459 matches
-
sub masca plăpîndă a Rațiunii. Pentru Leopardi, Rațiunea slujește doar la Înțelegerea esenței rele a Dumnezeului imanent, neputînd să-i Înfrîngă puterea. Dumnezeu poate fi Învins numai prin puterea morții. S-a sugerat existența unei influențe gnostice directe, Însă atitudinea nihilistă a lui Leopardi se află În mod cert la polul opus În raport cu cea a gnosticilor 9. În 1953, René Nelli a făcut observația că marii poeți epici ai romantismului francez sînt pătrunși de un spirit maniheist 10. Acest lucru ar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și țiganii. Două popoare dezrădăcinate, rătăcitoare. Asta aruncă o lumină asupra esenței umorului” (III, 24). El însuși dezrădăcinat și rătăcitor, în absența ființei pe care o caută cu disperare, Cioran se salvează prin umor, căruia îi explorează nu doar fața nihilistă, ci și reversul recuperator. Umorul? O cale de resurecție în inima scepticismului. Comedia furieitc "Comedia furiei" Cum în nimic nu este perfect, Cioran spune despre sine că ar fi „un veleitar al violenței” (III, 123). N-ar fi atât de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
capacitatea lor de a simula și de a înșela nu trebuie să fie, niciodată, subestimată chiar dacă, uneori se declară obosiți și dezamăgiți. Indiferența și cinismul sunt adeseori în compoziția lor psihologică și morală frați buni ai nihilismului dintotdeauna; căci, dacă nihilistă este voința de a exista fără norme, principii și reguli sau de a acționa fără interdicții, atunci, pentru că "tot ți-e egal ce se petrece cu ei" nu strică deloc, de pildă, "să experimenteze" cruzimea, sau, de ce nu, jocul pur
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de preferat să te confrunți cu o ură identificabilă decât cu o indiferență cinică totală. Două cunoscute propoziții consemnează brutal acest adevăr. Mai întâi este vorba de îndemnul dantesc. "Abandonează aici orice speranță" și în al doilea rând de "evanghelia" nihilistă a trupelor SS: "Aici nu există nici un de ce!" Într-adevăr, pentru indiferența criminală, orice de ce spus de orice nevinovat în fața călăului său pur și simplu, nu poate exista. Întrebarea este desființată, aruncată în neant. Și interogația nu poate exista pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Changer d'ère, Seuil, 1989. 170 Georges Waysand, Sziland et Majorana (Sziland și Majorana), în Les pouvoirs de la science: un siècle de prise de conscience (Forța științei: un secol de conștientizare), Vrin, 1987. 171 Gilbert Hottois, Technoscience: entre la puissance nihiliste et la nouvelle conscience (de l') éthique (Tehno-știința: între puterea nihilistă și noua conștiință a eticii, in Les pouvoirs de la science: un siècle de prise de conscience (Forța științei: un secol de conștientizare), Vrin, 1987. 172 Jacques Robin, Quand le
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Sziland și Majorana), în Les pouvoirs de la science: un siècle de prise de conscience (Forța științei: un secol de conștientizare), Vrin, 1987. 171 Gilbert Hottois, Technoscience: entre la puissance nihiliste et la nouvelle conscience (de l') éthique (Tehno-știința: între puterea nihilistă și noua conștiință a eticii, in Les pouvoirs de la science: un siècle de prise de conscience (Forța științei: un secol de conștientizare), Vrin, 1987. 172 Jacques Robin, Quand le travail quitte la société post-industrielle (Cînd munca abandonează societatea post-industrială), GRIT
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
luat de Paul Rabinow, intitulat Polemics, Politics and Problematizations (mai 1984), Foucault spunea următoarele: "De fapt, am fost situat în cele mai multe pătrate ale tablei politice de șah, una după alta și, câteodată, simultan: un anarhist, stângist, ostentativ sau deghizat marxist, nihilist, explicit sau cripto antimarxist, tehnocrat în serviciul gaullismului, un nou liberal ș.a.m.d. Un profesor american s-a plâns că un cripto-marxist ca mine a fost invitat în Statele Unite, și am fost denunțat de către presa din țările est-europene ca
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
activitate este să eticheteze; 2) un hiper-reducționism lingvistic și ideologic; 3) virulența și agresivitatea unor "critici" gratuite (ca fond epistemologic), dar comandate (instrumentalizări social-politice); 4) demonizarea lui Foucault; negativizarea unor subiecte și problematici din cărțile sale; "critica" de o impotență nihilistă a felului său de a gândi și refuzul constant de a face parte dintr-o gașcă intelectuală (franceză). Foucault este un model de intelectual așa cum Heidegger nu este. În acest refuz foucauldian de a fi clasat, în obstinația lui Foucault
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și prin cunoaștere, autoizolându-se și autoplasându-se prin elementele lui de sisteme! într-un derizoriu existențial. Aceste elemente, deși perturbatoare și denigratoare, atacatoare și infame, devin incapabile de a mai ridica moralul și cultura unei societăți. Ele se autosatisfac cu atacuri nihiliste și gratuite, instrumenta lizate de grupuri de interese și de un "criticism" haotic și impotent pentru o perspectivă a pluralizării cunoașterii. Totodată, aceste elemente intelectuale se autoflagelează cu un soi de verbiaj intelectualist pentru a obține "cât mai multe efecte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și impotent pentru o perspectivă a pluralizării cunoașterii. Totodată, aceste elemente intelectuale se autoflagelează cu un soi de verbiaj intelectualist pentru a obține "cât mai multe efecte" negativizante, conform unei retorici naziste. În cazul acestor intelectuali (români) distructivi, invidioși și nihiliști îl regăsim pe Goebbels prin celebra sa butadă: "Noi nu vorbim pentru a spune ceva, ci pentru a obține anumite efecte". Un tip de intelectual (român) "de efecte" și de impresionisme intelectualist-mediatice se află în coaja lui elitistă... Dar, în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
tendințe de corporatizare și de spălare atât a individualității, cât și a creierelor! Este firesc ca individul să fie "împotriva statului", pentru că acest stat modern nu a devenit decât o mașină de spălat individualități și de strivit destine, prin atacuri nihiliste venite din partea exponenților sistemului! Regimul politic e cu atât mai criminal cu cât vrea să asimileze anumite individualități, iar în caz advers, de neaderență, să le atace, să le pună pe linie moartă... Marx e un fel de liberal, atunci când
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spiritul de luptă, cunoașterea nu este făcută pentru a tranșa și nu este "mereu ceva care vizează, în mod răutăcios, insidios și agresiv, indivizi, lucruri, situații"190 decât în cazul unor vestiți universitari (timișoreni și bucureșteni). Această lume răutăcioasă, insidioasă, nihilistă, profund înrădăcinată în mediul universitar postdecembrist, nu are nicio valență epistemologică. Ceea ce face să existe o luptă în istorie și prin istoria scrisă sunt, mai degrabă, intențiile conferite cunoașterilor, înregimentarea acestor cunoașteri în partizanate și dispute ideologice. În acest caz
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
gânditor disparat și codificat în sistemul său de gândire. Rămâne doar un challenge pentru orice posibil istoric sau istoriograf... De ce îl citim pe Foucault dacă tot ceea ce gândește autorul francez ne conduce spre un nu, spre o concepție pesimistă sau nihilistă, sau amândouă? Voi încerca să arăt cum poate concepția foucauldiană să ne conducă spre un da. Foucault nu e nihilist, nu e structuralist, nu e marxist, nu e antiumanist... Concepția lui Foucault despre istorie Istoria nu are sens, ceea ce nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
printr-o "codificare" discursivă à la Galileo, precum în cazul oamenilor de știință moderni. Ea are nevoie de o evidență (experimente sau date concrete), care să o întemeieze. Astfel că avem o serie de pseudo-metode și o proliferare a scepticismului nihilist și a incertitudinii ori de câte ori un enunț empiric este lansat în spațiul public al societății de discurs moderne. Metoda este mai mult un joc de la particular la general sau invers, dar ea rezolvă problema adevărului numai dacă evidența de care se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pervertindu-și opera de-o viață, că cultura nu e dependentă de o mare civilizație, ci este un mijloc de supraviețuire a comunităților etern amenințate istoric și politic. Așa se face că argumentează Noica ființa colectivă românească, spre deosebire de intelighenția vestică, nihilistă și cinică, este izbăvită de cedări și compromisuri, condiția ei "tragică" căpătând cote sublime, "demne de un mare conducător". Însăși limba română are o filosofie imanentă, continuă cărturarul, care nu putea să-i scape speculativului Eminescu. Protocronismul, ce făcea din
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la rândul lor, se transformă ei înșiși, "fiindcă se cioranizează"12. Filosoful și exegetul spaniol al lui Cioran, Fernando Savater, recunoaște că, numindu-l într-una din conversațiile lor "nihilist", Cioran îi răspunde, ușor iritat: "nu sunt sigur că sunt nihilist, ci mai degrabă un sceptic încercat din când în când și de altceva decât de simplă îndoială"13. Construcția cioraniană pleacă de la una din tezele gânditorului german, după care cultură produce tipuri ideale de oameni: filosoful, artistul și sfanțul. Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ele ca să se recomande binele: dacă nu facem asta sau ailaltă, suntem amenințați cu iadul"44. La toate replicile profesoarei, prototip al femeii moderne, culte, cu o viziune optimistă asupra lumii, încrezătoare în progresele științei, concluziile lui Fernando, cinice și nihiliste, sunt înfricoșătoare: nici progresele științei, nimic nu mai poate opri guvernarea râului pe pământ, nici macar existența lui. Ba chiar poate mari puterea acestuia: "Vrei, dta, să spui, de exemplu, ca un șef din Buchenwald este superior unuia de galere. Adică
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nimic nu mai are valoare, foarte asemănătoare cu aceea către care năzuiesc inițiații. Peter Sloterdijk 104 spune că negativismul lui Cioran este existențial, trăit, un cu totul alt negativism decât cel specific pesimistului. Cioran însuși este de părere că nimicul nihilist este numai o dogmă și că eșecul personal, nu cel teoretic, este pentru el "esențialul în viață", "mai însemnat decât moartea", iar ură de sine este "legea universală a tot ce e viu". Viața ar fi, după el, un blestem
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
bordelurilor", înseamnă că a "eternizat-o", de fapt a eternizat iubirea-ură. De unde și ura și disprețul lui Cioran pentru sine însuși, pentru neputința de a-și depăși această deziluzie a primei iubiri, care a făcut din adolescentul melancolic un tanar nihilist, iar dramă să lăuntrica a transformat-o în "viziune asupra lumii", desi tânărul Cioran nici macar nu a încercat să o cunoască pe acea față. Același sentiment de furie neputincioasa caracterizează iubirea-ură pentru România și mai târziu pentru Franța, de acelasi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și liturghia sa seculară. Progresismul și umanismul au devenit obsesii ale timpurilor noastre, care produc schimbări pe care nimeni nu știe cum le va mai putea controla și ale căror consecințe pot fi îngrozitoare. Ceva din spiritul multicultural, grandios și nihilist ce caracteriza mult invocata Pax romana pare să se regăsească și sub tutela actualei Pax americana. Mulțimea olimpiană a vechilor zei pare să fi revenit, sub alte nume doar: știință, rațiune, ideologie, politică, econo-mie ș.a. Atîta doar că noul Olimp
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
dioniziace, de reluarea imagistică a complexelor orfice, oedipiene, menadeene, faustice, demetrice. Dar o estetică comportamentală, behavioristică care să ne deslușească o concepție de viață, un modus interpretativus pare să răzbată din versurile poemei. Un așa personaj centrat pe o filozofie nihilistă a plăcerii, un anti erou romantic, o copilă care se opune tentațiilor iubirii trebuie să genereze un anti program estetic in care elementele de baza vor fi și ele departe de a proba o angajare, o participare. Eroina se află
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
englez tîrziu (unii critici îi stabilesc filiații și cu postmodernitatea) e mai curînd un scriitor atipic, preocupat de construcția marilor epopei tradiționale, inițiatice, alegorice și revelatoare, într-o lume ce și-a pierdut însă gustul pentru sacralitate, preponderent profană și nihilistă. Personajele lui vin, într-o primă fază a evoluției epice, cu o anumită blazare "modernă", dar, supuse unor circuite formative, cumva ieșite din normalitatea diurnă, ele (re)descoperă adevăruri ontologice fundamentale, precum discipolii lui Socrate la sfîrșitul complicatelor procedee maieutice
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
echivalente, că totul este moral, totul este permis? Această atitudine este, din punct de vedere uman, imposibilă: presupunînd că este imposibil ca o ființă umană să nu aibă imposibile, teoria asupra posibilelor-imposibilelor nu este relativistă. E o teorie critică, nu nihilistă. Relativismul este o falsă problemă. CAPACITATEA OAMENILOR DE A CREA LUMI ESTE LIMITATĂ? La finalul celei de-a doua serii de studii, se impun cîteva observații, chiar sintetice, despre demersul nostru. Am ales să ne oprim la ceea ce provoacă teamă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
El spune că se ridică deasupra realității (modul său de a-și invita semenii să o derealizeze). El nu vrea să impună nici un adevăr, să transmită nici un fel de înțelepciune. Nu e nici optimist, nici pesimist. Cu atît mai puțin nihilist. Fără îndoială, concepția sa asupra lumii și a omului este tragică. Pe ce se sprijină lumea noastră? Pe nimic altceva decît pe ea însăși, pe un imposibil: ne condamnăm singuri la această lume, hotărînd, fără să ne dăm seama, în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
L'Espace du possible", un camping alternativ aprig ironizat de Houellebecq în romanul său, au făcut deliciul revistelor literare și nu numai, în detrimentul evident al textului însuși, sumbru, insolent și superb. Conformismul reverențios este revendicat și de o critică relativ nihilistă, care a abdicat de la privilegiul de a impune o ordine și un discurs despre literatură ca manifestare, sub pretext că toate producțiile noi sunt destinate neantului, critică ce se supune servil ciclului comercial al simplei promovări (doar trăim într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]