1,163 matches
-
Acasa > Cultural > Ecouri > AURELIA FĂTU-RĂDUȚU. STRADĂ A NEVOIAȘILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAȚIA BOGAȚILOR SPIRITUALI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Născută pe 12 iunie 1929, la Vasiova, a fost să aibă în copilărie un confort modest de locuire într-
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
o stea a folclorului bănățean în căsuța de pe acea stradă, ce avea peste ani să se însteleze cu faima numelui celei ce venea pe lume, în sălasul ei, Aurelia Fătu-Răduțu. Preluând numele artistei strada de altădată, Bârzăveni, pe atunci a nevoiașilor, urcă azi în constelația bogaților spirituali. N-aveam, poate, să reflectez la aceasta, dacă maestrul Benone Sinulescu nu-mi spunea. Scufundându-și, în felul său, din nou gândul în troianul de nostalgii cu marii artiști ai scenei melosului folcloric românesc
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
în lumina iubirii și neuitării din partea neamului românesc, doar el statornic în reîntoarcerea binelui sufletesc pe care îl primește de undeva în răspântiile anilor și vieții lui! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Aurelia Fătu-Răduțu. Stradă a nevoiașilor, urcată în constelația bogaților spirituali / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
de slujbă?” Urla ca un apucat, se auzea din stradă. „Mâine o să vrea și Romancierul una, și Actorul, și Filozoful, ba și Caravella se va gândi la una! Statul nu trebuie să încurajeze pe toți pierde-vară! Și nici pe alți nevoiași! Sunt așa pentru că nu s-au străduit mai mult. Filozoful mai bine ar crește iepuri în alte scopuri, iar Actorul și-ar băga odată mințile-n cap decât să lălăie, aiurea, toată ziua! Acum, ne-am trezit că avem și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
blană de oaie. Niște căcăcioși. Am vrut să edific un oraș de oameni liberi, dar, tot mai surprins, constat că am plămădit unul de slugi. Obediența! Vârful de lance de mai târziu! Supunerea ce ascunde nesupunerea; seva dictaturilor! Din rândul nevoiașilor s-au ridicat cei mai neîndurători tirani. Masochismul gloatei: vrea să fie încălecată cu forța. Din această ură/iubire se va naște monstrul numit Revoluție. Revolta-canibal. Totdeauna, devorându-și o parte din fii. În fiecare supus moțăie un Danton. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
același zdrențăros peste care dăduse În Palatul priorilor. Omul cu soarta. Între timp, celelalte creaturi Își opriseră Înaintarea, ca și când și-ar fi pierdut orice urmă de curiozitate În privința lui, și se ghemuiseră la locurilor lor. — Bun venit În Împărăția adevăraților nevoiași, messer Alighieri. Și domnia ta tot În căutarea unui acoperiș peste noapte? Omul rânji, scoțându-și la iveală dinții sfărâmați. Poetul nu Își vârâse Încă lama În teacă. Un sentiment de mânie Înlocuise oroarea din urmă cu câteva clipe. Mâinile Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În incapacitate de plată. Într-o stare de excitație vecină cu delirul, fericitul norocos năvălește În miez de noapte În camera zgubiliticului său finanțator și-i comunică precipitat vestea că l-a Îmbogățit. Nu c-ar fi fost el vreun nevoiaș, dar, oricum, era vorba despre o sumă fabuloasă, care nu putea lăsa rece pe nimeni. Ciudatul personaj Îl ascultă imperturbabil, după care Îi comunică glacial că este concediat și că, din momentul respectiv, Înțelegerea cade, Întrucât una dintre părți i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de eunuc, ei, eunucii, prin specificul activității lor obștești, bucurându-se de toată încrederea sultanului Beșiktaș Mehmet Hamzà. Beșiktaș Mehmet Hamzâ s-a născut la 10 noiembrie 1582 în satul Galatasaray, de pe coastele Anatoliei, într-o familie de turci pașnici, nevoiași (anul. acesta se împlinesc 400 de ani de la nașterea luiî. De mic ia cunoștință cu vicisitudinile vieții, fiind silit, datorită firavei sale constituții, să urmeze școala primară. Este pasionat de istorie și numismatică. în 1601, în urma bătăliei de la Szeghedin, primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vîntului, fîlfîind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici cînd să urce pe un podium Înalt al unei lespezi de marmură neagră (un Înger din bronz ținînd o coroniță deasupra unei micuțe răposate), și-n fața mulțimii tăcute a marinarilor cu capetele dezgolite și a prostituatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și toți ceilalți care formau o categorie distinctă, s-o numim a patra, deoarece mai există o categorie distinctă, fără legătură cu alte categorii, cea a slujbașilor boierești: fierarii, lemnarii, pietrarii, cărămidarii, sobarii, pădurarii, vierii etc. care, la fel celor nevoiași, văduvelor, nevolnicilor, cei fără clacă boierească, au primit numai loc de casă și grădină. Cu câte 10 prăjini au fost împroprietăriți lingurarii la locul numit „Siliștea țiganilor”, în sus, pe Dobreana, dar țiganii nu s-au stabilit acolo, au părăsit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
drept urmare, au fost sechestrați și 153 siliți a plăti în bani muncile. șăranii au rămas datori și pe anul 1907 și siliți s plătească de două ori, și munca, și cu banii. Domnule Ministru, zică țăranii jeluitori, suntem oameni sărmani, nevoiași, cu totul lipsiși de pământ și a munci de două ori prin încărcăturile la muncă făcute de d-l administrator al moșiei ar fi un mare păcat pe capul nostru, mai ales că d-na proprietară , prin administratorul ei, are
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cărat la snopi: 2 lei; f) o zi de lucru la mașina de treierat: 1 leu; g) pentru copiii de 12-14 ani care mânau boii la plug:0,40 lei pe zi; Deosebit de grăitoare pentru cunoașterea situației copiilor din familiile nevoiașe, care erau ținuți în gospodărie la munci, la crescut frații mai mici, erau dați slugi la cei bogați, erau bătuți, puși la munci grele, neplătiți, prost hrăniți, prostiți, mânați la treabă și ziua și noaptea, este relatarea scrisă în 1970
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la boier, pentru un sacă de porumb și alte alimente. Procesul de pauperizare s-a petrecut și în satul de răzeși, Fruntești: o statistică din 1947, întocmită de Primăria Filipeni, arată că în Fruntești erau 7 locuitori (capi de familie) nevoiași, lipsiți de hrană. în afară de mămăliga de porumb, în unele cazuri, se consuma mămăliga de orz, care, din punct de vedere caloric, este superioară celei de porumb, totuși, românii n-o agreau prea mult, poate și pentru faptul că era consumată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Stroeve nu mi se părea pur și simplu un motiv de batjocură. Colegii lui de breaslă nu-și ascundeau disprețul pentru lucrările lui, dar el câștiga destui bani și nu șovăia să-și deschidă larg punga. Era mărinimos, iar cei nevoiași, râzând de el pentru că avea naivitatea să creadă poveștile referitoare la necazurile lor, împrumutau cu nerușinare bani de la el. Era foarte emotiv și totuși simțămintele lui atât de ușor de stârnit aveau în ele ceva absurd, așa că-i acceptai bunătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
adevărate sunt mult mai puțin numeroase, dacă stai să te gândești. Numai în războaie se reface cu adevărat echilibrul dintre dorințele noastre refulate și realul absolut. Josăphine trase aer în piept și se porni. Spuse repede și clar ce meserie nevoiașă practica, de care nu avea de ce să-i fie rușine. Mierck o înțepă din nou: — Ce spui de asta! Trăiește pe spinarea animalelor. Și se porni pe un râset fals, exagerat și excesiv, iar Matziev, care trăgea în continuare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fete la o umbrelă; a trecut și o patrulă pedestră de poliție, agenții fiind apărați miraculos de ploaie de glugile lor impermeabile. Ploaia Îi insufla lui Amory un sentiment de detașare, iar numeroasele aspecte neplăcute din viața metropolitană a celor nevoiași i se perindau prin față ca un fel de procesiune amenințătoare. Iată și trecerea Încrâncenată, Înfiorătoare, a metroului: reclamele de pe marginea vagoanelor repezindu-se spre tine, rânjind ca niște pisălogi bătrâni care te Înhață de braț, gata să-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sun is setting meekly, And quietly our end of days shall pass; Șo linger please, to break and share our nurture, And through the night, we pray, abide with uș. RĂMÂI CU NOI Ne naștem în durere și extaz Nemernici, nevoiași, sârmani și goi, Sorbind al mamei zâmbet lăcrimat Dar primul strigat e „rămâi cu noi”. Când printre flori de dalbe primăveri Curtam iubirea-n fragedul altoi, Beția vieții-o tragem cu nesaț Și uneori suflam „rămâi cu noi” În vara
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
mișcări delicate și le dosi sub braț, privind el însuși, din reflex, în toate părțile, ca și cum i-ar fi fost jenă să nu-l fi văzut cineva furând așa-zisele bunuri ale altcuiva. Oricum, erau bunuri, nu? De unde să știe nevoiașul care ar vedea o asemenea scenă, că cel care își însușea volumele era chiar autorul acestora? Ce coincidență! Ce ți-e și cu lumea asta! Își continuă apoi drumul pe lângă niște vitrine ale unor magazine de confecții, în care numai
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
bani grei cu publicarea cărții și cetățenii ăștia care au de toate, o sfidează de-a dreptul. Își bate joc de ea. Își bate joc, fir-ar mama lor a dracului să fie!... Când privi mai bine volumele achzționate de nevoiaș, recunoscu pe fondul acela bleu-ciel, titlul romanului, scris cu majuscule albe Goana după aer. Referință Bibliografică: Nicolae Suciu / Nicolae Suciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2152, Anul VI, 21 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Suciu : Toate
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
realizat și suferința din adâncul ființei sale uneori gândea în felul următor: ,,Dacă eu aș fi rămas cu Sefora cât de mult bine aș fi putut să fac în societate însă acum doar agonizez și mai ofer câte puțin celor nevoiași. Am rupt cele două legăminte ce mă făceau puternic cel cu Dumnezeu și cel cu Sefora, și cât de fericit eram odată încât acum mi se pare că totul nu a fost decât un vis o închipuire a minții mele
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
să dea cu cădelnița, dar să bată străzile înglodate aducând cu ei frățeasca grijă în casele oamenilor, să aducă la casa parohială copii îngrijindu-i și catehizându-i, să ajungă la patul bolnavilor, la atelierul patronului care mai poate angaja un nevoiaș, la ghișeul funcționarului care poate ajuta și nu jecmăni cetățeanul, sau la cei pierduți școlii, care pot fi alfabetizați cu scriptura... asta nu i-ați prea învățat!”... Cam așa încercam eu să spun în glumă, dar el îmi răspundea apăsat
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
dragostea, bucuria, tristețea prin bocet, doine de cătănie, de înstrăinare, de dor și alean, iar baladele care povestesc întâmplările din viața eroilor noștri care se duceau să lupte cu dușmanul pentru apărarea și păstrarea plaiului strămoșesc, cât și revolta omului nevoiaș față de asupritori (răscoale, creșterea dărilor, greutățile vieții), zilele petrecute-n haiducie de eroii îndrădiți precum Iancu Jianu, Pintea și martirii neamului cum au fost Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Horea, Cloșca și Crișan, Avram Iancu, Gruia lui Novac Șoimanul ș.m.a. au
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
marginile esteticului, să le depășească asemenea unei raze de soare străpungând în zori de ziuă liniștea infinitului nopților. Biografia Danei Borcea poate constitui materialul unui roman întreg, prin atașamentul ei față de problemele sociale, sacrificiul personal pe care-l aduce față de nevoiași, față de cei marginalizați, față de cei pe care soarta nu i-a alintat. Iată ce ne spune într-o mărturisire de credință: „Activitatea mea de 13 ani, de ajutorare a bătrânilor abandonați, reprezintă cel mai bine idealul meu de viețuire- ajută
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
Tragodas se pregătea să se ferească de mâna ridicată a negustorului, care mai credea, încă, că își bate joc de el și ar vrea să-l scuture de guler. - Nu te mânia, cucoane, te rog! Ai milă de un suflet nevoiaș... Dar negustorul chiar încercă să îi intre cerșetorului în joc, nu se știe din ce temeri ale sale, și-i zise: - Fie! Îți voi plăti o pâine întreagă dacă îmi spui adevărul cu ce se întâmplă în afara cetății! Și ca și cum
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
-și ușureze cât de cât puțina conștiință pe care o mai posedă, participă din când în când la câte o acțiune organizată de societăți care se ocupă cu strângere de fonduri... Investiții care defapt nu ajută pe niciunul dintre cei nevoiași... ci doar ajută la ”lustruirea propriului orgoliu” în fața altor ignorați cu portofelele la fel de pline... Nu acuz niciodată bogăția ci ceea ce acuz este ignoranța și sărăcia sufletească a celor bogați. Am întâlnit persoane care nu știu să meargă singure la cumpărături
O ”BUCĂŢICĂ” DE...OMENIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363108_a_364437]