1,403 matches
-
această familie, în sec.XVI sau XVII , să fie decăzuta din drepturile nobiliare { posibil ca acest lucru să aibă legătură cu unirea provinciilor românești din 1600 realizată de Mihai Viteazul , fiindcă după această dată familia Bogaty dispare din istoria familiilor nobiliare transilvane } întrucât , la recensământele de la începutul sec. XVIII și continuare { perioadă austro - ungară }, familia nobiliara Bogaty nu apare în evidențele acestora { la recensământul din 1780, în Aruncuta figurează doar o singură familie nobiliara , respectiv nobilul Istvan Haller de Hallerco }. Pe
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
acest lucru să aibă legătură cu unirea provinciilor românești din 1600 realizată de Mihai Viteazul , fiindcă după această dată familia Bogaty dispare din istoria familiilor nobiliare transilvane } întrucât , la recensământele de la începutul sec. XVIII și continuare { perioadă austro - ungară }, familia nobiliara Bogaty nu apare în evidențele acestora { la recensământul din 1780, în Aruncuta figurează doar o singură familie nobiliara , respectiv nobilul Istvan Haller de Hallerco }. Pe langă familiile menționate mai sus, în Aruncuta, pe Dealul Criptei, există un cimitir nobiliar în
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
dată familia Bogaty dispare din istoria familiilor nobiliare transilvane } întrucât , la recensământele de la începutul sec. XVIII și continuare { perioadă austro - ungară }, familia nobiliara Bogaty nu apare în evidențele acestora { la recensământul din 1780, în Aruncuta figurează doar o singură familie nobiliara , respectiv nobilul Istvan Haller de Hallerco }. Pe langă familiile menționate mai sus, în Aruncuta, pe Dealul Criptei, există un cimitir nobiliar în care sunt înmormântați, în trei cripte dinstincte, dar și în mormânte individuale membrii ai celebrelor familii nobiliare Haller
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
familia nobiliara Bogaty nu apare în evidențele acestora { la recensământul din 1780, în Aruncuta figurează doar o singură familie nobiliara , respectiv nobilul Istvan Haller de Hallerco }. Pe langă familiile menționate mai sus, în Aruncuta, pe Dealul Criptei, există un cimitir nobiliar în care sunt înmormântați, în trei cripte dinstincte, dar și în mormânte individuale membrii ai celebrelor familii nobiliare Haller de Hallerco , Wesselenyi de Hadad și Kornis de Goncz - Ruszka . (fiecare familie a deținut postul de Guvernator al Transilvaniei de câte
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
familie nobiliara , respectiv nobilul Istvan Haller de Hallerco }. Pe langă familiile menționate mai sus, în Aruncuta, pe Dealul Criptei, există un cimitir nobiliar în care sunt înmormântați, în trei cripte dinstincte, dar și în mormânte individuale membrii ai celebrelor familii nobiliare Haller de Hallerco , Wesselenyi de Hadad și Kornis de Goncz - Ruszka . (fiecare familie a deținut postul de Guvernator al Transilvaniei de câte două ori, în perioada 1710 - 1840), la care se adaugă familia nobiliara Karacsay de Valje - Szaka, care a
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
mormânte individuale membrii ai celebrelor familii nobiliare Haller de Hallerco , Wesselenyi de Hadad și Kornis de Goncz - Ruszka . (fiecare familie a deținut postul de Guvernator al Transilvaniei de câte două ori, în perioada 1710 - 1840), la care se adaugă familia nobiliara Karacsay de Valje - Szaka, care a deținut funcții importante în administrația comitatului Cluj în prima jumătate a secolului XIX-lea. Cimitirul a fost împodobit cu mulți brazi, plantați la începutul sec. XVIII de familiile menționate mai sus. Din păcate, în
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
pe post de băncuța. Singurele plante care au rezistat vremurilor sunt cîte-va mănunchiuri de malin, care continuă să împodobească cimitirul în fiecare primăvară, prin frumoasele lor flori albe. Prezentăm mai jos parte din membrii familiilor menționate mai sus: Despre familia nobiliara Haller de Hallerko cunoaștem că este de origine germanica, din sec.XIII , primul reprezentant al acestei familii fiind nobilul Ulrich Haller , mort în anul 1246 . În legătură cu baroneasă Anna (Maria) Thoroczkay (de Toroczkoszentgyorgy) trebuie menționat că aceasta face parte din familia
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
Haller de Hallerko cunoaștem că este de origine germanica, din sec.XIII , primul reprezentant al acestei familii fiind nobilul Ulrich Haller , mort în anul 1246 . În legătură cu baroneasă Anna (Maria) Thoroczkay (de Toroczkoszentgyorgy) trebuie menționat că aceasta face parte din familia nobiliara de Trăscău {Thoroczkay) , cel mai reprezentativ membru fiind subvoievodul Thoroczkay din Coltești care a ridicat în anul 1296 Cetatea Colțesti (, ) , cetate aflată la 5 km sud-vest de comună Remetea din județul Albă . Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casă de Austria
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
membru fiind subvoievodul Thoroczkay din Coltești care a ridicat în anul 1296 Cetatea Colțesti (, ) , cetate aflată la 5 km sud-vest de comună Remetea din județul Albă . Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casă de Austria - Habsburgii - în cadrul revoltei Curuților {1703-1711} , familia nobiliara de Trăscău {Thoroczkay} a fost înlăturata de pe scena istoriei , cetatea acestora fiind distrusă în anul 1713 de către trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege {Lobonți}. Cetatea se mai păstrează parțial și astăzi {zidurile incintei și două turnuri laterale} , fiind înscrisă
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
etc.), au fost utilizate la construirea bisericii greco-catolice din sat (informație furnizată de către Tare Maria din Aruncuta, născută în anul 1919, si care - înainte de demolare - a locuit cu părinții și cu alte familii din sat în acel castel). Pământurile fam. nobiliare Karacsay au fost distribuite parțial sătenilor pe baza Legii agrare din iulie 1921 { terenul intravilan din jurul castelului a fost divizat în parcele mici de căte 400 stânjeni pătrați , adică 0,14 ha , pentru "loc de casă din reforma agrara". În
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
în anul 1919 contesă { văduva } Melania Karacsay { după căsătorie Degenfeld - Schenburg } deținea în Aruncuta circa 1200 hectare { 2000 Jugăre },adică jumătate din suprafața arabila a satului și care erau date în arendă fraților Solomon Yakab și Solomon Antal. Despre familiile nobiliare din Aruncuta putem spune că , de-a lungul istoriei , au avut un rol important în păstrarea și dezvoltarea satului , reușind să asigure coeziunea socială a sătenilor prin disciplină impusă și organizarea muncii. Muncă agricolă s-a desfășurat pe suprafețe mari
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
agricolă s-a desfășurat pe suprafețe mari și au îmbinat cultură vegetală cu latura zootehnica a activității pentru a asigura continuitate și utilizarea cât mai bună a resurselor materiale și umane aflate la dispoziție . Una din activitățile principale ale familiilor nobiliare din Aruncuta a fost creșterea căilor destinați numeroaselor războaie , urmare a condițiilor excelente de pășunat și a pădurilor existente , care flanchează satul în partea estică și vestică . La începutul sec.XX , din punct de vedere al diviziunii muncii , sătul era
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
cu sediul în Blaj) a fost scoasă de sub jurisdicția Arhiepiscopiei de Esztergom și a devenit provincie ecleziastică de sine stătătoare, cu Episcopia de Oradea Mare, Episcopia de Gherla și Episcopia de Lugoj ca sufragane (subordonate). A provenit dintr-o familie nobiliară română din Transilvania. A studiat la Abrud, Alba Iulia și Blaj, unde s-a pregătit pentru preoție în seminariul diecezan. Pe 8 noiembrie 1814 s-a căsătorit cu Ana Aron de Bistra, iar la 6 decembrie 1814 a fost hirotonit
Alexandru Sterca-Șuluțiu () [Corola-website/Science/306397_a_307726]
-
din tribul Lech. În zilele noastre, ucrainienii îi denumesc pe polonezi "lachi", în vreme ce turcii folosesc termenul "leh". Altă teorie afirmă că "șleahtă" ar veni din germanul "geschlecht" sau "slahta" ("cămin, familie"), la fel ca multe alte cuvinte poloneze din domeniul nobiliar, (de exemplu, plonezul "rycerz" ("cavaler") este derivat din germanul "ritter", iar polonezul "herb" ("însemn heraldic") este derivat din germanul "erbe" ("moștenire prin dreptul sângelui")] Pentru aristocrația poloneză mai pot fi folosite cuvinte precum polonezul "rycerz" - "cavaler" sau latinescul "nobilis" (plural
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
-lea, nu se făceau diferențe între cei numiți "rycerz" (cavaleri) și șleahtici. Membrii șleahtei aveau datoria personală apere țara ("pospolite ruszenie"), și de aceea au devenit clasa privilegiată a regatului polonez. Șleahtic era persoana care se născuse într-o familie nobiliară, fusese adoptat de o asemenea familie, (această posibilitate a dispărut în 1633), sau fusese înnobilat de rege sau Seim pentru diferite motive (vitejie în luptă, servicii deosebite aduse statului, etc - dar aceasta era cea mai rară cale de a ajunge
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
erau accesibile aristocraților din alte țări și fiecare nou rege ales le oferea noi și noi privilegii. Aceste privilegii au devenit fundamentul pentru Libertatea de Aur. În ciuda faptului că țara era condusă de un rege, Polonia era considerată o republică nobiliară (Rzeczpospolita) datorită faptului că monarhul era ales de toți membrii nobilimii, Polonia fiind considerată ca proprietate a nobililor, nu a regelui sau a unei dinastii conducătoare. Această stare de lucruri a devenit posibilă în parte datorită dispariției liniei masculine a
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
în zonele mai sărace ale țării, (de exemplu în Mazowsze, zona din jurul Varșoviei), aproape 30%. Prin comparație, nobilimea din celelalte țări europene, cu excepția Spaniei, era în jur de 1 - 3%. Erau mai multe căi de a ajunge la un rang nobiliar și a urca pe scara socială. Nobilimea poloneză, spre deosebire de aristocrația din Franță, nu era o clasă închisă, exclusivistă. Mulți indivizi de extracție socială modestă, inclusiv orășeni, țarani și evrei, se puteau ridica pe scara socială. De aceea, aristocrația poloneză era
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
șleahtic putea anula orice hotărâre a unei sesiuni a Seimului (parlamentul național) sau sejmikului (parlamentul local) prin exercitarea dreptului individual la liberum veto, cu excepția hotărârilor luate în ședințele seimurilor confederate sau a seijmikurilor confederate. Toți copii nobililor polonezi moșteneau statutul nobiliar de la o mamă și un tată aristocrați. Orice individ putea fi înnobilat ("nobilitacja") pentru servicii speciale aduse statului. Un nobil străin putea fi naturalizat ca șleahtic ("indygenat") de către regele Poloniei, iar din 1641, numai de către Seimul General. Cel puțin din
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
erau cu toții egali între ei. Cei mai săraci dintre ei se bucurau de aceleași drepturi ca și cei mai bogați dintre magnați. Excepțiile erau reprezentate de câteva familii privilegiate, așa cum erau Radziwiłł, Lubomirski și Czartoryski, care se mândreau cu titluri nobiliare primite de la alte curți regale străine, așa cum ar fi fost cele de "priți" sau "conți". Toți ceilalți șleahtici se adresau unul altuia folosind numele de botez sau formula de politețe "Panie bracie" ("Domnule Frate") sau echinalentul feminin al acesteia. Funcție de
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
strămoșilor presupuși ai șleahticilor, sarmații. Acest sistem de credințe a devenit o parte importantă a culturii nobililior polonezi, afectând toate aspectele vieții lor. Prin sarmatism erau păstrate cu sfințenie tradițiile vieții rurale, pacea și pacifismul. Tradițiile sarmatice explicau componența costumului nobiliar cu influențe orientale: żupan, kontusz, sukmana, pas kontuszowy și delia. Aceleași tradiții au transformat szabla (sabia) curbată (iataganul) într-un obiect obligatoriu în costumul de zi cu zi al șleahticilor. Sarmatismul a folosit la integrarea nobilimii multietnice și a creat
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
o dădea în iluminarea interioară. Au fost foarte răspândiți în Germania. Aripa revoluționară a Spiritualiștilor, condusă de Thomas Munzer și Andreas Carlstadt a condus Războiul Țărănimii din 1524-25, în urma căruia peste 100.000 de țărani au fost uciși de armatele nobiliare, cu concursul liderilor catolici și protestanți ai Germaniei. Anabaptiștii au reprezentat cea mai semnificativă parte a Reformei radicale. Au cunoscut un mare succes în toate zonele în care disidența medievală (Waldenzi, Picarzi, Husiți, etc.) a slăbit puterea papală. Erau larg
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
1535-1536), anunțând instaurarea Împărăției lui Cristos pe pământ, ce urma să aibă capitala la Münster. După alungarea episcopului catolic și a opoziției, liderii revoltei au condus orașul spre o multitudine de excese. Orașul a căzut sub asediul armatelor episcopale și nobiliare, iar toți cei implicați au fost executați. Anabaptiștii revoluționari nu aveau altceva în comun cu restul Anabaptiștilor decât practicarea botezului adulților, dar aceasta a fost suficient pentru catolici și protestanți să îi identifice pe toți Anabaptiștii cu acea minoritate fanatică
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
a fost publicat pentru prima oară în 1854. Acțiunea romanului se petrece în Roma de la începutul secolului al IV-lea AD, în timpul persecuției creștinilor de către împăratul roman Dioclețian. Personajul principal al cărții este Fabiola, o tânără frumoasă dintr-o familie nobiliară romană. Ea este răsfățată de tatăl ei, Fabius, care nu-i poate refuza nimic. Fabiola pare să aibă totul, inclusiv o educație superioară în materie de filozofie, dar ea nu este mulțumită cu viața sa. Într-o zi, într-un
Fabiola (roman) () [Corola-website/Science/323260_a_324589]
-
dorea repopularea zonei, devastată de războaie. Inițial aceștia trăiau în circa 40 de așezări, unele exclusiv germane, altele mixte. În comparație cu alte grupuri de germani colonizați în sud-estul Europei, șvabii sătmăreni nu au primit pământ, deoarece s-au stabilit pe domenii nobiliare. Astfel, ei au fost încă de la început constrânși la iobăgie. Al doilea val de germani veniți în Maramureș a fost cel al țipțerilor, tot în secolul XVIII. Aceștia erau atât agricultori cât și meșteșugari și mineri. Venirea lor a adus
Șvabi sătmăreni () [Corola-website/Science/303215_a_304544]
-
în sau "Aranyoshadrév") este un sat în comuna Chețani din județul Mureș, Transilvania, România. Localitatea Hădăreni este atestată documentar prima dată în anul 1270 sub denumirea de "Hadrevet". În Evul Mediu era un sat iobăgesc, aparținând domeniului latifundiar al familiei nobiliare din localitatea învecinată Luncani. În 1588, satul a fost cumpărat de cetățenii sași și de notarul Lucas Trauzner din Cluj. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 125), localitatea apare sub numele de „Hadrev”. Între satele Ketze (Chețani), Hadrev
Hădăreni, Mureș () [Corola-website/Science/300582_a_301911]