905 matches
-
cu tot atâtea cuvinte de bine, inspirație, sănătate și binecuvântare întru frumos! Gândul pământiu aleargă zarea Gândul pământiu aleargă zarea, Orele coboară în zăpadă, Bat vecerniile la poarta lunii, Pleoapa țintuită stă să cadă. Fumul călător cuprinde valea Răsturnată în noianul rece, Timpul îndesat printre căscioare, Scutură opincile și trece. Urmele, îmbujorate astre, Strălucesc în licurici de gheață, Noaptea prăfuită-n mirodenii, Se canonizează-n dimineață. Tatiana Scurtu-Munteanu Referință Bibliografică: 165 de ani de la nașterea Celui de Necuprins în metafora gândului
165 DE ANI DE LA NAȘTEREA CELUI DE NECUPRINS ÎN METAFORA GÂNDULUI ROMÂNESC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366032_a_367361]
-
acolo nici turiștii, nici oficialitățile, nici măcar fiscul. Raiul pe pământ! Dar mult mai interesantă decât istoria recentă a Cretei este cea străveche, împănată cu legende. Legende care au totdeauna un sâmbure de adevăr, singura problemă este să îl detectezi în noianul de întâmplări fantastice. Legende care fac parte, în marea lor majoritate, din mitologia elenă. Fac o paranteză. Cei mai mulți cititori români au făcut cunoștință cu miturile Greciei antice prin intermediul volumelor lui Alexandru Mitru - Legendele Olimpului. Dar cărțile lui Mitru nu sunt
CRETA, INSULA LEGENDELOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365309_a_366638]
-
iertării, unul al împăcării, altul al bunătății, al dăruirii, un duh al evlaviei, altul al sfințeniei, un Duh al Adevărului, unul al comuniunii, și duhul credinței, al speranței și al iubirii, izvorâte din cele trei virtuți. Pe lângă acestea, un alt noian de haruri conform statului de viață al fiecăruia. Și darurile se pot înmulți și diversifica. Asemenea bogății trebuie privite ca atare și împărtășite. E ceea ce trebuie să facem în calitatea de creștini pe care am primit-o la Sfântul Botez
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
peste toamna din gând, Frunzele acoperă și cer și pământ Și e trist, mult prea trist când în gând Peste iarnă vine toamna plângând. Și plânge și gând și cer și pământ, Să pot să gândesc pe pământ de sub cer, Noian de frunze de plumb mă apasă, Nu pot, e prea mult, e prea greu Cand nici un loc pe pământ nu îl simți că-i acasă! Îmi este de plumb gândul cu ființă cu tot, Fără oprire-aș vorbi, dar nu
TOAMNA DIN CER de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365193_a_366522]
-
Rămânem în urmă, grija tot ne-ajunge Și-ngropăm speranțe-ntr-un adânc oftat! Inima mea bate greu, zvâcnind de dor, Simte iar durerea vechiului fior. . . Ce păcat că iată, clipe ce-am trăit, Se întorc în vise fără de sfârșit!. Noian de vise, iată, ascunse-s de rutină, Monotonia vieții și timpul sunt de vină, Iar grijile își lasă amprentele pe noi, Torentul vieții trece, iar noi privim-napoi, Legându-ne pe lume cu gingășii ce dor, Cu vise și speranțe
ÎN TĂCEREA NOPŢII de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364902_a_366231]
-
valori. Este posibilă o schimbare a valorilor? Sau mai bine zis o reașezare în forul nostru interior și în viață a valorilor. Ce rămâne în mintea umană după terminarea unei cărți: apreciere față de conținutul cărții sau poate de autor, un noian de idei noi izvorâte din dezvoltarea uneia singure. Ceva rămâne, cărțile că și oamenii au o influență. Coperta, ilustrația de pe coperta, numele autorului. Dar mai ales ceea ce poartă ascuns în paginile ei că pe ceva tainic, măreț. Ce începe să
PRIORITATEA VALORILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364919_a_366248]
-
2013 Toate Articolele Autorului Fiorul de foc mă străpunge-n peștera arzândă candele zeci se-aprind în ochi de femeie flămândă. Flacără, sclipiri de lumini seci cad pe lespezi reci „vino, pătrunde-mă cu focul iubirii eterne înalță un munte noian de plăceri, ascunse mângâieri!” Vise. Săbii de foc lovesc un suflet tiptil pe sârmă dorințe și iubiri topesc ... curg în șuvoaie ... hoinăresc. În locus amoebus, în suprem avânt, Femeia va trăi din focul răsfrânt. Referință Bibliografică: Liliana TIREL - FEMEIA DE
FEMEIA DE FOC de LILIANA TIREL în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364943_a_366272]
-
cu creionul,/ Ci cu fugarul suflet/ Ce într-o zi de toamnă/ În mine s-a născut./ Eu nu scriu pe hârtie/ Ci scriu pe lumea vie,/ Ce este cum s-a vrut.// Eu nu rostesc cuvinte./ Eu doar silabisesc/ Noian de sentimente/ Ce s-au oprit și cresc/ În mine, mai departe./ Și uneori în noapte/ Le-mbrac în ritm și rime,/ Când muza cea cuminte/ Mai bate-n geam la mine.” (EU NU SCRIU CU CREIONUL) Ca într-o
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
Acasa > Versuri > Visare > GÂNDURI RĂTĂCITE Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1812 din 17 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Gânduri rătăcite Mai în fiecare noapte îmi scapă din hamuri noianul de gânduri și zboară haihui spre cele patru zări lăsându-mă sterp de minte. Îngerul trimis de Domnul m-a mângâiat cu aripa și mi-a șters transpirația, de prea multe frământări, de pe obraji și frunte, dar în zadar. Am
GÂNDURI RĂTĂCITE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366358_a_367687]
-
îmi fulgerase ceva mai ‘nainte. Gândurile rătăcesc în eter, prin toate cotloanele din cer împresurând sufletele plecate la Domnul întru veșnicie. Spre dimineață, înainte de a deschide ochii, ca puii cuibăriții sub cloșcă, s-au adunat gândurile-n cap mai decât noianul plecat. Mă mir unde mai încap ! În această iluzie deșartă am izidit truda gândului, musafir bunicilor albi, gingașilor frați și bunilor părinți, care, cu siguranță, ar fi vrut să-mi povestească viața de basm, pe care toți o duc , cei
GÂNDURI RĂTĂCITE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366358_a_367687]
-
dar e greu! Sunt prea disipate. Le însemnez pe răboj, cum, mai de cu vreme, putui să le-adun și să le număr. Așteptam, neliniștit din atâtea răspântii neștiute, să strâng, să păstrez, din clipa asta, în totalul din mine, noianul de gânduri rătăcite. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: GÂNDURI RĂTĂCITE / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1812, Anul V, 17 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
GÂNDURI RĂTĂCITE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366358_a_367687]
-
hotărât , Dar m-am trezit atunci din vis. La geam. pe coate rezemat. Stau și-n palme capu-mi țin, De gânduri triste devastat Și ațipisem. doar puțin. Iar somnul, vezi, face minuni. În vis puteam să iți plătesc Întreg noianul de minciuni Și sa-ncetez să te iubesc. Dar azi îți spun și nu-i de ras, Ai să privești candva-n trecut Și ai să știi că ți-a surâs Norocul și că l-ai pierdut Dar știu ca-atunci
SE FACEA de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366532_a_367861]
-
lui Hristos din Fecioară rămâne darul cunoștinței celei mai presus de fire făcut omului, fiindcă niciodată în istorie Dumnezeu nu a stat atât de aproape de oameni, viețuind printre ei, mâncând, bând împreună cu ei, luând asupra Sa firea omenească cu tot noianul de păcate săvârșite de omenire. Sfinții Părinți, în cuvântările lor la praznicul Nașterii Domnului, dezvoltă magistral ideile de mai sus. În Comentariul la Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Matei al Sfântului Ioan Gură de Aur, autorul vorbește despre cele
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
tremur în palma tăcerii ascuns,/ E rece pustiul în care-am ajuns/ Căci doar amăgirea suspină-n eres.// Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu/ Rămân prizonier, iar tu un destin,/ Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu,// Noianul de frunze plânge divin./ Un gând înnoptează în rugă mereu,/ Te-așteaptă parfumul de rozmarin!” (Între cer și pământ). Ușoare adieri eminesciene se simt în poezia „Dintotdeauna”: „Și-mi pare că te știu dintotdeauna/ Și te cunosc cum nimeni nu
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
n-ai aflat ce-adânc poate să doară Un zâmbet ‒ cântec trist, stins din pudoare, Ci l-ai lăsat, nespus, în gând să moară, Știind că lipsa lui, de dor, mă doare. Tu n-ai văzut în ochii mei iubirea ‒ Noian de vraje și de tulburare , Roua de foc nu-ți inunda privirea, Când îți pusesem lumea la picioare. Referință Bibliografică: REPROȘ / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1707, Anul V, 03 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
REPROȘ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352575_a_353904]
-
de tine în tine, cum de te întrebi de ce ai mâini dacă nu poți atinge, sau trup fără să mai fie atins cum trebuie? Păi te întrebi, că înainte de a simți disperarea, da, înainte de a colapsa curcubeul și infinitul din noianul de oportunități, tu umbli după evidențe, și unde, acolo unde numai tu și cu tine formați universul... pe marginea prăpastiei unei... simple reviste... de la mal de Dunăre... În subsidiarul tău, Corina, valul seismic al rememorării copilăriei în sens invers te
CĂTĂLIN, DE LA MAL DE DUNĂRE... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351477_a_352806]
-
mă găsesc eu. ( tace, liniștea care se lasă face să se audă valurile unei mări tălăzuind) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (i se citește deznădejdea pe față) Și atunci ce sunt eu, ce este cu mine în lume, în univers, în timp, în noianul timpului ? (mică pauză) Voi dezlega eu vreodată taina ce mă chinuie ? (după un timp ) Ori eu nu sunt geniu, ori am trecut dincolo de geniu ? (meditând ) Dacă stau și mă gândesc, trebuie să fi trecut de starea aceasta. Geniul este starea
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
atunci să meargă acasă, să încuie ușa și să hiberneze până la primăvara viitoare, căci poate așa mintea îi va fi mai odihnită și va chibzui cum trebuie fiecare trebușoară. Veni toamna zăludă cu vânt și ploi, adunând peste casa-i noian de frunze din pădure, acoperind-o. Cumătra vulpe se adăposti ea, în zilele și nopțile friguroase ce urmară, chiar sub streașina casei lui moș Martin, ascultându-i sforăitul. Ariciul își săpă tunel chiar sub bârlog. Numai bietul Iepurilă a rămas
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
sclipesc pe cer Fiecare-un giuvaer Dintr-un unic colier. Și-am zis ler și flori de nea Dintre stele - doar o stea Printre aștri strălucește Pe Mesia îl vestește. Bune meșter lutier Fă-mi arcuș de menestrel. Dă-mi noian de diafan Nelumesc și netrupesc. În înaltul pământesc Să mă nalt și să trăiesc Cu același dor ceresc. Asta-ți cer și asta sper De la tine, Lerui Ler... IESLEA DE CRĂCIUN Doi copii cu două tesle vor să meștereasc-o iesle
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351574_a_352903]
-
nimeni singuri și mă gândesc la toți, De la bunici, părinți și până la nepoți Și fiecare an de viață ce înseamnă, Îmi spune-această zi, ca ultimă de toamnă. Nu are fericirea din ce să mai încete, A adunat din urmă noianul de regrete Și când privesc nainte, nu se ridică ceața, Ca o oglindă spartă, amar zâmbește viața. Din note fac un cântec mai vesel sau mai trist, Din litere fac versuri și scriu un acatist, Iar Dumnezeu, citindu-l, mă
ULTIMA ZI DE TOAMNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351693_a_353022]
-
și a tras adânc din ea câteva fumuri. Apoi, plin de teamă amestecată cu furie, a pornit mașina și a demarat în viteză. * La fiecare semafor, Fănel înjura. Nici el nu mai știa pe cine, dar înjura cu obidă. Un noian de întrebări îi asaltau creierul. Încerca să găsească răspunsuri și nu reușea. Făcea modificări în planurile ce și le stabilise de cum se dăduse jos din pat. "Dacă mă duc singur, orice este posibil... Cu Vlădescu alături, ar fi fost mai
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
umbră rătăcind fantasme Într-un colț de casă încălzit. (2) Georgeta RESTEMAN: MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ȘI VISE Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri - mângâiere. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
-i gol, iar altul ticălos. Ei n-au habar, nu știu ce fac, Vremelnicii... meschinii... Să nu-i retezi, jelesc acu..., Să nu le ții ponos. Ci poate le mai dă un an, La ei m-oi duce iară Uda-voi dragoste noian Și poate m-or primi. Îi voi plivi cu blând cuvânt Ca-n Tine să răsară Rodi-vor oare înspre Înalt? Sau iar m-or răstigni... VAMPIRII DE VISE Verticale cimitire se-nalță-n bulevarde Cu morți care-și fac
LECŢIA DE ISTORIE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345685_a_347014]
-
Sufletul să ne-ncălzească Pentru-a noastră mântuire Și pace dumnezeiască. În cer îngerii să zburde Pe pestrițul curcubeu, Încredere să ne-acorde Ca să ne iubim mereu. Navigând în barca vieții Pe oceane de iubire Să-necăm umbra tristeții În noian de fericire. Iar, de leneșe meduze Vor acosta lângă maluri, Printre clipele confuze, Îți voi da iubire-n valuri. Să pecetluim prin vreme Cerul cu raze de soare, Să uităm a ne mai teme De doruri mistuitoare. Referință Bibliografică: Valuri
VALURI DE IUBIRE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356292_a_357621]
-
în funcție de apartenența primarului și a consilierilor locali la o tabără sau alta a eșichierului politic, la o anumită coterie a sevituților puterii și la anticiparea oportună a înclinării balanței în favoarea celui puternic și care deține frâiele puterii efectiv ! , cu tot noianul de atenții civice și de omenie ce decurg de aici. După mai bine de două decenii - în care cârpelile erau de regulă răspunsul oficialităților la cerințele legitime ale ocupanților provizorii ale acestui stabiliment școlar - debutul resurecției materiale a școlii se
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356408_a_357737]