1,105 matches
-
ce începea în Casa Lunii, se scurgea prin Copou, o lua pe la Fundație, cobora scările Rîpei Galbene și avea drept capăt vagonul unui tren rapid, ce pleca din Iași la o oră destul de matinală". Iar în trenul rapid e Noimann - noima și nălucirea romanului. între poeți, Nichita Danilov se ia foarte în serios ca prozator; și trebuie luat în serios pentru că, deja, Nevasta lui Hans, Mașa și Extraterestrul, Tălpi. Șotronul și Locomotiva Noimann reprezintă un capitol important al prozei noastre contemporane
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
unor procese ale căror semantisme se pot clarifica doar printr-o integrare a lor într-o realitate mai largă decît conștiința. E vorba de ceea ce filosoful numește „efulgurațiuni ale inconștientului”. Între acestea, enumeră: ciudate și neașteptate uitări, gesturi intercalate fără noima în momentele de destindere și absența, fapte străine de noi și totuși ale noastre, visul. Există, așadar, la Blaga, o dublă sursă a semantismelor spiritului creator. Fenomenul prin care inconștientul penetrează lumea conștiinței e numit de Blaga, printr-un concept
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
ieșire, să spună clar ce are de spus. Dacă nu asta a vrut să spună, să o precizeze. În lipsă acestor clarificări, va însemna că românii sunt conduși de un președinte că o servitoare proastă și mahalagioaica ce vorbește fără noima prin oraș”, a declarat președintele PNL, Crin Antonescu. Acesta a răspus acuzațiilor președintelui Traian Băsescu că ar fi colaborat cu Securitatea. Antonescu: Nu am nicio musca pe căciulă Antonescu a precizat că nu a fost niciodata colaborator al fostei Securități
Antonescu: Băsescu, o servitoare proastă şi mahalagioaică () [Corola-journal/Journalistic/49290_a_50615]
-
a „țărișoarei” și a (ne)șanselor ei. Adevărurile sunt spuse prin recurs la o străină gură - profesorul-călător „cu diplomă în științele oculte și etnopsihologie“, răsfrângere cinic-tăioasă a naratorului băștinaș, într-o călătorie cathoptrică („vorbeam dintr-o oglindă”) de sondare a noimelor: „noi doi n-am ieșit nici o secundă din camera asta semiobscură. Ne-am plimbat doar prin adâncimile ei”. Portretul înregistrează detalii incomode în lapidaritatea lor sfătoasă: „sunteți vrăjiți exclusiv de repaosul de după catastrofă”. „Maeștri în evaziuni și eschive”, „își visează
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
băieții Câte-un firav țipar: Ulicioarele de-a lungul șanțurilor: Ce coboară printre moțurile trestiilor Traversând grădini printre lămâi. Mai bine dacă zarva păsăretului Contenește-nghițită de azur: Căci se aude mai clar murmurul Ramurilor prietene în văzduhul aproape neclintit: Și noima acestei miresme Ce nu știe să se desprindă de pământ Picurându-ne-n piept o gingășie muncită. Aici vrajba descumpănitelor Patimi ca prin minune-amuțește, Aici avem și noi cei sărmani partea noastră de-avere Adică mireasma lămâilor. Vezi, în aceste
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
inatacabile, dacă nu chiar revelate. Ei se prosternează sau se prefac a se prosterna în fața unui doctor care a descoperit „intuitiv" dovezi ale inteligenței materiei, a unui comediant care a ieșit din muțenie pentru a propovădui fără șir și fără noimă, dar în ritm de mitralieră, că neamul românesc are o misiune ancestrală de esență mistică și a tot felul de vraci pe post de deținători ai panaceului universal, ghicitori în stele și alți semănători de confuzie. Și ca și cum asta nu
Predici în pustiu by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6220_a_7545]
-
cu veleități de secretară. Bântuit, apoi, de modernul spirit de chiverniseală, se retrage într-un copac, la adăpost de șicanele Fiscului. Care nici ele nu țin la nesfârșit, ocupând doar un cadru dintr-o înșiruire aproape cinematografică de întâmplări fără noimă, dar cu tipare cunoscute, ilustrând foarte bine fie mecanismul visului, deraiere cu priză, cât de vagă, la experiență, fie pe-acela al delirului, asociere haotică de structuri învățate. Materia acestui răspăr literar vine, deci, de niciunde altundeva decât din literatură
Mica Odisee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6245_a_7570]
-
două. Adică este omul care crede profund, instinctiv în Dumnezeu, omul care se roagă de cel puțin de două ori pe zi, având convingerea că dialogul meu cu Dumnezeu este indispensabil. Și mai este omul raționalist, istoricul, care nu înțelege noima multor explicații din dogme. Aici o să vă dau o reflecțiune foarte interesantă a fratelui meu care era medic, cu un bun simț extraordinar. Intr-o discuție avută cu mulți ani în urmă, după ce reflectasem la aceste nepotriviri ale raționamentului, cu
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
mică și furioasă despre muncă", zeci de alte mostre de diversitate americană trăiesc laolaltă și aproape nediferențiat viața unidimensională din interiorul monadei corporatiste în curs de dezintegrare din care sunt eliminate pe rând. Acolo, înăuntru, se petrec grozăvii lipsite de noimă: teroarea poartă nume neașteptate, de la numerele de inventar de pe mobilier percepute ca o amenințare continuă și pentru cei ce pleacă și pentru cei ce rămân, până la declararea imediată drept indezirabili a celor dați afară, cărora li se interzice categoric să
Toți ca unul și unul în loc de toți by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6159_a_7484]
-
competițiile internaționale de frumusețe. Femeile din Venezuela sunt renumite pentru corpurile frumoase îmbunătățite de operații estetice, însă capitala țării cu siguranță nu este la fel de atrăgătoare. Nu doar că este înconjurată de ghetouri, dar cele mai multe cartiere din centru sunt construite fără noimă și lipsite de stil. 5. Luanda, Angola - orașul trece printr-un boom spectaculos, fiind cunoscut drept noua capitală a economiei de succes din Africa, dar să sperăm că în urma acestei faze de dezvoltare vom putea vedea aici mai mult decât
Chișinău, într-un top al orașelor lumii. Vezi care by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62841_a_64166]
-
scandalul euforic. La remușcări, se retrage demn și inabordabil în căință asupra greșelii. Care, odată recunoscută, este pe jumătate iertată. De aceea, românul nu e niciodată vinovat. E doar semiculpabil. Și mai mult victimă. Din când în când, fără nicio noimă, românul are accese cumplite de cezarism. Se umflă tărâța-n el. Crize ce, din păcate, nu duc nicăieri. Din bun simț logic și, uneori, așa, de-un pamplezir, ele sunt întrerupte cu strictețe de pasaje duioase de milosârdie, de care
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
coridor de la etajul al doilea. Să recunoști o crestătură pe mânerul de alamă al sălii. Doamna mea Mamă, ce proastă mai sunt. Tu nu știi încă nimic despre mine, iar eu mă pierd în a-ți înșira lucruri fără nicio noimă. Gândește-te ce mi-am amintit: eram încă mică, să tot fie cu șapte sau opt ani în urmă. De trei zile un dinte mi se tot clătina în gură, chiar un dinte din față, de sus. Era primul dințișor
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
Simona Vasilache Scriu, în continuarea Trupurilor in folio, despre jumătatea mai fragilă, mai destrămată, din perechea pe care o brodeam, fără să am, neapărat, vreo noimă a acestei afinități, săptămîna trecută. Despre Corp transparent, placheta lui Blecher privind cerul din fundul unui lac, scăpată din mîna unui cititor tînăr și neatent. Un exercițiu de subțiere, de exsudare a sufletului prin carne, de imprimare fină, ca a
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
făcute să nu sperie. Cu Reflecții asupra bibliofiliei, lucrurile se complică. Fiindcă "bibliofilul nu știe niciodată cui să arate comorile sale", între un public ignorant și niște "colegi" atinși, fiecare, de manii care nu seamănă, a convinge pe cineva de noima acestei vînători de cărți deja rănite e o meserie ingrată. De care Eco se achită cum poate - dacă nu el, atunci cine? - rătăcind proprii sensibilități ("nu mă pot obișnui cu ideea de a pierde acel exemplar care, prin fragila sa
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
un bar) practicată de dezasortatul cuplu. In comparație cu memorabilele scene erotice supraexplicite din romane precedente precum Complexul Portnoy, aceste zbateri prezentate fără distanțare, fără urmă de sarcasm sau de patos sau de orice altceva care le-ar conferi vreo noimă, aduc a film pornografic de joasă calitate. Dacă The Humbling ar fi ajuns la o editură americană fără semnătura lui Philip Roth, manuscrisul ar fi fost refuzat: prea lapidar pentru un roman, prea frust, cu prea multe clișee, cu scene
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
Arta lui Ciocîrlie e că-și convertește tribulațiile în expresie fină, respectînd regula discreției literare. Altfel spus, autorul știe că intimitatea în literatură are sens numai dacă e ridicată la treapta unui act de cultură, adică la o expresie avînd noimă artistică. În schimb, o mărturisire indiscretă puțind de sinceritate e cu totul inestetică, tocmai fiindcă nu respectă exigența formei culte. Nu orice intimitate are rang literar, ci numai cea care poate culmina într-o expresie cu efect asupra cititorului. Și
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
la gură în așteptarea desfășurării ulterioare a istorisirii, numai că deznodământul va ieși la iveală abia într-un volum viitor. Avem de-a face așadar cu o carte atipică, de trecere, care s-ar putea să nu aibă prea multă noimă pentru cei nefamiliarizați cu întâmplările povestite anterior. Dacă din punct de vedere al construcției epice, Prizonierul cerului ar putea dezamăgi, stilul este încântător. Carlos Ruiz Zafón pur și simplu scrie frumos, fără însă a cădea în capcana unor figuri de
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
ambiguitățile. Cetățeanul lumii, așa cum îl prezintă Duda, este un pacient al memoriei. În Șase femei (2002) și Ultimele iubiri (2008) se derulau tensiuni identitare, între patria nașterii și cea a regăsirii etnicității. În romanul de față, teritorialitatea nu are nicio noimă în afara moralității. Scriitorul a traversat barierele geografice și s-a stabilit într-o agoră a dezbaterilor etice. După modelul romanului șaizecist, Virgil Duda face portretul elitei prinse în tăvălugul unor modificări de substanță. Interogații lungi și dense edulcorează o istorie
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
și asumă un rol anamnetic, evocator și invocator totodată: „Mai lasă-mi, Doamne, măcar jarul de după deal, din asfințire,/ În vatra cerului, la cină, s-atârn ceaunul meu lunar/ Pe când păianjenul sub grindă își toarce firul lui subțire/ Din ce în ce mai fără noimă precât din ce în ce mai rar” (Rugăciune). Adesea, gândul efemerității propriei condiții se desenează în volute retractile, amăgitor și nestatornic ca însăși existența: „ca un bolid/ prin spații goale/ un gând perfid/ îmi dă târcoale// plutind prin vid/ în rotocoale/ eu îl desfid
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
la fata pe care o iubea și și-a trăit restul vieții de semi-invalid în singurătate, departe de toți cei față de care se simțea vinovat: nu putuse accepta că această ucidere a pruncilor fusese „ceva lipsit de sens, întâmplător, fără noimă, tragic(...) Acest martir, acest maniac al lui de ce caută cu disperare o cauză mai profundă și găsește răspunsul fie în Dumnezeu fie în sine, sau, într-un mod mistic, misterios, în înspăimântătoarea lor contopire într-un Pustiitor unic.” Iar „auto-culpabilzarea
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
fericit. Puteți să-mi ziceți oricum, că doar și alții o fac, iar eu nu mă supăr, dar eu nu sunt ceea ce sunt. Povestea vieții unui om nu e așa de importantă pentru viața lui, e doar o carapace fără noimă pe care o trage după el ca să aibă unde crește și unde muri. Sau cel puțin așa zicea peștele balon, ca unul care se bagă mereu în treabă, poftit sau nepoftit. Ce vreau eu să istorisesc aici poate sau nu
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
construcțiile de fantezie ce răsăreau ornamental în parcuri peisagere. Anatomistul îl putuse afișa emblematic, deoarece, de la antici, de la Vitruvius, se răspîndise ideea că edificiul trebuie să asculte, și el, de acea perfectă corespondență reglînd modular proporțiile comensurabile ale membrelor, hotărînd noima geometrică a trupului uman. De la atare conivență compozițională privind ansamblurile, de la proiecția arhitecturală căreia îi aducea omagiu titlul ales de Vessalius, trecerea la intra-celular seamănă cu disponibilitatea pentru un statut trepidant, sarcastic îmboldit de salturi și metamorfoze. Dacă percepția
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
Care popor, să fim sinceri până la capăt, îl merită pe Traian Băsescu. Nu în totalitate, dar în integralitate. Să-l lăsăm pe viață. Nu e nimeni mai bun..." "Înțeleg bine disperarea. Te duce la multe lucruri care n-au nicio noimă. Mulți oameni disperați mă așteaptă la radio, cu problemele lor. Eu nu sunt o instituție a statului, am o tribună publică. Îi întreb, când ați fost ultima dată la un minister, la ușa unuia...păi la mine veniți? Dar în jurul
Mircea Badea: Poporul îl merită pe Traian Băsescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/58311_a_59636]
-
L-a marcat adânc „dispariția” părinților, tatăl lui murind în 1940 în război, iar mama la Auschwitz. Parcă i-ar fi căutat scriind într-una aluziv, cu gîndul la golul rămas în urma lor, a părinților absurd răpiți, dispăruți, asasinați fără noimă, la copilăria lui frustrată. Mi-a fost drag din anii când scria sub vraja lucrurilor mici și i-am admirat și volumul consacrat traiului cotidian. Romanul dăruit acum și românofonilor a mai fost tradus în 10 limbi. În 3 țări
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
unirea lor dînd naștere flerului psihologic: îl simți pe altul fiindcă mai întîi te-ai simțit pe tine. Tarangul are ochi de observator și nas de ogar psihic și pe deasupra are acea sensibilitate religioasă care îl deschide spre taine și noime nevăzute. Toată cartea se mișcă în afara logicii diurne a cetățeanului modern, fiind străină de obișnuințele de gîndire ale dresajului mediatic. Majoritatea paginilor sunt scrise noaptea, întunericul predispunînd la echivocuri de interpretare. Unele pagini comunică perplexități sau dificultăți de înțelegere, altele
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]