2,751 matches
-
islamului. În 1578, la Ksar el-Kebir, Ahmad al-Mansur a zdrobit invadatorii portughezi conduși de regele Sebastian și s-a situat în fruntea unei guvernări puternice, țara prosperând. Aplicând politică "makhzan", o metodă de împroprietărire cu pământ, a reușit să pună nobilimea în dificultate financiară. Fii săi au divizat țară, guvernarea de la Fes până în 1626 și guvernarea de la Marrakech până în 1659. Șerifii dinastiei Saadite au fost succedați de dinastia Alaoulita, care a domnit până în prezent în Maroc. Primul suveran alaoulit, Moulay ar-Rashid
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
secolului al XVII-lea populația vorbitoare a acestei limbi s-a redus la jumătate, urmare a multelor războaie din această perioadă; în plus, prin declararea polonezei ca limbă oficială, s-a ajuns ca numai țăranii și o mică parte din nobilime să o mai vorbească. La sfârșitul secolului al XVIII-lea teritoriile bielorușilor au fost anexate Rusiei imperiale, ceea ce a înrăutățit situația limbii și mai mult. Până la începutul secolului al XX-lea foarte puțini scriau în limba bielorusă, țăranii fiind neștiutori
Limba bielorusă () [Corola-website/Science/299337_a_300666]
-
Conții Wassilko de Serecki, în germană Grafen Wassilko von Serecki au fost membri ai nobilimii austriece superioare ("Hochadel"), fiind descendenții unei vechi familii de boieri moldoveni din Bucovina, care au purtat acest titlu pe timpul Imperiului Habsburgic. Ei au fost singurii nobili numiți conți de origine română în tot imperiului austriac/austro-ungar. Familia s-a simțit
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
a imperiului austriac la 18 aprilie 1861 și numirea lui Iordachi Baron de Wassilko în acest gremiu, familia a avut mereu un sediu fix în această casă, din 1907 au devenit membrii ereditari. Din acest an, familia a aparținut oficial nobilimii austriece superiore. Astăzi, marea majoritate a familiei nu mai trăiește în România, ci în Germania și Canada. Ea părăsise țară din causa persecuției prin sistemul comunist. Stema se interpretează că lupta cu pintenii (pentru mărirea vitezei calului) și săgeată împotriva
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
și Danemarcei. În cele din urmă, armistițiul din 1570 a divizat Livonia între participanți, Lituania controlând Riga și rușii extinzându-și ieșirea la Marea Baltică prin cucerirea cetății Narva. Lituanienii s-au simțit presați din ce în ce mai mult de țar; în plus, mica nobilime lituaniană a început să ceară marelui duce și marii nobilimi drepturi similare ca cele de care se bucura nobilimea polonă (șleahta), respectiv Libertățile de Aur. În cele din urmă, în 1569, după ce Sigismund al II-lea August a transferat Poloniei
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
divizat Livonia între participanți, Lituania controlând Riga și rușii extinzându-și ieșirea la Marea Baltică prin cucerirea cetății Narva. Lituanienii s-au simțit presați din ce în ce mai mult de țar; în plus, mica nobilime lituaniană a început să ceară marelui duce și marii nobilimi drepturi similare ca cele de care se bucura nobilimea polonă (șleahta), respectiv Libertățile de Aur. În cele din urmă, în 1569, după ce Sigismund al II-lea August a transferat Poloniei întinse teritorii ale Marelui Ducat, și după mai multe luni
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
extinzându-și ieșirea la Marea Baltică prin cucerirea cetății Narva. Lituanienii s-au simțit presați din ce în ce mai mult de țar; în plus, mica nobilime lituaniană a început să ceară marelui duce și marii nobilimi drepturi similare ca cele de care se bucura nobilimea polonă (șleahta), respectiv Libertățile de Aur. În cele din urmă, în 1569, după ce Sigismund al II-lea August a transferat Poloniei întinse teritorii ale Marelui Ducat, și după mai multe luni de negocieri, lituanienii au acceptat parțial cererile polonilor și
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
I al Navarei și Aragonului în 1134, succesiunea a căzut în dispută. În testamentul său neobișnuit, Alfonso a lăsat regatele combinate unor ordine a curciadelor, care neutraliza în mod efectiv papalitatea să-și execite vreun rol în selectarea potențialilor candidați. Nobilimea a respins imediat testamentul, iar Aragonul îl favoriza pe fratele mai mic al lui Alfonso, Ramiro. Nobilimea din Navara, fiind sceptică față de Ramiro și de temperamentul său care necesita o rezistență în fața incursiunilor vecinului vestic, au ales un alt pretendent
Garcia Ramirez al Navarei () [Corola-website/Science/331465_a_332794]
-
a lăsat regatele combinate unor ordine a curciadelor, care neutraliza în mod efectiv papalitatea să-și execite vreun rol în selectarea potențialilor candidați. Nobilimea a respins imediat testamentul, iar Aragonul îl favoriza pe fratele mai mic al lui Alfonso, Ramiro. Nobilimea din Navara, fiind sceptică față de Ramiro și de temperamentul său care necesita o rezistență în fața incursiunilor vecinului vestic, au ales un alt pretendent, regele Alfonso al VII-lea al Leonului și Castiliei și, probabil, fiind o protecție continuă împotriva aragonezilor
Garcia Ramirez al Navarei () [Corola-website/Science/331465_a_332794]
-
Leonului și Castiliei și, probabil, fiind o protecție continuă împotriva aragonezilor. Inițial au ales un alt candidat, Peter de Atarés, un nepot al unui unchi nelegitim al lui Alfonso, Sancho Ramirez, Conte de Ribagorza. O adunare a episcopilor și a nobilimii a fost convocată la Pamplona pentru a decide între Peter și Ramiro, însă au fost atât de înstrăinați de aroganța lui Peter încât l-au abandonat în favoarea unui descendent al dinastiei lor, García Ramírez, Lord de Monzón, din moment ce Peter se
Garcia Ramirez al Navarei () [Corola-website/Science/331465_a_332794]
-
de înstrăinați de aroganța lui Peter încât l-au abandonat în favoarea unui descendent al dinastiei lor, García Ramírez, Lord de Monzón, din moment ce Peter se cobora dintr-un frate nelegitim al fostului rege. El a fost ales în mod legal de către nobilimea și clerul Navarei, în timp ce Ramiro a fost înscăunat în Aragon și s-a opus puternic alegerii lui Garcia în Navara. Episcopul de Pamplona i-a acordat lui Garcia comoara bisericii pentru a finanța guvernul său împotriva pretențiilor lui Ramiro. Printre
Garcia Ramirez al Navarei () [Corola-website/Science/331465_a_332794]
-
a pus bunicului său un șir de condiții. El a cerut, pentru sine, puteri depline în nordul Traciei și bani, obligându-se, în schimb, să apere hotarele Bizanțului de sârbi și de bulgari. Andronic cel Tânăr a fost sprijinit de nobilimea militară a Imperiului: domesticul Apusului, Alexios Apokaukos, Syrgiannes, guvernatorul Macedoniei apusene, Theodor Synadenos, și, în sfârșit, unul dintre cei mai influenți magnați din țară, marele domestic Ioan Cantacuzino. De partea lui Andronic cel Tânăr s-au situat și locuitorii Traciei
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
și porturile Mesembria și Anchialos. Un nou reviriment se producea astfel în Bulgaria și, apoi, în Serbia. Bulgarii alungau pe țarina Anna și pe fiul său și așezau pe tron pe nepotul lui Mihail Șișman, Ioan Alexandru (1331-1371). În Serbia, nobilimea se ridica contra regelui Ștefan Decianski și acorda puterea fiului său, Ștefan Dușan (1331-1335). Cei doi suverani încheiau pace și încheiau o alianță antibizantină, care era întărită prin căsătoria lui Dușan cu sora țarului, Elena. Ioan Alexandru relua războiul contra
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
-și frontierele printr-un tratat (1332). Cât despre aristocrații sârbi, după ce l-au asasinat pe bătrânul rege, vor intra ca și cuceritori în teritoriul bizantin sub conducerea noului lor suveran. De-a lungul întregii sale domnii, Dușan încarna expansiunea marii nobilimi sârbești, care profita de descompunerea Imperiului bizantin pentru a cuceri noi pământuri. Dificultățile interne ale Imperiului bizantin vor contribui într-o măsură crescândă la aceste cuceriri. În primăvara anului 1334, Syrgiannes se pune în serviciul suveranului sârb (Syrgiannes, care jucase
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
lumea animalelor și povestirile alegorice de tipul ""Român de la Roșe"" din secolul al XIII-lea. În Anglia este de remarcat în secolul al XIV-lea Geoffrey Chaucer, care reunește în ""Canterbury Tales"" ("Povestiri din Canterbury") satire îndreptate împotriva moravurilor clerului, nobilimii și burghezimii. În perioada Renașterii, satiră în proza devine prevalența față de cea în versuri. Maeștrii acestei forme sunt Sebastian Branț, care ia peste picior întregul spectru al slăbiciunilor omenești ("Das Narrenschiff", 1494 - "Corabia nebunilor"), François Rabelais, apărător al idealurilor umaniste
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
arhiepiscop de Salerno (ca Romuald al II-lea) începând din 1153 până la moarte. El a fost reținut în principal pentru a sa "Chronicon sive Annales", o importantă sursă istorică a vremurilor sale. Romuald s-a născut în Salerno, în cadrul vechii nobilimi longobarde din sudul Italiei. El a studiat în tinerețte în "Schola Medica Salernitana", unde a cercetat nu numai medicina (unde a predat opera lui Gilles de Corbeil), dar și istoria, dreptul și teologia. Romuald a accedat la poziția arhiepiscopală salernitană
Romuald de Salerno () [Corola-website/Science/328137_a_329466]
-
n-o duceau mai bine în urma reformei de abolire a iobăgiei, fapt care se pare că l-a convins pe Alexandru, cu puțin timp înainte de asasinarea lui, să admită finalmente cererea insistentă a societății și chiar a unei părți a nobilimii de adâncire a reformelor, prin înființarea unui parlament (Duma). După eliberarea din iobăgie, țăranii au rămas în medie cu 30% mai puțin pământ spre cultivare, decât înaintea Edictului. A continuat politica de cuceriri: În martie 1881 este asasinat de anarhiști
Alexandru al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303293_a_304622]
-
de ani, și a fost îngropat, ca și tatăl său, în Bazilica Saint Vincent de la Paris. Domnia lui nu a durat mai mult decât orice alt rege merovingian. El și-a încheiat domnia cu o putere redusă, aceasta fiind acordată nobilimii și deschizând calea pentru creșterea primarilor. Aristocrația Neustrian l-au ales ca rege pe Caribert, fiul vitreg a lui Dagobert. Cu toate acestea, Dagobert a fost susținut de austrasieni și burgunzi, și în curând a domnit peste toate cele trei
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
francez într-o monarhie absolută și slăbirea hegemoniei Habsburgice în Europa. Născut la Paris, Armând du Plessis a fost al patrulea copil într-o famile cu cinci copii, dintre care ultimii trei fii. Cu toate ca obârșia lui a fost din rândul nobilimii mici, familia lui are un rol mai însemnat în Poitou. Tatăl lui, Francois de Plessis, a fost soldat, iar mama lui, Susane de la Porte, a fost fiica unui jurist renumit. Din copilărie a fost delicat și a suferit accese frecvente
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
ani cu Spania. Scopul scuză mijloacele" era una din devizele Cardinalului Richelieu, adversarii politici fiind nimiciți fără scrupule sau milă. Existau multe alianțe făcute fără a ține seama de religie, iar această politică a determinat dezaprobarea bisericii catolice și a nobilimii franceze, politica lui lovindu-se de o rezistență franceză tot mai accentuată. Astfel au avut loc o serie de tentative de comploturi, care mulțumită rețelei de spionaj al lui Richelieu, au fost înlăturate. În anul 1642, sănătatea lui Richelieu s-
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
a prezentat demisia din armată, care i-a fost acceptată începând cu 9 ianuarie 1919. Pe 11 februarie 1920 a fost înaintat la gradul de general de infanterie, cu efect de la 9 ianuarie 1919. Intrat începând cu 1904 în rândul nobilimii din Prusia a rămas și după 1918 un convins susținător al monarhiei și Casei de Hohenzollern. Și-a manifestat dezacordul față de modul de abordare a relației cu naziștii de către generalul Erich Ludendorff, de care era apropiat din timpul participării împreună
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
Pacta conventa (în latină "„Articolele înțelegerii”") a fost o înțelegere contractuală care a fost în vigoare între 1573 și 1764 între națiunea polonă, înțelegând prin acest termen doar nobilimea (șleahta) care avea drepturi depline și regele nou ales al Uniunii polono-lituaniene, după libera alegere (pol. "wolna elekcja") a acestuia la tron. Documentul a fost redactat de Sejm-ul convocat în 1573, la stingerea dinastiei Jagellone, pentru libera alegere a unui
Pacta conventa (Polonia) () [Corola-website/Science/328140_a_329469]
-
a invadat Bulgaria, din nou, dar de data aceasta armata lui a fost înfrântă într-o ambuscadă în timp ce trecea Stara Planina (Bătălia din pasul Rișki). Vineh a încercat după ce această victorie să închidă pace. Acest lucru i-a adus opoziția nobilimii bulgar, care l-au ucis alături de familia sa.
Vineh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327052_a_328381]
-
din urmă în diferite probleme din zona baltică, a profitat de situație și a invadat și ocupat aproape jumătate din țară în 1655. Doi înalți demnitari polono-lituanieni, principii Janusz Radziwiłł și Bogusław Radziwiłł, nemulțumiți de poziția familiei lor în rândul nobilimii uniunii, au început negocieri cu regele suedez Carol Gustav, care aveau ca scop disoluția teritorială a statului polono-lituanian. Janusz Radziwiłł a semnat „Tratatul de la Kėdainiai”, care îi asigurau pricipelui domnia în două ducate desprinse din teritoriul Marelui Ducat al Lituaniei
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
care îi asigurau pricipelui domnia în două ducate desprinse din teritoriul Marelui Ducat al Lituaniei. Aceste ducate erau trecute sub suzeranitatea Suedeză prin așa numita Uniune de la Kėdainiai. Regele polono-lituanian Ioan Cazimir al II-lea nu se bucura de simpatia nobilimii (șleahta) datorită simpatiilor sale față de Austria absolutistă și a disprețului său deschis față de „sarmatismul” nobilimii. În 1643, Ioan Cazimir devenise membru al Societății lui Iisus și primise titlul de cardinal. Cu toate acestea, Ioan Cazimir a revenit în Polonia în
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]