701 matches
-
Înșela: nu mai era nimic. Nici acolo, nici În altă parte. M-am bucurat că nu m-a Întrebat despre Statut; arăta atât de deprimată, Încât nu sunt sigur c-aș fi fost În stare s-o mint cu suficientă nonșalanță. - După atâta căutare... Nu, mi se pare absurd, nu pot să cred... a mai murmurat cu mintea aiurea. Îți dai seama?! Exclamația era vădit retorică. Am tăcut, deși tare aș fi vrut să-i strig În față, cu toți nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
într-un fel de costumații sport scumpe, care, la fel ca o rochie de seară, foșneau când mergeai. Acum se auzea ca și cum fiecare puști s-ar fi răsucit să se holbeze la mine, cu toții prostiți de uimire. Am pășit cu nonșalanță spre ieșire. Vedeam deja stația de autobuz și când a ajuns autobuzul erau atâția oameni care așteptau să se urce încât tot ce-mi rămânea de făcut era să mă pierd printre ei și să fiu împinsă înainte de acea forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe cel din urma sa. Sloane, care Încheia plutonul, negase că i-ar cunoaște sau că ar fi răspunzător de Îndată ce pretenii săi se amestecaseră cu publicul. Pe urmă, când un plătitor de bilet Înfuriat se repezise Înăuntru, Îl urmase cu nonșalanță. Mai târziu s-au regrupat lângă cazinou și și-au făcut planuri pentru noapte. Kerry a smuls de la paznic permisiunea de a dormi chiar acolo, pe promenadă, și, după ce au strâns o uriașă colecție de rogojini și carpete de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
părea îmbrăcată mai bine. Săraca! Cuprinse de o afinitate reciprocă, bruscă și simultană, cele două femei se îmbrățișară în mijlocul magazinului cu rochii de mireasă. - Care-ți place? Marianei îi plăcea una cu paiete și trenă lungă. Doamna Popa scoase cu nonșalanță un portofel cu o chinezoaică zâmbitoare cu și fără costum de baie și achită rochia pe loc. - Lasă, că o să-l nășești și tu pe Șerbănică al meu. Șerbănică se dovedi a fi Roxănica. Domnul și doamna Popa, ca doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ci erou”, dar că „În ce mă privește, nu voi cocheta cu moartea, și nici nu mă voi împăca cu datul morții, nici cu veșnicia ei...Numai moartea poate sfida timpul? O, nu! Timpul poate fi sfidat de mine, cu nonșalanță, chiar. Și tu poți sfida timpul, și noi, și voi, și ei...moartea, - niciodată, părerea mea.!” Finalul cărții readuce într-o lumină optimistă, susținută de o jovialitate ce desfată și descrețește frunțile încruntate din pricina atâtor frământări filosofice despre timp și
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
măcar un pic, să îmi sară c-a sosit, Mă ia scurt, fără pupici, întreabând printre lentile: „Pot să stau și eu aici...cam vreo trei sau patru zile?” „Poți să stai și-un an, chiar doi!”, îi raspund cu nonșalanță, Închizând ușa ‘napoi, chiar... ținându-mă de clanță, Altceva nu-mi amintesc să-i fi zis și mă consum Că nu pot s-o potolesc pe nevasta-mea nicicum! 8 MARTIE De ziua ta femeie, de ești mamă sau fiică
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
funia sinucigașului.../ descătușare.../ dureroasă povară;/ duminică uneori;/ fântână a singurătății,/ gând spre ceea ce ar fi putut fi,/ rar de tot,/ o zi de mâine;/ cer albastru de adânc,/ poartă/ spre neuitare,/ spre libertatea/ de a împiedica timpul să curgă/ cu nonșalanța/ unui fulg de nea/ rătăcit/ și/ fără rost” („Poezia”). Prin marea putere de abstractizare de care dă dovadă, stilul Corinei Petrescu amintește de cel al lui Nichita Stănescu și Ion Barbu. Iată o definiție a poeziei, în viziunea celui dintîi
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
toată fața, un zâmbet de fericire), fără să se consulte cu nimeni, ocupă un loc în centrul orașului, undeva, pe o margine de trotuar, aranjând de zor, câteva cartoane pline cu exemplare din noua sa carte și, cu nu puțină nonșalanță, începu, în ciuda faptului că cheltuise o grămadă de bani pentru editarea ei, să împartă volume, tot așa cum cineva ar fi distribuit cu nemiluita, la pomana vreunui mort, pâine, vin sau chiar sandviciuri cu salam și muștar. În vacarmul muzicii, care
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
44 că Stalin nu va întârzia să colonizeze teritoriile respective iar când procesul începuse să se desfășoare sub ochii lor nu putuseră decât sporadic și firav să lanseze slabe proteste, mai mult formale pe care sovieticii le-au ignorat cu nonșalanță. Dar șirul nesfârșit de crime și atrocități care au inundat aceste țări nu pot fi privite de o conștiință morală occidentală ca străine. Vinovăția nu se oprește în puncte cardinale sau la granițele statelor ci în funcție de implicarea în crimă ea
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
o discutăm, o neînțelegere cu o elevă și cum nu puteam să discutăm pe stradă pe o asemenea vreme, am preferat s-o invit la o cafea, dar se grăbea că avea întâlnire cu soțul undeva în oraș, minți cu nonșalanță Sebastian. - Pe mine nu mă interesează ce ați discutat cu doamna Zbihli, ce ați făcut și cât a stat la dumneavoastră. Pot afirma deschis că uneori ți-ai dori să stai de vorbă cu cineva și pentru alte probleme, nu
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]
-
de București despre aventurierul profesor care se dă la adolescente. După ce fixară ziua când va sosi de data aceasta cu Brigitté, Emanuela se îmbrăcă și se pregăti să părăsească confortul din cameră. Se întoarse cu dezinvoltură spre gazdă și cu nonșalanța vârstei și a efectului băuturii suverană peste mintea sa, se adresă din prag: - Ce zici, Sebastian, nu-mi dai nici un pupic de rămas bun? Condurache, surprins de tupeul fetei, se aplecă să o sărute pe obraz, numai că Emanuela îl
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
spus,/ Despre prietenie, singurătate, destinul prea este brutal,/ Norocul e un șarpe, un șacal, se duc eroii, ața este scurtă./ Noi suferim de infinit, îl vrem, nu-l vrem, el ne primește.” De remarcat varietatea tonalităților lirice. Poetul trece cu nonșalanță de la un registru stilistic la altul. Sare pe neobservate de la joaca sprințară, (aparent) frivolă, la jocul grav, esențial. Își comută stilul cu aceeași ușurință, de la sobru la grațios, de la fantezia jucăușă la frământul lăuntric sau sensibilitatea temperamentoasă. E când metafizic
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
Placid, mă însoțesc în noapte Prin vis, dulceață și divin. Zăpezile de altădată... Mă ard, dar totuși le iubesc, Au fost cândva a vieții parte, Un dar celest, nepământesc. Zăpezile de altădată, Prin ger,îmbrătișați,spre zori Le retopim cu nonșalanță, În vremuri noi, uitând de noi... ***** Zăpezile de altădată... Căldura lor? N-o voi uita!.. Mă însoțesc în ierni, departe, Ningând, visând cu pana mea... (18.12.2015 Reghin ) Mugurel Pușcaș (Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ
ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368492_a_369821]
-
fermecătoare și dorită. Numai că Ana avea o altă structură sufleteasca cu totul diferită de cel al celorlalte surori ale sale. Ana era o adevărată stare greu ce cucerit, deoarece ea nu se lăsa înșelată de vorbele dulci rostite cu nonșalanță de bărbații pe care îi fermecase cu fizicul ei. Ca oricare femeie, era sensibilă la cuvintele frumoase, spuse cu pricepere la urechea sa. Era cerebrală, chiar dacă un pic inhibată de anumite concepte ale sale despre relațiile cu bărbații. O femeie
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
Paulin Lecca poate fi numit un al doilea Fericit Augustin - potrivit afirmațiilor și descrierii facute de Episcopul Giurgiului Ambrozie Meleacă, care l-a cunoscut în anul 1992, la Mănăstirile Crasna (Prahova) și Arnota (Vâlcea). Cu o dezinvoltură și cu o nonșalanță greu de închipuit, întocmai ca și Fericitul Augustin, Părintele Paulin își povestește toată viața lui din tinerețe. Dezarmant de sincer mărturisește cum era student, cum îi plăcea să bea, îi plăceau fetele, cum mergea și petrecea și-și pierdea nopțile
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
Era fermecătoare și dorită. Numai că Ana avea o altă structură sufleteasca cu totul diferită de al celorlalte surori ale sale. Ana era o adevărată redută greu ce cucerit, deoarece ea nu se lăsa înșelată de vorbele dulci rostite cu nonșalanță de bărbații pe care îi fermecase cu fizicul ei. Ca oricare femeie era sensibilă la cuvintele frumoase spuse cu pricepere la urechea. Era cerebrală, chiar dacă un pic inhibată de anumite concepte ale sale despre relațiile cu bărbații. O femeie mândră
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
de creație de aici, cu plăcere și admirație, îmi scot pălăria. Am în față o carte cu poza lui M.B.B. - aia cu pălărie (și parcă-mi zâmbește, imitându-mi gestul de salut și prețuire). Ce să vă spun?!, îmi place nonșalanța lui și, cu toată ușoara ironie amicală a lui Dorel Schor, care mă citează într-un calup de „ziceri” de-ale lui cu: - „Jos pălăria” - Roni Căciularu - ei, da!, chiar că-mi scot figurativul meu Borsalino! Da, mă-nclin în fața
BUCURIE CU BOOKLOOK ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367710_a_369039]
-
ziua mea/nu are importanță calendarul luna anul data.” Ionatan Piroșca nu mai resimte fragilitatea și efemerul existenței. Stilului sobru și întunecat de până acum îi iau locul limpezirea, lumina, floarea de salcâm. Poetul acceptă realitatea și dobândește pacea interioară. Nonșalanța exprimării dovedește că speranța este de acum înainte sursa de inspirație, că Ionatan Piroșca a atins o dimensiune spirituală superioară, că trecerea prin icoană s-a produs. Versurile sale vorbesc despre această realitate: „eu știu unde îmi este izvorul oriunde
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
funia sinucigașului.../ descătușare.../ dureroasă povară;/ duminică uneori;/ fântână a singurătății,/ gând spre ceea ce ar fi putut fi,/ rar de tot,/ o zi de mâine;/ cer albastru de adânc,/ poartă/ spre neuitare,/ spre libertatea/ de a împiedica timpul să curgă/ cu nonșalanța/ unui fulg de nea/ rătăcit/ și/ fără rost” („Poezia”). Prin marea putere de abstractizare de care dă dovadă, stilul Corinei Petrescu amintește de cel al lui Nichita Stănescu și Ion Barbu. Iată o definiție a poeziei, în viziunea celui dintîi
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
invitații! Printre primii sosiți, Marco, îmbrăcat în costum de seară de culoare negră, cămașă roz cravată asortată, foarte elegant și sexi, cu părul său negru și pielea bronzată, înalt de statură și robust arăta magnific. Maco i se adresează cu nonșalanță străduindu-se vizibil să-i fie pe plac, o-mbrățișază și o sărută pe gură cu foc șoptindu-i: -Bună seara iubito! Ești răpitoare și-ți stă fantastic de bine rochia aceasta! Zicând acestea o ia în brațe și o invârte
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
pivă. Două fire-am împletit. Pentru dragostea ce-ți port; Ți-am legat și un bănuț - Simbol vechi al sănătății, Norocului, frumuseții... Ce-o fi fost în mintea ta, Când în piept mi-ardea un dor, De-ai putut cu nonșalanță Să refuzi un mărțișor ? Urât gest! ... Dar l-am dat și eu la alta. * Nu vreau un răspuns; nu-ntreb. Eram mic... eram elev. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1889, Anul
MĂRȚIȘOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363623_a_364952]
-
ale propriilor reverberații, artista își dăruiește bucuria de a picta prin: culorile metamorfice ale frunzelor toamnei, bogăția cromatică a florilor de câmp, în fânețele proaspăt cosite, în licărirea apelor din pădurea inundată, în anotimpurile ce se perindă cu ciclicitate și nonșalanță. Artista mai pictează flori. Flori, neasemuit de frumoase! Le simți culoarea și contemplându-le frumusețea, parcă le percepi și aroma. Personal, am iubit dintotdeauna florile. Le-am privit mereu cu ochii unui copil neastâmpărat, care le „amesteca” aroma (acum inconfundabilă
ÎNGEMĂNAREA SCLIPIRILOR DIVINE ALE UNUI DESTIN PUS ÎN SLUJBA ARTEI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349593_a_350922]
-
Despre opera sa, „Țiganiada”, se spune că este singura epopee în limba română. Îi urmează Ion Heliade Rădulescu, membru fondator al Academiei Române. Corigentul talentat al limbii române, Ion Minulescu, vine pe lume mai târziu, după vreo patru decenii, semănând, cu nonșalanță și ironie, lacrimi pe obrajii îndrăgostitelor păcătoase ale vremii sale. Numele Ion Minulescu mă duce cu gândul la orașul Slatina - unde am participat la Festivalul de Literatură ce poartă numele tumultuosului poet - în care am cunoscut și am reîntâlnit oameni
MIGDALE DULCI AMARE (3) – GERUL BOBOTEZEI „NAŞTE MONŞTRI” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349679_a_351008]
-
este întotdeauna un act de seducere ‒ intenția de a-i dărui Celuilalt o „fotografie” care să-l impresioneze. Cu excepția narcisiștilor și histrionicilor, unde nevoia de expunere prelungită este de natură scenică, ființele umane preferă, atunci când pozează unei alte persoane, simularea nonșalanței privirii (fixare, ezitare, deviere) care postulează acea ambiguitate naturală a expresiei printr-un amestec, dificil de cântărit, de inocență și senzualitate versată. De aceea, portretul unei persoane frumoase este ambiguu, urmărindu-ne cu o privire de prăduitor și de pradă
PORTRET ŞI PSIHOLOGIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350389_a_351718]
-
de București despre aventurierul profesor care se dă la adolescente. După ce fixară ziua când va sosi de data aceasta cu Brigitté, Gabriellé se îmbrăcă și se pregăti să părăsească confortul din cameră. Se întoarse cu dezinvoltură spre gazdă și cu nonșalanța vârstei și a efectului băuturii suverană peste mintea sa, se adresă din prag: - Ce zici, Narcis, nu-mi dai niciun pupic de rămas bun? Condurache, surprins de tupeul fetei, se aplecă să o sărute pe obraz, numai că Gabriellé îl
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]