2,919 matches
-
semnifică infinitul, căderea dintr-o stare întunecată, într-o altă stare, încorporată înlăuntrul ei, și mai întunecată. Avem, astfel, de-a face cu un lanț nesfârșit de căderi dintr-un plan în alt plan secund, din nimicul mai mic în nimicul mai mare, atotcuprinzător. Noutatea concepției lirice a lui Aurel Pantea e aceea că el definește, apelînd la imagini și metafore de o sobrietate clasică, un univers modern sau postmodern avînd o singură dimensiune, cea interioară. În Negru pe negru nu
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
are umbră, aud răsuflări obosite/ și atunci spun: Dumnezeul meu mă digeră/ Dumnezeului meu îi e foame/.../ Dumnezeul meu face zi de zi exerciții de înviere și moarte pe pielea mea /.../ El se naște din slăbiciunile mele, în ele locuiește nimicul/ sau ceva atît de dezinteresat de semnificație/ încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește/ nimicul...” Și sentința finală: „el știe că nimicul meu e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut”, locuind o patrie necuvîntătoare. Negru pe negru
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
digeră/ Dumnezeului meu îi e foame/.../ Dumnezeul meu face zi de zi exerciții de înviere și moarte pe pielea mea /.../ El se naște din slăbiciunile mele, în ele locuiește nimicul/ sau ceva atît de dezinteresat de semnificație/ încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește/ nimicul...” Și sentința finală: „el știe că nimicul meu e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut”, locuind o patrie necuvîntătoare. Negru pe negru și Nimicitorul aduc sau, mai bine zis, accentuează în literatura română
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
foame/.../ Dumnezeul meu face zi de zi exerciții de înviere și moarte pe pielea mea /.../ El se naște din slăbiciunile mele, în ele locuiește nimicul/ sau ceva atît de dezinteresat de semnificație/ încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește/ nimicul...” Și sentința finală: „el știe că nimicul meu e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut”, locuind o patrie necuvîntătoare. Negru pe negru și Nimicitorul aduc sau, mai bine zis, accentuează în literatura română contemporană o altă tedință poetică
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
exerciții de înviere și moarte pe pielea mea /.../ El se naște din slăbiciunile mele, în ele locuiește nimicul/ sau ceva atît de dezinteresat de semnificație/ încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește/ nimicul...” Și sentința finală: „el știe că nimicul meu e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut”, locuind o patrie necuvîntătoare. Negru pe negru și Nimicitorul aduc sau, mai bine zis, accentuează în literatura română contemporană o altă tedință poetică decît cea ludică, practicată de o parte
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
odihnească în liniște, să uite măcar câteva ore, în sânul familiei, de înaltele responsabilități asumate. Cine construise vila, a cui fusese nu interesa pe nimeni, asta ar mai fi trebuit, ca pe tovarăși să-i mai preocupe și astfel de... nimicuri. Dar Gheorghe Tălparu a fost unul dintre cei care a trebuit să se confrunte cu asemenea aspecte. Mai întâi, a fost nevoit să scape de bătrâna nebună care revendicase casa câteva săptămâni, poate chiar luni, până când s-a dispus internarea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Pasta eterogenă, impalpabilă a lumii presimțite de privire își urmează cursul. Cu alte cuvinte, nimic nu este definitiv, nimic nu este categoric. Există o senzație de atingere în intangibil, așa cum există o dorință a ochiului de a renunța să vadă. Nimicul este copleșitor, nu poate fi umplut decât cu fantoșe sinistre. Totul sugerează dezorientarea privirii în fața golului: ochiul se deschide înainte ca tabloul să fie gândit, înainte ca lumea să devină reală. Trebuie să privească idei, iluzii, făgăduințe. Sau, dimpotrivă, retina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
utopie. Și încă... da, vorba lui Berdiaev, cusurul utopiilor nu stă în construcția lor, ci în faptul că toate sunt realizabile. E un paradox, însă este adevărat că paradoxul e limita până la care poate merge inteligența umană, dincolo de care apare nimicul. Comuniștii sunt văcari: consideră oamenii ca văcarii cirezile. Cum poți gândi egalitatea absolută — că așa trebuie s-o gândești ca să fii comunist — când nici nu ieși bine în stradă și te ntâlnești cu ea, cu inegalitatea? Și la comuniști sunt
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
lucruri frumoase, care nu sunt apreciate. Toți tind spre lucruri scumpe, dar fără valoare, fără ca să știe că valoare adevărată este omenia, este bunătate. Se cred superiori, pentru că au succese mari, lucruri scumpe, dar să știți că toate acestea sunt nimicuri, căci adevărata bogăție se află în interiorul nostru. Iar bogăția unui om este așa numitul suflet, pe care puțini îl au și, și mai puțini au avut ocazia să se trezească cu această comoară fără preț. Dacă nu poți iubi și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
luat caietul să-i citească și Ilincăi poeziile. Dar nu le știi pe de rost?... Doar tu le-ai scris, nu? Nu... nu le știu... Ce rost ar avea să le învăț pe de rost? Dar dă-le-ncolo de nimicuri !... Le-am scris și eu, așa... Și nu ții minte nici măcar o strofă? Nu... nu cred. Să-ncerc, totuși... Se uită țintă în ochii Ilincăi, apoi într-un loc nedefinit și începu cu voce joasă și tărăgănată, cum auzise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a treia realitate depășește posibilitățile cunoașterii senzoriale, precum și cele ale cunoașterii discursive, intelectuale. Această neorealitate necesită un al treilea mijloc de cunoaștere, și anume intuiția poetică, capabilă să pătrundă nemijlocit, fulgurant în inima acestei suprarealități, după legea "totului sau a nimicului" (una din legile fundamentale ale activității inimii!), îngăduind intrarea în funcție a unor receptori particulari ai emoției sufletești și spirituale, receptori a căror sensibilitate variază de la om la om. Dacă pentru Spinoza intuiția ne oferă "beatitudinea" de a cunoaște lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
gratuit de-a plusul și minusul, și care păstrează potențialitatea, rezervele pozitive, afirmatoare ce ar putea oricând învinge ambiguitatea condiției ontologice umane. Atunci ființarea va fi un poem absolut. Nu va mai exista nici ambiguitatea vieții duplicitară cu moartea, cu nimicul, nici ambiguitatea cuvintelor care repetă modelul aceleiași ambiguități, și nici metaforizarea cuvintelor în vederea unei a treia ambiguități, cea dintre idealitatea himerică a imaginarului uman și o realitate bolnavă de destrămare. Dintre arte, poezia folosește prin excelență ambiguita-tea. Diversele înțelesuri coexistente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
apoi le sfarmă și le preschimbă în cenuși spulberate de-a lungul veșniciei: O clipă-n nesfârșirea neantului, și-o clipă Din dulcele vieții gustăm și-apoi, nimic. Sus neclintiți stau aștrii, iar caravana-n pripă Pornește spre tărâmul eternului Nimic. Khayyam, cel care poseda o erudiție universală, afirmă că taina universului rămâne de nepătruns. Învăț în zeci de tomuri savanții ne-au tot dat. În mână c-un opaiț scrutând pământul mut. Mai mult decât feștila nici unul n-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Tagore. Poezie și imposibil Tu m'attendais depuis l'éternité, Et maintenant qu'as-Tu fait de ma chance? Seigneur, ne fus-je que la conscience De l'absolue impossibilité ? 1942 Imposibilul este stihia care domină lumea: este imposibil ca nimicul să nu existe, este imposibil ca ceva să nu existe și este imposibil ca existentul să dureze, să nu se întoarcă în neant. Ființarea este o încercare sisifică, tragică, pe toată întinderea veșniciei. Motivul: atotputernicia morții precedată de cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-l bine, până faci numai pene și fulgi reali, de să crape toți scriitorii când or vedea un personaj atât de bine realizat, atât de natural, că ai putea să-l și plesnești când își bagă nasul în prea multe nimicuri, numai de dragul verosimilului și necesarului... Și, atenție! dacă acțiunea trenează, se plictisește cititorul, care, la rându-i, ar avea tot dreptul să-l plesnească pe autor, fiind și acesta cel puțin la fel de real ca și eroul său. Că îl vezi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
personaj melancolic în poveștile celor doi bătrâni care jucau table în fața scării B. De altfel, salteaua umplută era numai unul dintre obi ec tele care alunecau, pentru că, supunându se aceluiași principiu de fizică, cele două scaune, valiza și alte câteva nimicuri se legănau haotic prin cameră. Ca orice cetățean al României pus într-o situație similară, gunoierul Vasile simți cum îl cuprinde furia. Apoi, împăcarea. Mioritică. Șoferul mașinii de gunoi, șoferul George, George Pașcanu, alintat Georgică atunci când plătea consumația, vechi amic
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să fii prevăzătoare.” O mână caldă îi mângâie obrazul ca o adiere blândă de toamnă. „- Plângi, iubita mea! Eliberează-te, alungă gândurile care îți întunecă judecata și lasă iubirea să vorbească! Ascultă-i cântecul divin! Nu o mai reprima cu nimicuri nesemnificative! - Nimicuri? Pentru tine toate astea sunt nimicuri? - Tu chiar nu știi de glumă? - Glumele inspirate nu rănesc. - Ești mult prea serioasă, mult prea rigidă. De aceea suferi atât de mult. Eu sunt un tip jovial, deschis, îmi place să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
prevăzătoare.” O mână caldă îi mângâie obrazul ca o adiere blândă de toamnă. „- Plângi, iubita mea! Eliberează-te, alungă gândurile care îți întunecă judecata și lasă iubirea să vorbească! Ascultă-i cântecul divin! Nu o mai reprima cu nimicuri nesemnificative! - Nimicuri? Pentru tine toate astea sunt nimicuri? - Tu chiar nu știi de glumă? - Glumele inspirate nu rănesc. - Ești mult prea serioasă, mult prea rigidă. De aceea suferi atât de mult. Eu sunt un tip jovial, deschis, îmi place să-mi trăiesc
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
obrazul ca o adiere blândă de toamnă. „- Plângi, iubita mea! Eliberează-te, alungă gândurile care îți întunecă judecata și lasă iubirea să vorbească! Ascultă-i cântecul divin! Nu o mai reprima cu nimicuri nesemnificative! - Nimicuri? Pentru tine toate astea sunt nimicuri? - Tu chiar nu știi de glumă? - Glumele inspirate nu rănesc. - Ești mult prea serioasă, mult prea rigidă. De aceea suferi atât de mult. Eu sunt un tip jovial, deschis, îmi place să-mi trăiesc viața la intensitate maximă. Sunt vesel
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aceste condiții? - Să crezi ce-ți zic, nu ce auzi din alte surse. - Sursa ai fost chiar tu și poate nu aș fi crezut dacă nu ar fi fost atât de evident. - Încetează să-ți mai bați capul cu banalități, nimicuri. Tu trebuie doar să simți, să lași iubirea să vorbească. Tu ești mult prea rațională, analizezi mult prea în amănunt totul și-ți faci singură rău. Trăiește, iubita mea! Simte, lasă analiza, că trece viața pe lângă tine inutil. - Sfaturi, iarăși
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la așteptările ei, amuzându-se de fiorii care o trezeau violent când acestea coincideau cu minutele, secundele. Superstițiile o țineau în gardă la orele fixe: 00:00; 10:10; 22:22 etc. Momente cruciale în care totuși nu se întâmpla...nimic. Schimbarea spre care se îndreptase ținuse exact cât o furtună de vară. Se oprise la cele câteva ținute noi pe care reușise să și le cumpere și dorința de a face o schimbare. Despre partea interioară mai bine nu mai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dat. Mi-ai vrut sufletul și ți l-am oferit. Acum nu mai am nimic să-ți ofer. Cred că în curând vei pleca și nu vei mai reveni. - Mă alungi? - Aș putea să o fac? Când nu mai ai nimic să oferi unui om, acesta pleacă. Așa e firesc. - Mai ai iubirea, dar ți-e frică să o lași să iasă la suprafață, să se manifeste, să o eliberezi. Te poți folosi de ea pentru a crea lucruri minunate, care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
întrebare tatăl său? Nu îmi amintesc. Cărțile pe care i le-a împrumutat Menaguti, da, explică totul, îl fac să simtă. Și gândește că tatăl său îl va priva de astfel de cărți...! Poezia, dulcea poezie, topirea dragostei, suspine și nimicuri dulci, crudități uneori. Ce caleidoscopică e lumea! Și toate cu etichetele pe spate, pe partea cealaltă, care nu se vede, totul cu explicație corespunzătoare. Ce originală e lumea! Ce de lucruri trec prin câmp, și ce de lucruri trec pe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
noastră pentru ca să ne ajungă numele, un sunet zadarnic, la posteritate. La posteritate! Da, Apolodoro apucându-l de mână nu credem în nemurirea sufletului și totuși moartea ne atrage, ne atrage pe toți, tuturor ne repugnă și ne amărăște inima perspectiva nimicului de dincolo de mormânt, a vidului etern. Înțelegem toți lugubrul, lugubrul înspăimântător al acestei funebre procesiuni de umbre care vin din nimic pentru nimic, și toate acestea vor trece ca un vis, ca un vis. Apolodoro, ca un vis, ca umbra
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
aceluiași caz", conduce la o libertate de elaborare a temelor și motivelor, la o accelerare a posibilităților de a efectua permutări temporare și spațiale absolut năucitoare. Se creează, astfel, premiza desfășurării unei rețele de fapte și întîmplări (o canava de nimicuri istorice și politice, totdeauna importante) pe care evoluează și își definește caracterul lumea noastră, lumea din noi cu toate exaltările și nebunia sa, cu mizeria și angoasele ei, cu lipsa de perspectivă și absurdul politic cotidian. Comediile domnului Gârbea sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]