699 matches
-
de Soare. Planete de pe care Soarele se vede doar ca o stea mai mare, planete pe care noi, oamenii nu vom ajung e n iciodată. Planete pe care nu vom ajunge niciodată! Această afirmație venea în contradicție cu ceva ve nit din adâncul ființei și care îmi spunea cu totul alt cev a. Eu nu credeam că nu există un mijloc de a ajunge pe acele planete îndepărtate. Nu un mijloc material, fizic, pentru că prin tehnica actuală nu ar fi posibil
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
nou curs vieții lor.“ Cine suntem noi oamenii, de ce ne naștem și de ce murim, care este scopul vieții, de ce suferim, su nt întrebări care își găsesc răspunsul așteptat în această carte. Și mai ales care este relația oamenilor cu Divi nit atea?! Văzând că oamenii nu înțeleg mai nimic și se zbat în ignoranță, acum 2000 de ani, Tatăl Ceresc, l-a trimis pe singurul fiu creat ( Adam ) să-i ajute. Pentru a-și duce la îndeplinire misiunea, Isus și-a
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
a luminii, totuși nici una din persoane nu și a exprimat vreo îndoia lă că ar fi fost o ființă, o ființă de lumină. Și nu numai atât, da r că este o ființă personală. Are o personalitate foarte bine defi nit ă. Dragostea și căldura care emană din această ființă spre pers oan a pe moarte sunt cu mult deasupra cuvintelor, iar acea persoană se simte complet înconjurată și cuprinsă de aceasta, acceptată și protejată de această ființă. ... Primul lucru pe
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
Henry Corbin propune pentru această situare formula radicală „idolatrie metafizică“: „Pericolul iminent încă din primul moment al paradoxului mono teismului constă în a face din Dumnezeu nu Actul pur al ființei, Unul-ființa, ci un Ens, o ființare (mawjud ), chiar dacă infi nit mai presus de orice alte ființări. Pentru că este din capul locului constituită ca ființare, distanța ce se încearcă a se institui între un Ens supremum și entia creata nu face decât să-i agraveze condiția de Ens supremum ca pe
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Ea scapă organic oricărui sistem. Naturalul funcționează după alte „sisteme“ decât cele ideologice, contrafăcute. Religia, în măsura în care se constituie ca sistem pe care îl poți îmbrățișa sau impune, cade sub domnia ideologi cului. Orice structură, configurație, sistem de idei încre me nit într o doctrină predicabilă devine, prin instrumentalizare, ideologie. Libere de orice miză „politică“, aceste structuri sunt doar expresia unei fenomenalități naturale, dezinte resate. Astfel sunt percepute, de exemplu, un tablou, un dans, un poem zen sau o mandală. Obstinația încarcerării
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
discernendo ipsum ab aliis quae 136 DE LA QUO LA QUOD cadunt sub eodem sensu, sicut discernendo album a nigro vel a viridi. Șed discernere album a dulci non potest neque visus neque gustus, quia oportet quod qui inter aliqua discer nit, utrumque cognoscat. Unde oportet ad sensum commu nem pertinere discretionis iudicium, ad quem referantur, sicut ad communem terminum, omnes apprehensiones sensuum; a quo etiam percipiantur intentiones sensuum, sicut cum aliquis videt se videre. Hoc enim non potest fieri per sensum
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
particulară? Pentru a răspunde la întrebarea acestui subcapitol voi avea în vedere ceea ce spune Toma din Aquino în Summa con tra Gentiles: (ÎI.3.11.) Quia, cum virtus cogitativa habeat operationem solum circa particularia, quorum intentiones dividit et com po nit, et habeat organum corporale per quod agit, non transcendit genus animae sensitivae. Homo autem ex anima sensitiva non habet quod sit homo, șed quod sit animal. [...] Praeterea, virtus cogitativa, cum operetur per organum, non est id quo intelligimus: cum intelligere
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Cuvântul s-a transmis tuturor limbilor romanice, dar în franceză s-a moștenit numai prin locuțiunea latinească in casa „în casă“ (deci într-o construcție prepozițională, ceea ce explică și tratamentul anormal al finalei); de aceea, substantivul lat. casa a deve nit fr. chez „la (cineva)“, adică o prepoziție cu un regim special: se întrebuințează numai cu privire la persoane. Cuvântul fr. maison, care are sensul de „casă“, este o creație galoromanică: este urmașul lat. ma(n)sionem, acuzativul lui mansio „locuință“, cuvânt provenit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mai bun. / Neamțul respunse: Eu știu unul / Ce face șnițel bun - me mir! / Este gasthaus la Rusescu / In Plevnastrasse, numer fir... / Și eu cunoscu! respunse grecul, / Pe care’l îneca obida / Un birto unde am mancato / Cum n’am mancat niți la Patrida / țe sarmaluțe, țe pilafuri / țe scordolele adelfe! / țe patlagele împanate, / țe baclavale, țe cafe! / La birto asta io maninco / In timpo verei, timpo ernei, / Sinto amic cu Kir Rusescu, / La tesaris, in strada Plevnei. Rumânu zise: fleici mai
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de coliziunea din Harlem, cu Mazda lui Loesser. Va fi nevoie de ceva muncă pentru a reface biata mașină. Mașinile erau unul din punctel ei forte și, desigur, cunoștea locul, precum și forma coroanei, lungimea și forța pentru fiecare șurub și nit din vehicul. Probabil că avea toate cheile, șurubelnițele și celelalte scule în garajul ei din Brooklyn, toate necesare pentru a repara de una singură majoritatea stricăciunilor. Cu toate acestea, lui Sachs nu îi plăcea munca fizică. I se părea plictisitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ar fi putut invoca spiritul aviatorului mort de mult. Sub unul dintre cadranele aburite, o bandă metalică, avînd pe ea un șir de caractere japoneze, fusese prinsă la bord. Era o listă de indicații pentru pilot. Jim jupui banda de pe niturile mîncate, apoi se ridică și o strecură În buzunarul pantalonilor săi de catifea. Ieși din cabină și se cățără pe capota motorului. Brațele și umerii Îi tremurau din pricina sentimentelor amestecate pe care avionul distrus le declanșa invariabil În mintea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În spatele blocurilor de dormitoare, Înalte de trei etaje, deși acest lucru atrăgea focul japonez În direcția lagărului și fuseseră omorîți mai mulți prizonieri. Dar Jim era bucuros că avioanele Mustang erau atît de aproape. Ochii lui se bucurau de fiecare nit din fuselajul lor, de orificiile pentru tunuri din aripi, de uriașele radiatoare ventrale despre care Jim era sigur că fuseseră puse acolo doar din motive estetice. Jim admira avioanele japoneze Hayate și Zero, dar avioanele de luptă Mustang erau Cadillac-urile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și acoperise avionul cu dungi rozalii. Jim se Îndreptă spre rădăcina aripii și se uită În cabină, la bordul intact acoperit de cadrane și butoane elegante. Imaginea regulatorului și a pîrghiei trenului de aterizare era de un patetism intens, cu niturile bătute În metal de vreo japoneză necunoscută de la linia de asamblare Mitsubishi. Jim se Învîrti printre avioanele doborîte, care păreau că plutesc pe tufele verzi de urzici, lăsîndu-le să zboare din nou În mintea lui. Amețit de frumusețea lor desuetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
totul gri, murdar și de undeva clipocește apa, construiesc schele pe care se tîrăsc aliens lipicioși după ce au atîrnat de niște conducte groase, ele Însele Înfricoșătoare mai ales dacă scapă aburi și scapă, porți masive de metal din viitor cu nituri cît pumnul, vagonete ce par să nu meargă dar nici să vină de undeva, misterioase clădiri abandonate În peisaje distruse de-un Întotdeauna mare și ciclic conflict intergalactic. Și toate astea, toată această muncă uriașă, În vreme ce la noi a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
individuale începând cu desfacerea și producția și continuând cu celelalte compartimente; - elaborarea celorlalte componente ale „conducerii prin obiective“ programele de acțiune, calendarul de termene, bugetele, listele metodelor de management, atât pe întreaga firmă, cât și pe fiecare centru de ve nituri și cheltuieli; - adoptarea corespunzătoare a subsistemului decizional structurat informațional la cerințele realizării obiectivelor; - urmărirea permanentă a realizării obiectivelor; - evaluarea realizării obiectivelor și recompensarea personalului. 5. Concluzii Micile afaceri trebuie să aibă o conducere prin obiective (un proces de planificare strategică
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
de mașini și autobuze așteptau Într-o pîclă solidă de gaze de eșapament, În vreme niște adolescente se smiorcăiau, iar bunicile lor țipau la soldații spanioli. Ignorînd claxoanele nerăbdătoare, cei din Guardia Civil(##notă: Jandarmeria spaniolă##) verificau fiecare șurub și nit, căutau cu exces de zel prin valize și ambalaje cartonate de supermarket, aruncau priviri scrutătoare sub capote și roți de rezervă. — Trebuie să ajung la Marbella Înainte de cinci, i-am spus administratorului de la biroul de Închirieri, care privea fix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de Codrin al meu, nu? Clara îl privi pe domnul Neacșu și apoi își mută privirea spre domnul Ionescu. Dintr-odată începu să râdă, să râdă în ho hote. Se uita când la unul, când la altul și râdea neconte nit, cu lacrimi în ochi. Cum de-i putuse fi teamă de domnul Neacșu? Era un bărbat tern, cu început de burtă și de chelie, cu glas na zal nesuferit și cu privirea galeș-inofensivă... Un fanfaron cu fandoseli de om cult
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
geamurile din Grozăvești. O scenă măreață, devastatoare: dezastrul pândea în orice clipă. Catastrofele aviatice și feroviare, pe care le urmăream cu-atâta devotament nopțile, treceau acum în catastrofa vieții lui Paul: iubeam să-i văd buloanele desprinse, articulațiile sărind din nituri, ansamblul prăbușindu-se de la mari înălțimi. Mă simțeam solidar cu neputința lui. Puțini oameni au voluptatea de-a merge până la capăt, de-a se scufunda în ridicol cu cea mai blândă seninătate. Paul se număra printre ei. Eu rămăsesem doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de fumat sau nu văzusem eu bine cu-o seară înainte? Umbrela îi strălucea. Picăturile de apă fuseseră tamponate cu șervețele igienice, iar armătura unsă cu puțin ulei la încheieturi. Plăcuța cu firma „Doppler“ sclipea pe mâner, înșurubată cu două nituri aurite. Totul se desfășura apatic, pâslos, auzeam vorbele, dar nu pricepeam nimic, buzele se mișcau mecanic, cu sonorul tăiat. Apoi, ca din senin, s-a dat drumul la bandă. „Robane, avem noutăți.“ Mi-am auzit numele și l-am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
găleți de gunoi și chiar crăci puse în picioare, ca la focul de tabără. Accesoriile diferă după imaginație și conținutul portofelului: unii își leagă dispozitivele cu lanțuri groase de nikel; alții sparg asfaltul cu bormașina și prind T-urile cu nituri; alții folosesc sfori sau cabluri pe care le ancorează în jurul câte-unui copac; și-n fine, mai există unii care angajează un vecin să se uite după ladă sau anvelopă, să n-o miște nimeni din loc cât sunt plecați. Tradiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
piesă unde să nu fie sala plină, se intra și-n mijlocul spectacolului. Te topeai de frig și căldură. Scaunele vișinii, desfundate, te strângeau de brâu, ca la cinema. Nu mai fuseseră reparate de pe vremea lui Dej. Majoritatea scrâșneau din nituri sau aveau balans: decolai ca-n rachetă. La sfârșit, lumea aplauda convinsă, fără discernământ; vedeai numai spinări, pentru că se ridicau toți în picioare. Ți-era și jenă să rămâi așezat, te înțepau șuruburile și se uitau actorii chiorâș după tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de stinghie. „Vandalism. Pătrundere prin efracție.“, mi-a șoptit Mihnea, duios. „Și te mai plângi de frații «Brothers»...“ L-am ignorat. Încuietoarea părea șubredă, n-avea nici yală, nici mecanism de blocare. Doar un zăvor, prins într-o pereche de nituri. Le-am spart imediat, scobindu-le cu cheia de la catedră. Apoi am smucit zăvorul, cu tot cu lacăt: a culisat pe loc, eliberând ușa. Când am tras de ea, după un clănțănit, au sărit bucăți de praf și moloz, pe care Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu Wipplingerstrasse, tot în pantă, spre Vechea Primărie și Stephansdom. Strada se îngusta și se lărgea după densitatea clădirilor, asfaltul sălta și cobora, încrucișând linia de tramvai sau lăsând mici podețe metalice suspendate în dreapta, cu balustradele curățate de gheață și niturile proaspăt vopsite în verde pal. Începuse să ningă, dar nu găseai un fulg, zăpada dispărea prin porii trotuarelor, parcă trasă de mâini invizibile. Acolo unde se formau mici șiroaie de apă, unghiurile străzii le ghidau direct în locurile de evacuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spânzurat. Duhnea a săpun și petrosin. Podelele patinau pe niște grătare lungi de lemn, înnegrite de timp și de sutele de mii de tălpi, iar scaunele fuseseră turnate în placaj tare, lăcuit, desprins, și iar lăcuit. Geamurile se țineau în nituri groase, de pe vremea războiului. Nu puteai să vandalizezi nimic. Sub geam, pereții interiori fuseseră întăriți tot cu grătare de lemn, frecate cu peria; oriunde mergeai, te înțepa un miros acru, pișcăcios, de sodă caustică: parcă tot tramvaiul spăla rufe. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și noi, cu cât ne fixăm atenția În mod excesiv doar asupra suferinței, cu atât mai mult ne cufundăm În ea. De aceea e necesar să urmăm exortația lui Hristos. Răs‑ punsul Său la frica și deznădejdea apostolilor este : „Îndrăz‑ niți, Eu sunt ; nu vă temeți !”, iar dojana fină adusă Apostolului Petru este valabilă și În cazul nostru În clipa când suferința devine descurajantă : „Puțin credinciosule, pentru ce te‑ai Îndoit ?”. În general, cel suferind este Îndemnat de autorii sfinți ca
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]