15,607 matches
-
trupul nesfârșit al lui dumnezeu. mersul meu, drumul meu la atât se rezumă: câteva cuvinte improvizate, câteva cuvinte improvizate pe care vântul de seară în joacă le ia, le șterge demonstrativ voind să-mi arate că au fost scrise pe nisip. "înfricoșător și admirabil - istoria mea esențială de când m-am născut și până mor, viața mea: o singură clipă dilatata că o încăpere ce așteaptă să fie umpluta cu mobilă. ca o scenă ce așteaptă să fie zguduită de loviturile de
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
coliseum cercuri batiste dansuri ciocane tobe seceri lațuri flori de plastic uleiul canibal fierbând în tubele monumentale trupurile răvășite în spațiul cartezian nebunia își plimba ciolanele și ciclurile obsedante de acizi prin academiile ciupercilor căra după ea genți pline cu nisip îngroșând deșertul pe străzile plăpânde oarbe ca gelatina cu becuri fumurii și sori preistorici în limbile frunzelor pipete pasteur picurau cucuta zilei alunecau formulele delirului prin pâlnii ruginite într-o chimie organică crescând monștrii în eprubete într-o chimie anorganică
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
pe tîmplă. Vru să se năruie. Să termine. Febra instiga la omor autist. Undeva sus, pe deasupra unei cornișe, un fîlfîit de aripi se deplasă greu iar țpătul ascuțt al mesagerului sfîșie în rana amiezii trezindu-l. În mijlocul unei cetăț de nisipuri, un pescăruș îl găsise. Răvaș unduitor, cu iz de sare și de pește zvîrcolit și cu strigăt de nerefuzat. Thalassa îl veghea cu periscoape nebune; ce răsăreau de pe sub valuri de țărînă. Căci lui, doar Apa îi fusese scut. Alte semne
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
neagră și sacră de la Mecca! Lumea virtuală, lumea viitorului, Lumea Mileniului III e o imensă sală de clasă - mereu cu noi elevi și învățături. Din inima deșertului - Steaua ta va străluci, din nou - Bagdad, Bagdad Zbor, zbor, zbor! 2. Cît nisip și deșertăciune vor trebui curățate din ochii soldaților americani. Lacrimi de stea cad pe creștete de copii, bandajate, strigîndu-și Durerea, veșnicia, istoria. Tancurile timpului și ale morții, ale războaielor, ale Armaghedonului Pot fi oprite doar cu sufletul. Cu trandafirul alb
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
lumii. În urma lor ruine, lupte, morți, deșert întinzîndu-se - cancer al timpului, Lumea noastră a renunțat la avocatul ei, din oficiu - la Dumnezeu! Altfel, cum poți să ieși din biserici și să mergi la război?! Abel, ridică-te din molozul și nisipul Bagdadului, pentru ca omenirea să poată În libertate număra moștenirea arabă: 1,2,3,4,5,6,7,8,89,10! 5. Omule, te întrebi - aceasta să fie Calea?! În deșert ziarele scriu că din cauza căldurii soldații străini au halucinații Îngrozitoare
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
lumina fulgerelor, un flacon cu theriac venețian iar tu ești, în atriile casei, în suferință ca varga mă adâncesc într-un dâmb din irisul tău fixez acolo axa nopții clară: noaptea dintr-o mie de ani ți-am lăsat, pe nisipul de-afară, mașina de scris Secession și un cuib cu grafeme dintr-un idiom dispărut, 'nainte de '900, în marea dalmată mâine master Andru va duce, în New Zeeland, mesajul meu drept în cutia ta de scrisori de la marginea oceanului
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
să-ți rămînă mereu străin atîta rafinament - îți vine să spui zîmbind amar - ți se răspunde cu o ușă trîntită ușă a casei tale (maturitatea, ea trebuie să fi fost) deschizi larg ușa spre stradă primești rafale de vînt apoi nisipul îți scrîșnește sub tălpi deși nici acum nu înțelegi cum ai ajuns cu picioarele pe pămînt Umbrela Eram aproape gata să plec, mai urma doar să-mi iau umbrela, cînd l-am văzut aplecîndu-se cu mișcarea aceea rapidă și un
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
să se afle cum s-au ciocnit cele două trenuri fără să se audă nimic cine m-a azvârlit pe peron cu toate bagajele de ce stau aici agitând mâinile în întuneric imagini în mare e scoica în scoică firul de nisip eu în nisipul pe care nu-l vor mesteca niciodată dinții stridiei ploaie de noapte fâșâitul unei mașini prin ploaie urletul unui copil la un alt etaj lumina e aprinsă gheara încleștată tot sub umărul stâng golul nu se umple
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
cum s-au ciocnit cele două trenuri fără să se audă nimic cine m-a azvârlit pe peron cu toate bagajele de ce stau aici agitând mâinile în întuneric imagini în mare e scoica în scoică firul de nisip eu în nisipul pe care nu-l vor mesteca niciodată dinții stridiei ploaie de noapte fâșâitul unei mașini prin ploaie urletul unui copil la un alt etaj lumina e aprinsă gheara încleștată tot sub umărul stâng golul nu se umple scriind nu se
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
așa cum poemei de dinaintea cuvîntului ajungi să-i auzi mai întîi foșnetul în somnul tîrziu Poem de seară Apele se adună doar în fața unei piedici frunza sunătoare a lemnului le acoperă tu îți ascunzi fața în mîini moartea ochii-ți descoperă nisipul se naște în cariere de nisip vîntul îl împrăștie-n dună tu îți ascunzi poema după cuvînt - mîinile moartea-ți adună Vișin Copil mama îmi așternea pentru somn dar numai cînd era sărbătoare patul din lemn de vișin din camera
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
-i auzi mai întîi foșnetul în somnul tîrziu Poem de seară Apele se adună doar în fața unei piedici frunza sunătoare a lemnului le acoperă tu îți ascunzi fața în mîini moartea ochii-ți descoperă nisipul se naște în cariere de nisip vîntul îl împrăștie-n dună tu îți ascunzi poema după cuvînt - mîinile moartea-ți adună Vișin Copil mama îmi așternea pentru somn dar numai cînd era sărbătoare patul din lemn de vișin din camera mare (adică în graiul nostru cea
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
gurii roș-albastru-nnegrit astăzi cînd nimic din toate acestea nu-mi mai e la-ndemînă caut doar cuvîntul ce nu vrea să(-mi) rămînă Moștenire Precum paianjenul pe pînza lui proaspătă lasă și poetul bietul moștenire o dîră de viață perimată pe nisipul de sub apele calde Aurea libertas Sunetul aerului cum vocile în creștere ale morților cînd se întorc de pe-o parte pe alta a timpului lor secund de aur poate fi și privirea poetului închisă în sine ochiul său: doar o
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
altarului Sfîrșit de poem Poemele de lung metraj - cum un viespar scăpat în pădure ca niște animale chinuite Poem cu două cămăși și două finaluri Adei Ne dăm seama de fapt mai mult presimțim că în curînd se va aprinde nisipul și noi încă n-avem țesute și pregătite cămășile pentru fugă cum Mumele noastre duioasele noastre gherghine mult prea îndepărtate sunt acum de tinerețile lor cînd mîinile lor neîntrecute erau ne-am grăbit înspre maluri aici bătrînul pescar își făcea
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
stînga și-n dreapta iar pe cînd noi doi am ajuns îi mai rămăsese doar una primește-o repede i-am spus ei e de dar eu știind că mă pot îmbrăca și în cămașa acestei poeme pentru ca atunci cînd nisipul va arde cu flăcări înalt vineții să poată fi jucată la zaruri și cîștigată numai de cel ce știe să piardă asumîndu-și înfrîngerea (cum o victorie vîndută) ca pe un dar. Valea cealaltă Pe neașteptate își simți trupul cum un
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
etc., scrisul autobiografic îi apare criticului drept o realitate labilă și oarecum rebelă, nesupusă clasificărilor, canoanelor, întemeiată cum este pe acele perechi de contrarii mai sus evocate: interpretare - construcție, adevăr - artă, versiune - subversiune ș.c.l. Avertizat, exploratorul ținuturilor de nisipuri mișcătoare ale scrisului autobiografic își impune prudență, spirit de precauție. "Polimorfă, precum experiența ireductibilă a vieții în care, în parte, își are originea, autobiografia nu pare ușor dispusă să se supună unei forme canonice, "universale". Biograficul, implicat în proporții variabile
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
să aibă oare, sufletul, ca să iasă, nevoie de geometrie? Poate, vai, că nu are. Ca Demostene Nu-i a bine, o, nu, bătrîn nenorocit, vai de tine, ca un Demostene, cu piatra uitată-n gură, ai ajuns, iată, să scuipi nisip și sînge. Și vîntul, zburdalnicul și neînțeleptul, începînd să vorbească, de la o vreme, numai în aforisme. Ce de marmură, ce de ceramică, ce de bronz! Și ochii tăi căutîndu-l cu disperare pe Înger și tu alergînd, dînd din mîini, ori
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
Nu mă "țineam tare", de la o vreme, nu mai practicam premoniția, făceam pe orbul, voiam să mai și trăiesc, nu doar să parcurg niște partituri știute. Dar pietricenenii aveau semnele lor pentru viitorul apropiat. Niște copii ce se "scăldau" în nisipul fierbinte, ca găinile, găsiseră pe prundișul uscat corpul fără viață al șarpelui negru. Ciudata vietate aproape că n-o apuca nimeni de două ori într-o viață, n-o văzuse nimeni vie. Toți spuneau că e "cât coporia coasei", așa
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
somnambuli de culoarea saramurei fierbinți marea subțire, ca firul lunatec al dogmei un "site" mângâiat în convulsii de mână divină o simplă butonare și ochiul de cristal așterne un munte plin cu zăpadă peste cearșafuri și mingi, castel mici de nisip sub șolzi albăstrui "ca calmă și cioplita-i moartea" gata, doar ai clipit, si e iarnă umbră șterge cearcănele bucuriei pe-obrajii încinși mai poți zgâria magice semne că pe-o bucată de gheață de râsul meu stai gata să
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
citește (printre altele) și Kundera pe plajă. Sper doar că anul acesta plajă să fie undeva în Grecia / Spania :)) Dar nici nu mai este ce a fost. Mergeam și eu acum 15 ani în Vama, zăceam rupt de beat pe nisip, făceam baie noaptea în mare în”chelea goală” ca să îmi mai spăl creierii de băutură, mi se mai întîmplă să greșesc cortul și să adorm lângă necunoscuți, dar niciodată (accentuez: NICIODATĂ) nu rupeam gardurile localnicilor ca să le pun pe focul
Toate la timpul lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82360_a_83685]
-
citit, dar cel mai adesea am stat de vorbă cu mine însumi. Am avut naivitatea să cred, cum spune în “Autoportret” același Paler, că “la mare nu există decât prezent”. E adevărat, urmele trecerii noastre nu rămân multă vreme pe nisip și nu se văd decât pentru câteva clipe în apă, dar astăzi mi se pare că abia această ștergere face ca trecerea noastră să pară nu doar ireversibilă, ci și neînsemnată. În prezentul continuu al mării nu e loc pentru
Frica cea mare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82456_a_83781]
-
gânditorul existențialist scrie despre o temă cu care s-a confruntat în decenii de terapie și de viață: teama de moarte. Admit că nu sună ca o lectură ideală pentru vacanță, dar eu nu știu un loc mai potrivit decât nisipul de la marginea mereu alteia și veșnic aceleiași mări pentru a reflecta asupra singurei certitudini care ne unește pe toți: “Orice s-ar spune, moartea chiar doare. Doare tot timpul; este mereu cu noi, scormonind undeva în interior, fâlfâind ușor, abia
Frica cea mare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82456_a_83781]
-
vremea când lucram la “Salvați Delta” îmi venise ideea unei campanii pe care cred și astăzi că ar trebui s-o facă Ministerul Turismului. Niște outdoor-uri cu fotografii seducătoare din Delta Dunării amplasate în Bulgaria pe drumul spre Albena, spre Nisipurile de Aur, spre Burgas. Textul, în limba română, ar fi sunat așa: “Nu știți ce pierdeți”. De 6 ani de când îmi petrec cel puțin două mini-vacanțe de vară în Delta Dunării sunt siderat de importanță încă prea mică pe care
Frumoasa fată nemăritată by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82470_a_83795]
-
scrie pe panoul din centrul colajului: Am fost și eu anul trecut la Corbu în căutarea unui colțișor liniștit pe malul mării, și peste ce am dat? Mașini parcate pe malul mării, oameni beți care aruncau mucuri de țigară pe nisip, multe plastice, grătare înșirate pe plajă... Mai de grabă panoul respectiv și-ar fi avut locul în Elveția, unde chiar dacă ar fi fost în română, tot ar fi fost respectat mesajul de pe el, pur și simplu numai din bun-simț. Problema
Nesimțirea are chipul tău by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82491_a_83816]
-
bun simț și respect pentru natură. Dacă ai o fărâma de respect pentru tine însuți și semenii tăi parcheaza-ti tinicheaua unde te îndruma cu bunăvoință primăria(altfel te vei bucură de...amendă de rigoare). -2. BONUS - un sfat gratuit “Nisipul fin și plin de sare în combinație cu aerul salin și apa mării îți poate”aranja” bunaciunea de automobil mai repede decât crezi. -3. Deschide mai bine ochii decât să regreți mai tarziu deschizând portofelul. Poate așa, primăria Corbu în
Nesimțirea are chipul tău by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82491_a_83816]
-
cuvinte se află.:( Mihaela V. eu nu beau decît cafea la ibric pentru că sînt îndrăgostit de aburii cafelei.nimeni nu face o cafea că mine.o singură dată am băut o cafea,cafea,la Mamaia făcută în ibric și la nisip. sunt locuri în lume create anume ca să iți creeze tabieturi!... fără să vrei, nu ai nicio apărare!... un simplu pahar cu carton, o cafenea cu lumina difuza, ah... merg să îmi mai pun o cafea!...
Ispitirea cafegiului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82528_a_83853]