, te lăudau directorii în cancelarie și urcai pe panou sau în revista liceului. Printre amatori se mai nimereau și modéle (astea se uitau fix la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a înfundat apoi revista în șort și-a plecat. Și alte minuni ne mai înveseleau copilăria: Julieta Szöny, actrița (dumneavoastră ați văzut-o în Toate pânzele sus; eu, în realitate, la „2 Mai“, la gazdă, aplecându-se cu părul ăla neverosimil de lung peste mine și întrebându-mi părinții de ce nu mă trimit la o sală de judo, să mi se dezvolte musculatura); solista de la Abba (bruneta, nu blonda; aparențele înșeală, tot cartierul știa că „aia bronzată-i mai bună“); Leana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai fute eu pe toți...“, dar nimeni nu-l lua foarte-n serios, fie din cauza behăielii, fie pentru că nu se mai aduceau covrigi la colț de ani de zile (asta o știa orice prost). Curios, cu cât povestea era mai neverosimilă, cu-atât ne înfierbânta mai tare și ceream detalii. O și vedeam pe Leana în mijlocul copiilor, sfătuindu-ne să perseverăm. Dificultățile tehnice nu creau nici ele vreun impediment, atâta timp cât nimeni, în afară de mine, nu le vizualiza: unde am fi încăput cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca o insulă de plante, pământ și beton. Străzile dispăreau și apăreau după câte-un dâmb sau o rampă și purtau nume tipografice, pictate pe blocuri sau plăci albastre: Presei, Pecetei, Hrisovului, Poligrafiei. De-aici se nășteau neîncetat frumuseți aspre, neverosimile, pentru care ți-ai fi lăsat un deget tăiat, doar ca să le-atingi. Golanii dădeau târcoale în jurul lor, protejându-le cu privirea și pumnul; la nevoie, și cu-o lamă de cuțit. Le-adulmecau copilăria și le supravegheau adolescența, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ochii Îi erau umezi. - Tată... Rănitul nu răspunse. - Uneori doarme, uneori e pur și simplu inconștient... șopti Erina. A suferit enorm. Nu știm ce se poate vindeca și ce nu... Alexandru rămase tăcut. Era cutremurat de această Întâlnire tristă, parcă neverosimilă. Tatăl lui fusese Întotdeauna cel puternic, cel care Îi ajuta pe ceilalți. Cel care le salva viața. Iar acum, era doar un neputincios care se zbătea Între viață și moarte. - Rănile? - Îngrozitoare... spuse Erina. Nimeni nu știe cum de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Dar cred că În jurul lui există și multă legendă. Trebuie să fim atenți. Poate fi un joc al spionajului turcesc pus la cale demult și exploatat acum cu beneficii care pot fi imense. - Ce vrei să spui? - Sunt unele Întâmplări neverosimile. Prima, uciderea unui grup de o sută de Cuceritori la marginea de vest a deșertului Gobi. Mi se pare o pură fantezie, pe deasupra imposibil de verificat. A doua, petrecută recent, o așa-zisă rebeliune a Cuceritorilor care nu acceptau ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
iar acest Amir Baian să fie trimisul lui Ștefan Oană, iar Ștefan Oană să fie fiul cel mic al căpitanului Cosmin Oană, cel răpit cu optsprezece ani În urmă, la Albești. Dacă acest șir de lucruri... cum spuneai dumneata, căpitane? Neverosimile... Dacă acest șir de lucruri neverosimile se va petrece la timp, atunci avem o șansă, o șansă infimă, să supraviețuim acestei furtuni. Ce face acum căpitanul Oană? - Macină Întrebări și se răsucește În el Însuși. E prea slăbit și prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
trimisul lui Ștefan Oană, iar Ștefan Oană să fie fiul cel mic al căpitanului Cosmin Oană, cel răpit cu optsprezece ani În urmă, la Albești. Dacă acest șir de lucruri... cum spuneai dumneata, căpitane? Neverosimile... Dacă acest șir de lucruri neverosimile se va petrece la timp, atunci avem o șansă, o șansă infimă, să supraviețuim acestei furtuni. Ce face acum căpitanul Oană? - Macină Întrebări și se răsucește În el Însuși. E prea slăbit și prea bolnav ca să vegheze asupra măriei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mâini bune. Altfel ar fi murit ca un prost la Valea Albă. Ca să salveze țara? Greu de crezut. Nu e țara lui, căci copilăria și tinerețea și le-a petrecut În alte părți ale lumii. Să-l salveze pe Ștefan? Neverosimil. Aproape că nu-l cunoaște. Mă rog, cam acestea sunt presupunerile mele. Dar tu, căpitane, ce părere ai? Nu. Nu se Înșelase. Era sunetul cunoscut, deși era imposibil. Cineva se juca de-a voievodul Moldovei? Cine? De ce? Sultanul ascultă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
eu în Canada... Alienare sau "normalitate" à la québécoise? Șoferul de pe autobuzul 801, cursă a companiei Metrobus Québec, aruncă cu un gest nervos pe volan la fiecare oprire un volum de povestiri de Tolstoi, mușcând cu poftă dintr-o frunză neverosimil de verde de țelină... Extraordinar, mi-am spus pe moment! Tipul dădea impresia că abia așteaptă semafoarele, pentru a se hrăni compulsiv cu frunze și Tolstoi. L'enfant jetable. Copilul pe care îl folosești, apoi îl arunci. Vedeta de cinema
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care aspira, și deci etalonul la care Își raporta realizările. În ciuda diferenței substanțiale de pregătire și de obiective, Lenin și Le Corbusier aveau În comun câteva caracteristici de bază, specifice modernismului extrem. Chiar dacă pretențiile lor științifice nouă ni se pare neverosimile, ei credeau amândoi În existența unei științe supreme care ar fi justificat preluarea puterii de către o mică elită planificatoare. Le Corbusier era convins că adevărurile științifice din domeniul modern al construcțiilor și urbanismul eficient Îi dau dreptul să Înlocuiască tradiția
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
acționeze la ordinele lor. Ceea ce surprinde puternic pe oricine la citirea documentelor ce descriu În amănunt evenimentele de la sfârșitul lui octombrie 1917 este confuzia totală și spontaneitatea localizată. Într-un asemenea context politic, până și ideea unei coordonări centralizate era neverosimilă. După cum au constatat istoricii militari și observatorii atenți, În cursul bătăliilor, structura de comandă de obicei se clatină. Generalii pierd contactul cu trupele și nu pot urmări ritmul rapid În care se succed schimbările de pe câmpul de luptă, astfel Încât este
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Luxemburg folosea metafore Împrumutate din sfera proceselor organice complexe, ce nu pot fi manevrate arbitrar fără a amenința vitalitatea organismului Însuși. Ideea că un comitet executiv ierarhic și rațional ar putea să Își desfășoare trupele după cum poftește era nu doar neverosimilă din punct de vedere al vieții politice reale, ci și artificială și lipsită de profunzime. Rosa Luxemburg respinge viziunea exprimată În Ce e de făcut? și arată foarte clar că prețul plătit pentru a avea o ierarhie centralizată este pierderea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]