515 matches
-
se distreze, o afișează, se pitește un neașteptat simț al echilibrului și, ciudat pentru un șturlubatic, un gust al rigorii. Așa, în Mic dicționar Caragiale (2001), la origine teza sa de doctorat. O exegeză vie, un eseu surâzător și incitant, nonșalant și ingenios, cu o seamă de replici la lecturile critice mai vechi. Hălăduind în Caragialia, scrupulosul șugubăț pus pe „detectivistică teatrală” descoperă un „land” forfotind de noime, unele încă ascunse, care cer o neuzată „cheie de citire”. „Caragialeologul” practică o
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
titlu generic pentru o lungă serie de alte proze strânse în culegeri sau rămase în periodice. Constatarea unui ocnaș că „viața e o glumă proastă” ar putea fi luată drept moto al scrisului acestui prozator, de unde și atitudinea lui hâtră, nonșalantă chiar și atunci când relatează întâmplări dureroase, triste, revoltătoare. Axate exclusiv pe spectacular și senzațional, romanele sunt abordabile numai din punct de vedere tematic. În Domnița Viorica (1905), protagonista, tânăra soție a unui boier lipsit de scrupule și nemilos, își asumă
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
că gândeai împotriva Nopții Sfântului Bartolomeu/ așa nenăscut cum erai.” Surprinde premoniția situațiilor sufletești din decembrie 1989. Avalanșa, neîntreruptă, egală cu ea însăși în orice situație, ajunge până la momentul nostalgiei și al presentimentului inevitabilului (tratat și el cu aceeași nuanță nonșalantă): „Adevărul gol-goluț ăsta e/ că tare aș mai vrea să mor/ într-o zi însorită de primăvară/ când proștii/ printre care și eu/ se bucură de viață.” Autobiografia pare astfel scrisă meticulos, în versuri deseori memorabile. Portrete i s-au
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
Orășenescu, N. T. Cetățenescu, G. Palicariopol ș.a. În 1854 satiricul aprig de mai târziu aduna într-un volum cu titlu gingaș, Floricele de primăvară, versuri naive, în care poza meditativă sau suspinătoare nu prinde contur, dispoziția fiind una evident senină, nonșalantă. Alte poezii (unele de inspirație patriotică), fabule, epigrame îi apar în „România”, „Revista contimporană”, „Dâmbovița”, „Resboiul” ș.a. În stihuri searbede, alternând cu proza, O. confecționează un șir de broșuri, Misterele mahalalelor (1857-1858). E, în fapt, „cronica scandaloasă a orașului”, îndeosebi
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
Cofetărie de țară, apoi în America, CNT, 1992, 11; Ioana Pârvulescu, Natură moartă cu poem, CNP, 1992, 12; Ioan Moldovan, „Euphorion” în doi poeți, F, 1992, 3; Cristian Moraru, Despre gustul amar al memoriei, CNP, 1992, 16; Al. Cistelecan, Poezia nonșalantă, LCF, 1992, 18; Nicolae Oprea, Lirismul „obiectelor mișcate”, VTRA, 1992, 10; Nicolae Manolescu, Obiecte sentimentale, RL, 1993, 5; Diana Adamek, Miniaturi pe teme date, TR, 1993, 11; Ruxandra Cesereanu, Stări sufletești fragile, ST, 1993, 3-4; Cornel Regman, „Lucruri simple sau
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
închise, deși de regulă susținute de ideologii de stânga, sunt (anti)utopii sectare, abolesc diferențele sociale în interior și le traduc în termeni organiciști în exterior; potrivit acestui paradoxal tip de ideologie, libertatea de a fi tu însuți se exercită nonșalant, „natural”, exclusiv în interiorul grupului de indivizi identici (până la perpetuarea grupului prin adopții, fertilizare in vitro etc.); în lumea largă, marginalul nu poate avea decât o existență de activist revoluționar. Din nefericire, o atare conduită a marginalilor, care se extinde la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
albastru-închis. Eram pus la punct, curat, bărbierit și necherchelit și nu-mi păsa dacă cineva își dădea seama. Eram imaginea ideală a unui detectiv particular bine îmbrăcat. Făceam o vizită unei averi de patru milioane de dolari. Simplă, directă și nonșalantă, această arie de deschidere spune și destule lucruri pe care, aparent, le neagă. Minuția descrierii, grija pentru detaliul relevant, precizia conturării cadrului sugerează exact contrariul a ceea ce vocea la persoana întâi afirmase: de fapt, personajul-vorbitor este extrem de grijuliu să impună
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o poziție și o notă foarte limpede În raporturile noastre cu America. Menționam mai devreme faptul că Iliescu anunța că mergem cu America necondiționat, pentru ca după 18 martie, la câteva zile de la Începerea bombardamentelor asupra Irakului, el să declare la fel de nonșalant că România nu este În stare de război cu Irakul, ceea ce tehnic ar fi putut fi adevărat, pentru că nu aveam Încă trupe În acel moment, dar, pe de altă parte, trupe americane se găseau deja pe teritoriul României. La Constanța
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Contextul demersului jurnalistic 1. a. O falsă dilemă: literatură sau jurnalism b. Există un specific al limbajului de presă? Iluzia limbajului neutru 2. a. Eveniment sau fapt de presă? Tratarea informației și gradul de implicare al cititorului Legea proximității Lectura nonșalantă 3. a. Ambalajul informației - stil și subiectivitate Despre tropi și figuri de stil Imagine și iconicitate Virtuțile stilistice ale textului jurnalistic Lizibilitatea Claritatea Credibilitatea Concizia Fluența Tipuri de discurs Discursul descriptiv Discursul narativ Discursul informației mediatice Gestionarea textului jurnalistic Atacul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pe logica lui s-ar putea, există temerea că... etc.). În această privință, George Bernard Shaw observa cu mult umor: „Ziarele sunt incapabile să discearnă între un accident de bicicletă și colapsul civilizației”. (4) 1.2.2. Jurnalismul și lectura nonșalantă Vrând să fie ceea ce este, jurnalismul provoacă involuntar tentația unor reformulări teoretice. Dezvoltarea textelor informative și documentare (mai ales științifice) și, de altă parte, creșterea tot mai mare a volumului lecturii sau (în epoca noastră) inserția scrisului în rețele media
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
la noi (The Uses of Literacy, 1959), Richiard Hoggard arăta că, într-o societate în care comunicarea literară nu se stabilește decât într-un grup minoritar, se întâmplă adesea ca mediile populare să prefere un tip de lectură non-motivată („lectură nonșalantă”). În acest caz, lectorul încetează să mai interogheze textul. Adesea, lectura se practică pe diagonală. Pare mai puțin important că editorii exploatează reacțiile stereotipe ale lecturii nonșalante -, încurajând astfel, nonliteratura. Esențial e altceva: jurnalistul caută să capteze atenția cititorului, cu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
întâmplă adesea ca mediile populare să prefere un tip de lectură non-motivată („lectură nonșalantă”). În acest caz, lectorul încetează să mai interogheze textul. Adesea, lectura se practică pe diagonală. Pare mai puțin important că editorii exploatează reacțiile stereotipe ale lecturii nonșalante -, încurajând astfel, nonliteratura. Esențial e altceva: jurnalistul caută să capteze atenția cititorului, cu riscul de a crește lectura non-motivată. Presa încurajează această tendință, mizând pe elemente spectaculoase de titrare, pe diverse tipuri de acroș, de iconicitate, oferind astfel o lectură
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Contextul demersului jurnalistic 1. a. O falsă dilemă: literatură sau jurnalism b. Există un specific al limbajului de presă? Iluzia limbajului neutru 2. a. Eveniment sau fapt de presă? Tratarea informației și gradul de implicare al cititorului Legea proximității Lectura nonșalantă 3. a. Ambalajul informației - stil și subiectivitate Despre tropi și figuri de stil Imagine și iconicitate Virtuțile stilistice ale textului jurnalistic Lizibilitatea Claritatea Credibilitatea Concizia Fluența Tipuri de discurs Discursul descriptiv Discursul narativ Discursul informației mediatice Gestionarea textului jurnalistic Atacul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
iar ghirlandele de fum Îngroșau aerul. Era o lumină de bârlog de opiomani și se potrivea, căci Rex deja scosese din buzunar o țigară cu hașiș și o aprinse cu un chibrit. Rex stătea pe un pat, Jerome pe celălalt. Nonșalantă, Obiectul se așeză lângă Rex. Eu stăteam În mijlocul camerei, cocoșată. Îl simțeam pe Jerome cum mă privește. M-am prefăcut că mă uit prin cabană, dar apoi m-am răsucit, așteptându-mă să-i Întâlnesc privirea. Dar nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
E și ea aici, șopti doamna Maigret, mișcînd ușor bărbia. Devenise un joc. Căpătase obiceiul să urmărească privirea soțului ei și ghicea cînd era surprins sau interesat. Ce altceva să fi făcut În fiecare zi? Se plimbau cu un pas nonșalant. Din cînd În cînd, se opreau, nu că ar fi obosit, ci pentru a privi un copac, o casă, un efect al luminii sau un chip. Ar fi putut să jure că se aflau la Vichy de o veșnicie, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
e răstit, la limita impoliteții. Fără să se formalizeze, acesta răspunde calm: Nimic altceva decât că predecesorii noștri erau obișnuiți să răsplătească meritele, acolo unde le găseau. Labienus se ridică în picioare și bate din palme: — Bravo! Cu o mișcare nonșalantă a mâinii, Claudius Nero îl cheamă pe Vinicius lângă el. — Ne-ai adus cumva un fi... filozof? încearcă să glumească. O spuzeală gălbuie i-a apărut în jurul gurii, semn că e iritat. Nu-și permite însă să-l repeadă pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vreme, așa că la naiba. ― Tocmai am făcut un reportaj despre copiii care descarcă materiale pornografice de pe internet, le trec pe CD-uri și apoi le vând în St. Ursula. Hai să vedem despre ce se face atâta tam-tam, spune Ben nonșalant, dar sunt sigură că asta e doar o scuză ca să vadă despre ce-i vorba. St. Ursula este liceul local cu o reputație atât de proastă, încât în rarele ocazii când trebuie să trec pe-acolo la ora la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai iau ceva de băut, sperând să prelungesc seara asta cât pot de mult și rugându-mă ca Ben să nu se ridice și să spună că e timpul să plecăm. ― Rândul ăsta îl iau eu, spun cât pot de nonșalantă. Tot așa? ― Ești sigură? întreabă Ben. Așa cum cred, Ben este un gentleman desăvârșit, și probabil că fi mai mult decât fericit să plătească el pentru al doilea rând de băuturi. Și pentru al treilea. Dar insist și el acceptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fi mânjit de ruj? Oare îmi curge rimelul pe obraji? Am spanac între dinți? Redactorul-șef continuă: ― Jemima Jones, ești doar o umbră a femeii care erai înainte. Slavă Domnului! Îmi rețin chicotitul și zâmbesc cu plăcere, încercând să fiu nonșalantă, să par neimpresionată de faptul că în sfârșit a remarcat cineva, chiar dacă e vorba doar de redactorul-șef. ― Am slăbit un pic, atâta tot. ― Un pic? izbucnește redactorul-șef. Tânără doamnă, ești jumătate din cât erai. Și nu e numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui Zurito. Fu atent la cum Își ținea taurul picioarele. În timp ce Înainta, cu muleta-n mâna stânga și sabia-n dreapta, era atent la picioarele lui. Taurul nu putea ataca fără să-și apropie picioarele. Acum stătea cu ele depărtate, nonșalant. Manuel se apropia de el privindu-i picioarele. Era-n regulă ce vedea. Poate să se ocupe de treaba asta. Tre’ să-l facă să-și lase capul ca să-l poată străpunge dincolo de coarne și să-l ucidă. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se trezească odată cu ei la ora aceea imposibilă ca să vadă răsăritul. Se uită la ceas. Ar trebui să se Întoarcă din moment În moment pentru cină. —V-ați Întors așa de repede? le va spune el pe tonul cel mai nonșalant, prefăcându-se că nu era deloc supărat. De-abia la ora cinei Își făcu apariția și Heinrich. Harry se grăbi să-l Întrebe pe directorul complexului care era planul concret al grupului pentru ziua respectivă. Harry se uită la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Scoase cu grijă una din plantele roșii, ridicând-o. Era lipită de una geamănă, unite de o rădăcină ca o minge. Asta arăta și mai obscen după părerea lui Heidi, precum organele sexuale lipite ale gemenilor bolnavi. Încercă să pară nonșalantă. —Aha! strigă Moff. Mă gândeam eu că asta e. Balanophora! Da, ecosistemul potrivit, crește În Asia - China și Thailanda cu siguranță. Cam puține specii. Șaisprezece, din câte Îmi amintesc. Asta ar putea fi a șaptesprezecea. Sunt enumerate În analele revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
funcționează? Deși Harry știa foarte bine cum să folosească o cameră digitală, Îi răspunse, plin de recunoștință: —O, chiar ați face-o? În timp ce Belinda scotea caseta ei pentru a o introduce pe a lui, Harry Îi zise pe un ton nonșalant: —E doar un material pe care trebuie să-l văd Înainte de a filma următorul episod. Dacă doriți, putem să-l vedem Împreună. Știa că e o ofertă tentantă. Și, exact cum se aștepta, ea Îi răspunse: —Serios? O, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
hrănește numai cu metal, de-i zice Carbuncul. Căpătase o dexteritate de neegalat. Arunca magnetul exact în locul potrivit și-și continua apoi drumul trăgând de sfoară "animalul", care prinsese strâns cu lăbuțele obiectul râvnit. Făcea totul cu gesturi sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu moloz și păcură să le ia rugina și apărea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
hrănește numai cu metal, de-i zice Carbuncul. Căpătase o dexteritate de neegalat. Arunca magnetul exact în locul potrivit și-și continua apoi drumul trăgând de sfoară "animalul", care prinsese strâns cu lăbuțele obiectul râvnit. Făcea totul cu gesturi sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu moloz și păcură să le ia rugina și apărea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]