536 matches
-
despre un asemenea poet se poate scrie ori identic cu tot ce s-a afirmat până acum, ori radical diferit. Din necesități de gen - e o cronică literară, nu o exegeză - și de igienă a lecturii și a expunerii, optez nonșalant pentru cea de-a doua cale. Prin urmare, alianța bizară și botezată în atâtea feluri deja dintre personalitate, poem și text poate fi, la rigoare, lăsată în plan secund. La fel notele de pe marginea paginilor, care ne vor indica doar
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
generație '90) i se potrivesc foarte bine lui Mihai Ignat: "nici o preocupare generationistă, nici o ambiție de a schimba față literaturii române, nici un complex și nici o obrăznicie față de eventualele modele - sau anti-modele - literare". O poezie cu adevarat postmodernă, relaxată, promovând cu nonșalanta un discurs oarecum ermetic care i-ar fi contrariat pe optzeciști. De altfel, poetul brașovean "se joacă", nu de puține ori, cu seriozitatea și spiritul polemic al postmodernismului timpuriu. Celebra sintagma "poetul a coborât an stradă" cunoaște replică: "Post-scriptum:/ părți
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
căldura poate avea efecte stranii asupra noastră, când mintea și memoria ne joacă feste dintre cele mai umilitoare... De-aceea, personal, îi invidiez pe mulți-chemații să-și spună părerea la televiziune despre o problemă sau alta, iar ei o fac nonșalant debitând aiureli fermecătoare despre starea economiei naționale și mondiale, războiul din Irak, sau pur și simplu despre tradițiile cutărui trib din hățișurile Deltei Amazonului. Nimic nu e forțat în spusele invitatului, ci totul curge lin și eficient spre urechea telespectatorului
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
fixat idealul de frumusețe feminină pe care sunt pregătit să-l apăr (strict conversațional, firește) și azi: un amestec între magnetismul privirii lui Julie Christie, agresivitatea filiformă, izbucnind violent în rotunjimi sălbatice, a lui Raquel Welch, și abandonul de sine, nonșalant și parcă ironic, al Ursulei Andress. Acestei combinații letale nu i s-a adăugat, cu vremea, decât un singur lucru, dar esențial: fragilitatea, camaraderească și sexuală totodată, a lui Audrey Hepburn. Dar asta e altă poveste - și anume, una complicată
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
Fluieratul îi anunță regulat nu numai aparițiile, ci și, "cu nuanțe schimbate", stările sufletești. Fluieră admirativ, fluieră indiferent, fluieră a bună dispoziție, fluieră "a rendez-vous". Fluieratul lui Lică îi definește, mai mult decât gesturile și vorbele lui, firea de aventurier nonșalant și flușturatic. Relația furtunoasă cu prințesa Maxențiu - alias Ada Razu, femeie frumoasă și bogată, dar de joasă extracție - are pentru simpaticul "trubadur", deprins cu neangajante flirturi de mahala, parfumul unei aventuri inedite, cu perspective de trai ușor și bani mulți
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
cunoscut de fapt pe contemporanul lor ! Ridicând însă ștacheta atât de sus, e puțin probabil că o atare dorință ar putea fi, vreodată, îndeplinită. Nu numai în ceea ce-l privește pe autorul Inspecțiunii. Să nu uităm că însuși Caragiale trece nonșalant pe lângă profunzimile personalității lui Hasdeu, șarjând superior (și nu o singură dată) „mofturile” spiritiste ale acestuia. Ar trebui să conchidem că nu-i e dat niciunui muritor, fie el oricât de inteligent, să-și înțeleagă (citește: să-și înțeleagă cu
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
istorica Paulskirche din Frankfurt pe Main, contrar uzanțelor, au lipsit atît ambasadorul Statelor Unite în Germania cît și numeroși înalți demnitari politici autohtoni. Dar, surpriză: cu totul „spontan”, flancat de bodiguarzi vigilenți, ministrul german de Externe Joschka Fischer s-a rătăcit, nonșalant și ca din întîmplare, pe la standuri, într-o zi „obișnuită”... de lucru. Toate aceste evenimente ieșite din comun i-au determinat pe organizatori să afirme, după ce Tîrgul și-a închis porțile, că actuala ediție, a 55-a, ar fi „impulsionat
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
Astfel, mitologia conferințelor scorțoase, de înaltă, dar inflexibilă ținută academică, a lăsat locul - așa cum se întâmplă în fiecare an la manifestarea care aduce la un loc în Aula Universității „Transilvania” profesori, cercetători și studenți din treisprezece universități - discuțiilor firești și nonșalante, purtate într-un spirit fertil al sociabilității și confruntării degajate de idei. Derularea colocviului a urmărit pe parcursul celor două zile etapele și punctele de cotitură obișnuite. Discursul inaugural a fost ținut de Andrei Bodiu, despre Dorin Tudoran. Profesorul și criticul
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
Gheorghe Grigurcu Pe Ovidiu Cotruș l-am cunoscut în vara 1965, la Oradea, în zilele de neuitat, de-o fericită înfrigurare, în care se pregătea reapariția revistei Familia, în redacția căreia deveniserăm colegi. M-a surprins tinerețea nonșalantă a acestui bărbat brunet, înalt și trupeș, care, avînd 39 de ani, părea, în unele clipe luminate de surîsul său cordial, să aibă cu măcar un deceniu mai puțin. Din capul locului ne-a cucerit prin locvacitatea sa ieșită din
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
știm dacă intenționat, spre a fi postmodern cu voie, sau fără voie, și cu atât mai rău. Aproape din fiecare poem al lui Alexandru Potcoavă respiră Dublu CD sau Dragostea, ale lui Mircea Cărtărescu. Proza, ironia și umorul sunt copiate nonșalant. Iată: “Treceai singură pe strada mea/ și fluierau steluțele după tine/ mă grăbeam să te ajung din urmă/ dar nenorocitele alea de blocuri/ se tot îndeseau înaintea mea/ de parcă ți-ai fi aruncat în spate pieptenul/ tău albastru din plastic
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
de-al doilea, neidentificat) e invitat să continue manuscrisul folosindu-se de propriile amintiri. Și doar de ele. Fără mustrări de conștiință, acesta ne oferă varianta finală a Micuței, ajutat de ,hârtiile postume" (și nimic mai mult). Discrepanța e sfidată nonșalant, aici. Între memoria personală și însemnările sinucigașului par a nu exista, în fond, diferențe (pericol pe care Duduca Mamuca îl evită subtil: N.N. nu indica vreo sursă, iar X prelucra, deopotrivă, amintiri și notițe). Corelând bizareria cu refrenul autoironic ,vorbă
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
o gelozie care-l face să nu suporte nici o altă roză, inclusiv rozul din La vie en rose." Șerban Foarță se abandonează adesea stărilor lirice (nu neapărat poetice) în care comentariile sale fals-savante au alura unor eseuri intelectuale, cu trimiteri nonșalante la o cultură asumată, dar mereu trădat prin pasul de distanțare față de rigori, chiar dacă practică trimiteri bibliografice tipicarnice la subsolurile paginilor, adică la Note. în totul însă e în această literatură o mare capacitate de inventivitate insinuant polemică la actul
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
cât de intensitate, de Timp (acest-lucru-a-existat-cândva) și de pura sa reprezentare. Nota definitorie a poeziei lui Mircea Ivănescu trebuie căutată însă mai cu seamă în acele poeme care aduc în scenă personaje cu nume năstrușnice, sau doar divaghează, erudit și nonșalant, despre posibilitatea sau imposibilitatea facerii poeziei, despre cărți și autori faimoși, refuzând sistematic pretenția scriitorilor moderni de a accede la marile adevăruri ale ființei. O incursiune în universul acelor ironice récits inachevés care sunt pseudo-sonetele din ciclul mopeteiana (incluse în
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
Căci filele trîndave nu numai că sînt necesare, dar și încîntătoare prin așteptarea ce-o creează în mine, prin speranța, pulverizată fin în suflet, că voi da, după consumul lor încețoșat, uneori opac de-a binelea, voi descoperi, voi dezgropa nonșalant, așa, ca chestie, comori nemaipomenite! Foile lîncede reîmprospătează pofta de lectură! După un pasaj greoi, anost, cenușiu, cît de bucuros zburdă fluturele ce devin, fluturele ce trebuia (obligat!) să zacă în larva urîtă, inelată vîscos, tîrîtoare, a rîndurilor terne. Tot
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]
-
de la Trocadero. Însă nici cu lucruri care contează în viață nu rămânem. Și măcar dacă ar continua să răsară soarele conform așteptărilor, dimineața, când la cafeaua de rutină un dram de speranță se insinuează ca emoția unei musafire neinvitate care - nonșalantă - ocupă locurile cele mai bune, din față, unde nu-ți mai este rău dacă ai rău de serpentine, unde nu mai plângi dacă ai probleme cu depresia, unde nici nu mai mori dacă te încearcă moartea.
Județul disperării by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/5052_a_6377]
-
o provoacă o masă cu icre, pește, friptură, ciuperci, stropită cu un vin bun, e în sine asemeni unei reușite sexuale. În Sexus, subiectul este, evident, voit șocant, o încercare de a provoca cititorul prin un nou fel de proză, nonșalantă și exhibiționistă. În Plexus, exhibiționismul e mai degrabă intelectual - Miller nu pierde nici un prilej de a pomeni despre lecturile sale preferate, de a cita lungi pasaje din ele, de a se lăuda cu capacitatea sa de înțelegere a lumii și
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
Robert Turcescu și-a atras tot mai multe critici. Ultima critică a venit din partea lui Andrei Pleșu, care i-a spus "că a intoxica publicul cu margarină e mult mai puțin grav în România de azi, decât a-l intoxica, nonșalant, cu proastă creștere". Pleșu i-a reproșat modul în care a tratat subiectul Cristiana Anghel și cum a moderat confruntarea Băsescu-Geoană din 2009. Robert Tucescu i-a răspuns lui Andrei Pleșu pe Facebook. "Înțeleg de la domnul Andrei Pleșu că nu
Turcescu îi răspunde lui Pleșu: "Mă revolt! Înjurați-mă, criticați-mă" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78134_a_79459]
-
eforturi și dăruire față de cetate, expresia culturală a orașelor, își manifestă o violență agresiune față de spațiul cultural și de instituțiile ce-i reprezintă. Cu alte cuvinte, asistăm la dezvoltarea unei puteri distructive, în loc să ne bucurăm de una constructivă. Cu o nonșalanta stupefianta, factori de decizie din presa scrisă, din televiziunea națională, din forurile locale suprima pagini de cultură, emisiunile de specialitate, cum este și emisiunea Scenă, singura de acest gen din toate ofertele de pe toate posturile de televiziune, festivaluri, oameni. Un
S.O.S. cultura by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17590_a_18915]
-
Dragnea, primar din Valea Dragului, spune că nu a avut cu dl.Păsat decât discuții politice, iar Vasile Preda, din Vărăști, desi recunoaște că a lucrat cu firma ProdInvest, neagă orice presiuni. În schimb, Gheorghe Maria, din Letca Nouă, declară nonșalant că Păsat a venit să ia două caiete de licitație, desi ulterior nu s-a prezentat. Nu s-a întâmplat nimic”, spune primarul. Păi, tocmai, că potrivit Legii 161/2003, activitatea lui Păsat este incompatibilă cu calitatea de parlamentar, pentru că
Cum îl înfundă HotNews pe Păsat, încercând să-l ajute () [Corola-journal/Journalistic/27803_a_29128]
-
cu altele decît direct cu apocalipsele și chinurile de sine. (Oricum, astea tot vin odată și odată). Nu poate fi semn chiar bun pentru o carte - fie și de poeme, unde-s multe licențe permise - dacă recomandarea de pe copertă profesează nonșalant virgula între subiect și predicat. E, totuși, bine că n-o face, în propriile poeme (din Invitație la visare, Editura Destine, București, 2012), și Elena- Alina Grecu. Numai că dacă Diana de mai sus s-a pornit cu viteză, ce
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
la gît/ ca pietrele de moară/ din poveste// n-am mai apucat să te întreb/ dacă ți-au apus cumva tristețile/ pentru că în cataclismul/ ultimei îmbrățișări/ se năpustea deja/ înfometată/ spaima” (Înfometată spaima). Precum se vede, Petruța vrea să combine nonșalant teribilele cu diafanele, în gramaje chibzuite, așa ca poemul să nu dea în convulsii de angoasă. Zicerea e ușoară, cu frivolități cotidianiste, dar asta tocmai pentru că ea rulează, pe fond, lucruri de gravă emfază existențială (erotică sau depresivă): „nu știam
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
să amestece în fel și chip plicticoase lucruri vechi cu scandaloase nebunii noi, să se maturizeze și să dea înapoi, în irezistibile, bosumflate copilăreli. De aici, scăderile (oare?) prin comparație cu pașoptismul, revendicat, deseori, ca model: ezitarea la start, estetismul (nonșalant și subversiv) preferat activismului, antifraza de salon din care, la un secol și jumătate distanță, n-are cum mai ieși o revoluție. Optzecismul e, așadar, un trend cultural cu premise, trădate, de filozofie socială. O întoarcere, în forță, a scriitorului
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
din înmănuncherea ciclurilor dedicate Anei volum de volum, permite instalarea unei perplexități, întreține suspansul, ține mereu deschisă poarta poeziei. Odată sfârșită lectura, culegerea dăinuie în memoria cititorului printr-un puternic efect al prezenței, acel semn meteoric lăsat de poezie (spumoasă, nonșalantă) în trecerea ei grăbită, încât nimic nu tulbură, până la urmă, prospețimea ansamblului, melanjul, insolit într-o lume dezabuzată, de visare, puritate, entuziasm tonic. Regăsim starea aceea arhetipală de ieșire din sine, cu care ne-au obișnuit gânditorii presocratici - iar asocierea
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
altfel ar fi mult îngreunate, dacă nu chiar blocate. Această labilitate este amplificată într-un oraș cu o coeziune - arhitecturală și demografică - distrusă. Contează ansamblul și ceea ce ai impresia că îți permit ceilalți. Am văzut oameni care la București aruncau nonșalant pe jos cutii, hârtii și mucuri de țigări, pentru ca la Viena să caute timizi, cu o solemnitate religioasă, un coș de gunoi pentru a tezauriza un băț de chibrit. Paralelismul perfect dintre întreținerea de către locuitori și administrație a mizeriei bucureștene
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
subliniind tendința ambilor artiști de a folosi simultan multiple medii de exprimare. O variantă a sculpturii „Mică dansatoare de 14 ani" este pusă alături de o schiță pregătitoare pentru „Dominișoarele din Avignon", un nud cu mâinile la spate, în aceeași atitudine nonșalantă ca și modelul lui Degas. Este o asociere surprinzătoare, adâncită într-un studiu din excelentul catalog publicat de Yale University Press. Nu toate juxtapunerile sunt la fel de îndreptățite. „Portretul lui Benedetta Canals" (Picasso) și „Femeie cu umbrelă" (Degas) vădesc doar o
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]