1,528 matches
-
dă toată lumea mai nou? Te face să miroși ca Hawaii. —Poftim? am făcut eu. —Observi cum, În mod constant, sar de la un subiect la altul, de parcă am A.D.D.1? —Ce voia Sanford? Am aprins lumina și m-am ridicat nițel În capul oaselor. —Ei, știi tu, aia... dar bineînțeles că nu am făcut nimic, ceea ce l-a Înnebunit. Nu mă Încurc cu tipi Însurați, că nu e șic. Doamne, Îmi pare rău că mi-a luat atâta până te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dovadă de generozitate din partea mea. Atunci m-a lovit un gând. Nu-mi spusese mie Milton, cu doar o zi Înainte, că nu se văzuse cu Hunter Încă? Poate că l-am Înțeles eu greșit... Totuși, m-am simțit deodată nițel cam aiurea. —Îhî. Este o persoană de legătură foarte folositoare aici. Hai că trebuie să fug la cină, ne Întâlnim cu toții. O să Îi salut din partea ta. —Minunat, am spus eu și am Închis telefonul. De ce era toată lumea, inclusiv Femeiacare-avea-aventuri-doar-cu-bărbați-căsătoriți, pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
oarecum mai degrabă ușurată, căci eram atât de preocupată de chitanța de la hotel, Încât chiar nu aveam cu adevărat chef În clipa aia de o vorbăraie de complezență cu o femeie ca ea. Poate că reușeam să mă rup acolo nițel de nebunia din magazin, mă gândeam. Baia era ocupată, așa că m-am prăbușit pe un fotoliu, prost dispusă. „Ce urma să fac oare?“ mă tot Întrebam În sinea mea. „Dacă aș fi avut o discuție deschisă cu Hunter, aceasta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o să arate extraordinar În hainele lui Thack, am spus. — Hai să vedem mai Întâi dacă apare mâine. —Ești atât de cinic... —Sunt doar realist, spuse Hunter ridicându-se și luându-mă de mână. Și acum, ce-ar fi să prindem nițel din Paris Première Înainte de culcare? În dimineața următoare, așteptându-mă ca Nina să Întârzie cu cele două ore cerute de statutul ei, treceam prin holul hotelului pe la 11 fără un sfert, când am observat-o stând Într-un fotoliu de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe Sophia uitându-se la Hunter cu o privire pofticioasă, care zăbovi asupra lui. Tipa arăta de parcă nu mâncase nimic de o săptămână. 14tc "14" Domnul Moscovatc "Domnul Moscova" Tipele din Moscova, cu părul lor blond și drept, cu oase nițel curbate, cu trupuri perfecte și ochi lipsiți de viață, se comportă exact În felul În care bărbații americani consideră că ar trebui să o facă toate femeile. Stau la masă, sunt decorative, zâmbesc și nu vorbesc niciodată. Este o Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am mai văzut, replică Hunter, bătându-l bărbătește pe spate pe Giles. Asta chiar era ciudat. Ăștia doi nu aveau cum să fie prieteni, că nici măcar nu se cunoșteau, din câte știam eu. M-am uitat Întrebător la Hunter. — Stai nițel, voi doi vă cunoașteți? l-am Întrebat, suspicioasă. Hunter avea pe chip un zâmbet răutăcios de nedescris. —Iubito, am ceva amuzant să-ți spun. Hunter mă privi și Îmi făcu cu ochiul. Giles este prietenul ăla vechi din facultate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să te îngrădesc în povești sau scrisori, ce să zic: mersi nenicule că m-am trezit și eu acuma să fac pe politicosul - domnule Matei Mic..., îi dați voie lu’ Matei Mare să se joace un pic cu dumneavostră?, ieșiți nițel afară?, vă mai uitați la returul Dinamo-Liverpool cum alunecă bou’ de Al. Nicolae și mustăciosu’ de Rush îi dă gol lu’ Moraru, pe urmă râde și aleargă, iar ecranul se împarte în patru la reluare, atât cât să simțiți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca răspuns. M-am răzbunat și-am smuls coada vulpii, când nu era nimeni atent, am luat-o cu mine. Acum m-am relaxat. - Uite, ca să nu mă crezi toantă de-a binelea... Ridică bărbia - parcă s-a mai ascuțit nițel - și-și ia un aer transpus: - „Prin decolteul adânc al bluzei, îi ghiceam sânii fragezi, palpitând. Aș fi putut să jur că dinspre ea venea un miros amărui, de frunze de nuc strivite-ntre degete și fum. Când respira, nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
funcționar al Serviciului și nu și-a schimbat în nici un fel atitudinea față de el. Aceeași expresie blazată de cîine adormit, mai precis, care pare adormit, supraveghind lumea din jur printre gene cu o privire tăioasă, rapidă. Saluta umflîndu-și buzele, ridicîndu-și nițel bărbia și atîta tot. Trecea legănîndu-se ca un urs, pășind ușurel în pantofii imenși, caraghioși, cu talpă de cauciuc alb. Singura extravaganță. În rest, cu toate că oricine ar fi tresărit dacă l-ar fi văzut în preajmă, în clipa următoare îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dumneata știi ce înseamnă fericirea! De aceea te-am și chemat, să discutăm concret, în amănunt, despre fericirea Vladiei. Într-un fel sau altul sîntem amîndoi responsabili de ea. Doar știi la fel de bine ca și mine (aici K. F. sărise nițel peste cal, el, Radul Popianu știa mai bine decît oricine!) că oamenii ăștia, locuitorii Vladiei, asistă pe zi ce trece la degradarea idealurilor lor, a speranțelor care nu se împlinesc. Idealul este adevăratul stăpîn al omului, nu-i așa, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Iar ceea ce dorea el nu avea nici un scop anume, era un scop în sine. Să-i facă fericiți nu pentru anume ceva, ci pentru fericire în sine. De parcă i-ar fi ghicit gîndurile, domnișoara K. F. tuși ușurel, pomeții obrajilor nițel ridicați se roșiseră, de parcă ar fi fost emoționată sau i s-a făcut cald. Dar tot atît de bine putea fi din cauza ceaiului, ceaiul este la fel de tare, poate chiar mai tare decît cafeaua și asta ridică tensiunea. "Hm, aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cuvînt, prințe? Alt cuvînt decît înălțător?" Se mira sincer. Sinceritatea este dezarmantă și te scoate la liman, mai ales în situațiile ambigui. Șerban Pângratty a aruncat o privire de cunoscător către grupul zumzăitor din jurul lui Italo Balbo, acesta se roșise nițel la obraz, bărbuța lucea de pomada ori de transpirație, care se scurgea de pe obraz, oricît s-ar fi străduit Basarab Cantacuzino nu putea fi totul perfect, aer condiționat nu reușise să-și introducă, "acum e fericit Italo Balbo, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mare, sunetele mai clare. Omul venea fără grijă. Călca apăsat, ca din pod, probabil era cherchelit. Că era soldat nu avea nici o îndoială, pe lîngă faptul că militarii au un fel anume de a merge, mai ales cînd au tras nițel la măsea, se mai auzea și clinchetul unei catarame care se lovea de bidonul de apă (acum avea desigur vin acolo). În acele clipe i-a părut rău că a aprins lanterna, că a pus la cale toată porcăria, sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi fost, Radul Popianu știa că nu erau chiar atît de neîndemânatici încît să-l ocolească, să nu-i răspundă. Rânjiră și August Stoicescu făcu: "He, he, o fi găsit ceva mai de soi în București, ori a mai îmbătrânit nițel, nu-i mai convine să bată atîta drum pentru niște amintiri din tinerețe!" Nu era rău, nu era deloc rău cum se descurcaseră. Atunci i-a invitat la un pahar, îl și vedea pe zgîrie-brînză ăla de Bercu moșmondindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apuci și așezi totul pe hîrtie. E absolut necesar să rămînă ceva scris, pe vorbe nu te crede nimeni. Și nu știm ce ni se poate întîmpla, azi ești, de ieri nu mai ești!" Începu să rîdă să-și facă nițel curaj. Îi trebuia. Pentru ce avea de gînd să facă îi trebuia curaj, și chiar nu puțin. VI Mihai Mihail se afla într-o fundătură. Rapoartele lui Leonard Bîlbîie, omul pe care îl considerase a fi cel mai potrivit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aprecierea asupra gravității și seriozității complotului. Imediat după plecarea prințului Pangratty, dăduse dispoziție echipei de legiști să se deplaseze la Șosea și în magazia de lîngă Bufet a fost găsit într-adevăr cadavrul inspectorului principal Bîlbîie. În cădere se zgîriase nițel într-un cui ieșit din peretele magaziei și fotografia luată era de-a dreptul cutremurătoare. Puteai bănui o moarte violentă de martir, după sîngele prelins pe obraz, închegat, după expresia plină de oroare a ultimei clipe trăite de Bîlbîie. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Un permis de liberă trecere. O savuram cu toții. Absorbeam evenimentul. Digeram experiența într-o poveste. Într-un scenariu. În ceva care se poate vinde. Am privit atenți la felul în care pântecele lui ca un dovleac s-a mai dezumflat nițel când diafragma i-a cedat din cauza presiunii. I-am studiat fața, cu gura deschisă larg, cu dinții mușcând în gol în căutarea aerului. — Hernie inghinală, spune Sfântul Fără-Mațe. Și cu toții rostim cuvintele astea în șoaptă, ca să ni le amintim mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spus: Nene Zam, aștept multe de la băiatul meu, dar e nevoie să pună cineva șaua pe el, să-l formeze. Băiatul e cam sălbatic, i-am zis, dar oricine poate să fie Îmblânzit. Asemenea copil n-are nevoie decât de nițică disciplină. Așa că, dragă Johan, Începi În câteva săptămâni. Asemenea copil? a exclamat Johan și s-a ridicat. Încă mai avea pe gât gustul amărui al băuturii și i s-a făcut iarăși greață. Aduh, a oftat taică-su. Ce să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cules din drum, tu ai vrut să ai un băiat tău, așa cum e Bob. Pot să Înțeleg asta. Johan, cum poți să fii atât de nerecunoscător? Nu-mi vine să cred, după tot ce-am făcut noi pentru tine! Stai nițel și gândește-te ce s-ar fi Întâmplat dacă mami și cu mine nu te-am fi scos din haznaua aia și nu te-am fi adus aici? Ai fi trăit și acum Într-o rigolă alături de toți orfanii ăia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
propun adaptarea Adăpostului pentru un serial de televiziune realizat de BBC. — L-au respins acum cativa ani. — Da, însă de data asta m-aș oferi să scriu eu scenariul! — Ai fi putut să te oferi și până acum. Șam păru nițel stingherit la auzul acestui reproș. — Păi, da, cred c-aș fi putut, da’ știi și tu cum stau lucrurile. Am fost atât de ocupat... — Șam, nu e cazul să-ncerci să mă mituiești! Dar nu-ncerc! Nu-ncerc! insistă Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Peste cămașă de noapte își pusese capotul. Se luminase de ziua, dar era o zi noroasa și deasupra câmpiilor se lașase o pâcla jilava. Peisajul, privit pe ferestrele vilei, părea monocrom. În depărtare răsună cântecul unui cocos. Eleanor se încorda nițel când percepu motorul unei mașini ce se apropia de vila. Automobilul coti încetișor pe alee și femeia auzi pneurile strivind pietrișul. Motorul se opri. Se auzi o portiera închisă cu un bufnet amortizat. Eleanor țâșni spre vestibul și trase zăvoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Planul vostru stupid a ținut până la un punct. Agentul lui Adrian... Se opri și se uită lung la Șam. Unde ți-e mesa? se minuna ea, văzându-i mândrețea de chelie din creștet. Am aruncat-o la gunoi, răspunse Șam, nițel stânjenit. — De ce? Era o bătaie de cap acolo, în California. Mi se desprindea ori de câte ori intrăm în piscină... Continuă. Eleanor îi povești cum a fost pus la cale interviul, în pofida sfaturilor ei, si cum a aranjat ea să lipsească de acasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sauna? — Da. — Mie-mi pare un boșorog libidinos, spuse Creighton. — Ba nu, a fost chiar drăgălaș! îi lua apărarea Fanny. Și cât se poate de pașnic. Dar sper că i-ai dat țeapă, zise el. — Bag de seamă că ești nițel gelos, îl tachina Fanny. — Să zicem suspicios, propuse Creighton. Cum arata chestia aia, sauna? — Era un șopron din scânduri, destul de mic, cu o sobă în colț. Și bănci pe două niveluri, cât să-ncapă trei persoane, maximum patru, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-Îmi place grozav șampania și detest să beau singură. Îmi faceți un serviciu. -Sunt servitorul dumneavoastră. Vinul era așa de glacial încât ți se umezeau ochii. Mereu l-am preferat așa. -Cum vă numiți? -Olaf, spusei fără să ezit, încurajat nițel de bulele amețitoare. -La fel ca soțul meu, remarcă ea. Erau așadar căsătoriți de-a binelea. Era așadar văduvă de-a binelea. Doar dacă nu cumva mă accepta ca soț. Cum să-i explic situația asta? Îmi umplu cupa. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
periculos ori stânjenitor? Tânăra fu cuprinsă de amețeală. Se scuză și se întinse. -E șampania pe stomacul gol, spusei. N-ai mâncat nimic astăzi. -Nu e grav. Îmi place să mi se învârtă capul. Râsul ei mă avertiză că era nițel cherchelită. Am prins momentul. -Vorbește-mi despre dumneata, Sigrid. -Sunt așa de puține de spus. Nici măcar nu am nume. Îi primesc pe cei care trec prin această casă și le păzesc secretul. -Ești un secret mai adânc decât ei. -Știi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]