1,996 matches
-
unei moțiuni/afirmații; - în sfârșit, putem spune chiar că elemente ale comunicării nonverbale pot să substituie aspecte ale comunicării verbale (spre exemplu, atunci când printr-un gest profesorul îi indică unui elev să răspundă). În practică, distingem variate tipuri de comunicare nonverbală; spre exemplu, mișcările trupului (Eckman Paul, Freisen W.C., Saundra Hybels, L. Richard Weaver, H. Karlene Roberts, M. David Hunt, Joseph DeVito etc.) se integrează, în aria comunicării nonverbale, pe intervalul a cinci categorii: - emblemele (simbolurile) sunt mișcări ale trupului care
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
indică unui elev să răspundă). În practică, distingem variate tipuri de comunicare nonverbală; spre exemplu, mișcările trupului (Eckman Paul, Freisen W.C., Saundra Hybels, L. Richard Weaver, H. Karlene Roberts, M. David Hunt, Joseph DeVito etc.) se integrează, în aria comunicării nonverbale, pe intervalul a cinci categorii: - emblemele (simbolurile) sunt mișcări ale trupului care au traduceri directe în cuvinte; emblemele pot fi diferite de la o cultură la alta (un exemplu citat de unii autori presupune strângerea palmei în formă de cerc, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
aranjeze hârtiile din fața sa poate sugera că dorește mai multă ordine în discuții și că situația în care se află nu prea o bucură). Cook (apud Cross, 1974, p. 88) vorbește despre axa staticului și cea a dinamicului în comunicarea nonverbală, în cea statică aflându-se elementele care nu suferă transformări la întâlnirea cu o altă persoană, iar în cea de-a doua, cele care permit astfel de schimbări: Tabelul 6. Axa staticului și a dinamicului în comunicarea nonverbală (adaptare după
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în comunicarea nonverbală, în cea statică aflându-se elementele care nu suferă transformări la întâlnirea cu o altă persoană, iar în cea de-a doua, cele care permit astfel de schimbări: Tabelul 6. Axa staticului și a dinamicului în comunicarea nonverbală (adaptare după Cook) Baron și Byrne (1987, pp. 40-43) ne prezintă patru canale bazale în comunicarea nonverbală: - expresiile feței; în acest mod, oameni din diferite colțuri ale globului au expresii faciale similare atunci când exprimă diferite emoții: surpriză, frică, supărare, bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
altă persoană, iar în cea de-a doua, cele care permit astfel de schimbări: Tabelul 6. Axa staticului și a dinamicului în comunicarea nonverbală (adaptare după Cook) Baron și Byrne (1987, pp. 40-43) ne prezintă patru canale bazale în comunicarea nonverbală: - expresiile feței; în acest mod, oameni din diferite colțuri ale globului au expresii faciale similare atunci când exprimă diferite emoții: surpriză, frică, supărare, bucurie etc.; - „limbajul” ochilor (contactul vizual); Stass și Willis (apud Hayes, Orrell, 2003) au efectuat un experiment în
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și gesturile. Scheflen (apud Cross, 1974, p. 89) propune trei dimensiuni ale limbajului trupului: punctele sunt reprezentate de schimbări ale mișcării capului, expresia facială și mișcările mâinilor, pozițiile sunt reprezentate de schimbarea posturii în timpul conversației, iar prezentarea include întregul comportament nonverbal, cuprinzând intrarea și plecarea din sala de discuții. Putem dimensiona aceste trei segmente ale comunicării nonverbale acordându-le la ceea ce Moore denumește „mișcarea” profesorului, element de captare și stabilizare a intereselor instructiv-educative la elevi/studenți; astfel, „mișcarea profesorului în cadrul clasei
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
reprezentate de schimbări ale mișcării capului, expresia facială și mișcările mâinilor, pozițiile sunt reprezentate de schimbarea posturii în timpul conversației, iar prezentarea include întregul comportament nonverbal, cuprinzând intrarea și plecarea din sala de discuții. Putem dimensiona aceste trei segmente ale comunicării nonverbale acordându-le la ceea ce Moore denumește „mișcarea” profesorului, element de captare și stabilizare a intereselor instructiv-educative la elevi/studenți; astfel, „mișcarea profesorului în cadrul clasei poate sprijini sau, dimpotrivă, împiedica procesul de comunicare. Mișcarea către cursantul care vorbește poate, spre exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
la afecțiune, dependență, agresivitate, dominanță etc. în interrelaționările persoanelor cu care venim în contact, definind statusul acestora. În același timp, așa cum am văzut în matricea oferită de Cook, alte caracteristici exterioare limbajului trupului pot să facă parte integrantă din comunicarea nonverbală susținută de această formă: este vorba despre îmbrăcăminte, machiaj, parfumul folosit etc. (de obicei, o astfel de arie de analiză este încadrată într-una mai mare, intitulată „utilizarea obiectelor” - fie ele obiecte de îmbrăcăminte ori alte obiecte. De altfel, puteți
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
-vă, cum vă îmbrăcați dacă mergeți la o întâlnire de afaceri, la o întâlnire cu prietenii, la o întâlnire cu iubita? Variază aceste moduri de a ne alege îmbrăcămintea, și în ce fel? O altă arie de analiză a comunicării nonverbale este reprezentată de comunicarea cromatică. Deși cercetările în domeniu pot fi regăsite încă din Antichitate, în actualitate aceste studii au căpătat mai multă concretețe, stând la baza realizării unor foartecunoscute teste de personalitate (vezi testul elaborat de către psihologul Max Luscher
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dar în alt unghi de vedere negrul poate săfieprivit ca un consolidator al tuturor culorilor (pe care le are ori nu le are înlăuntrul său). Desigur că aceste explicații nu sunt - așa cum trebuie să luăm în calcul aria întregii exprimări nonverbale - nici definitive, nici aceleași pentru toate persoanele, existând variații în funcție de evoluția personală. Totuși, anumite aplicații ale acestor catalogări ne oferă un cadru concret pentru a lua în calcul și a explora mai în profunzime impactul culorilor în viața noastră. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
opțiuni apărând pe zi ce trece. Astfel, unii autori extind această arie a nonverbalului la toate lucrurile care vă reprezintă într-un fel: astfel, și mobila pe care o aveți în casă, ca și aranjamentul acesteia pot fi considerate mesaje nonverbale. Într-adevăr, gândiți-vă câte puteți spune despre un om numai privindu-l din perspectiva modului în care își alege îmbrăcămintea pe care o consideră potrivită sau în care și-a decorat apartamentul? Din punct de vedere interacțional, unii cercetători
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fie sexy, iar părinții care oferă unui copil câteva cărți pot să-i ceară astfel să fie mai studios. Moore (1994, p. 329) adaugă la cele de mai sus și un anume limbaj al timpului, inclus tot în rândul comunicării nonverbale; spre exemplu, pauzele sau tăcerea reprezintă astfel de modalități de utilizare a timpului în comunicare. De obicei, oamenii consideră pauzele în vorbire ca fiind dăunătoare (pot arăta că vorbitorul nu stăpânește suficient subiectul), dar, în fapt, trebuie să folosim adaptat
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în fapt, trebuie să folosim adaptat pauzele în vorbire, deoarece acestea dau șansa atât emițătorului, cât și receptorului să se gândească la mesajul transmis, și astfel impactul acestuia din urmă este mai mare. De altfel, conform cercetărilor actuale, aria comunicării nonverbale pare să fie într-o continuă extindere: „S-ar putea să fim nevoiți a lua în considerație și mesaje care adesea nu sunt așa de ușor de identificat și care includ obiceiuri, ritualuri, vestimentație, gesturi, clădiri, ambiente planificate, grădini, ceremonii
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în considerație și mesaje care adesea nu sunt așa de ușor de identificat și care includ obiceiuri, ritualuri, vestimentație, gesturi, clădiri, ambiente planificate, grădini, ceremonii, steaguri, monede, spectacole, genuri și forme culturale și multe altele” (McQuail, 1999, p. 17). Comunicarea nonverbală definește un cadru deosebit de fertil în dezvoltarea interrelaționărilor didactice și, de altfel, trebuie observat nu numai că nu poate fi despărțită de comunicarea didactică în general, ci și că locul său tinde să fie unul din ce în ce mai important. În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dezvoltarea interrelaționărilor didactice și, de altfel, trebuie observat nu numai că nu poate fi despărțită de comunicarea didactică în general, ci și că locul său tinde să fie unul din ce în ce mai important. În același timp, legătura dintre comunicarea verbală și cea nonverbală este mult mai profundă decât pare la o primă vedere: să luăm, spre exemplu, incidența contextului asupra comunicării nonverbale. Aici pot fi găsite foarte multe exemple care pot susține importanța contextului în comunicarea nonverbală (privitul în ochi al unei persoane
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
general, ci și că locul său tinde să fie unul din ce în ce mai important. În același timp, legătura dintre comunicarea verbală și cea nonverbală este mult mai profundă decât pare la o primă vedere: să luăm, spre exemplu, incidența contextului asupra comunicării nonverbale. Aici pot fi găsite foarte multe exemple care pot susține importanța contextului în comunicarea nonverbală (privitul în ochi al unei persoane frumoase, într-un autobuz sau la o masă de poker, diferă complet din cauza contextelor diferite). Vom prezenta aici doar
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
legătura dintre comunicarea verbală și cea nonverbală este mult mai profundă decât pare la o primă vedere: să luăm, spre exemplu, incidența contextului asupra comunicării nonverbale. Aici pot fi găsite foarte multe exemple care pot susține importanța contextului în comunicarea nonverbală (privitul în ochi al unei persoane frumoase, într-un autobuz sau la o masă de poker, diferă complet din cauza contextelor diferite). Vom prezenta aici doar sistemul oferit de Charles Galloway (vezi tabelul 7), privind comportamentul nonverbal în clasă (apud Sprinthall
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
importanța contextului în comunicarea nonverbală (privitul în ochi al unei persoane frumoase, într-un autobuz sau la o masă de poker, diferă complet din cauza contextelor diferite). Vom prezenta aici doar sistemul oferit de Charles Galloway (vezi tabelul 7), privind comportamentul nonverbal în clasă (apud Sprinthall, Sprinthall, Oja, 1994, p. 345), care se constituie într-un instrument util, la îndemâna fiecărui cadru didactic, în observarea propriului comportament nonverbal și, mai ales, a rezultatelor acestuia, a modului în care influențează implicarea și dezvoltarea interesului
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
diferite). Vom prezenta aici doar sistemul oferit de Charles Galloway (vezi tabelul 7), privind comportamentul nonverbal în clasă (apud Sprinthall, Sprinthall, Oja, 1994, p. 345), care se constituie într-un instrument util, la îndemâna fiecărui cadru didactic, în observarea propriului comportament nonverbal și, mai ales, a rezultatelor acestuia, a modului în care influențează implicarea și dezvoltarea interesului elevilor și, în ultimă instanță, performanța școlară. Tabelul 7. Sistemul lui Galloway privind comportamentul nonverbal Spațiul și timpul în comunicarea nonverbală ¬ Spațiul. De obicei, la
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
instrument util, la îndemâna fiecărui cadru didactic, în observarea propriului comportament nonverbal și, mai ales, a rezultatelor acestuia, a modului în care influențează implicarea și dezvoltarea interesului elevilor și, în ultimă instanță, performanța școlară. Tabelul 7. Sistemul lui Galloway privind comportamentul nonverbal Spațiul și timpul în comunicarea nonverbală ¬ Spațiul. De obicei, la cursurile de pedagogie propun studenților un exercițiu: ei trebuie să-și imagineze că sunt pentru prima dată într-o clasă, la început de an, și trebuie să predea materia pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în observarea propriului comportament nonverbal și, mai ales, a rezultatelor acestuia, a modului în care influențează implicarea și dezvoltarea interesului elevilor și, în ultimă instanță, performanța școlară. Tabelul 7. Sistemul lui Galloway privind comportamentul nonverbal Spațiul și timpul în comunicarea nonverbală ¬ Spațiul. De obicei, la cursurile de pedagogie propun studenților un exercițiu: ei trebuie să-și imagineze că sunt pentru prima dată într-o clasă, la început de an, și trebuie să predea materia pentru care se pregătesc. Unde vor alege
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
alăturarea a doi directori ai unei întreprinderi și a unuia dintre aceștia și a portarului întreprinderii; o să observați că distanța folosită este diferită în cele două cazuri). De altfel, influența statusului este elocventă și referitor la alte dimensiuni ale comunicării nonverbale. În 1972, A. Mehrabian a cerut, în cadrul unui experiment, unor subiecți să se adreseze unui cuier pentru pălării ca și când acesta ar fi, pe rând, o persoană sau alta - s-a constatat că atunci când îi vorbeau cuierului ca și cum acesta din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
exemplu, cu președintele țării distanța pe care o folosiți față de soț/soție)? Spațiul este, de asemenea, un indicator de status. Un președinte de corporație are un birou mult mai mare decât funcționarii aceleiași companii. Un alt factor important în comunicarea nonverbală este atingerea. În plan general uman, atingerea reprezintă un cadru fertil pentru dezvoltarea unei atitudini pozitive. R.V.Joule și L. Beauvois (apud Mucchielli, 2002) au efectuat un experiment în acest sens: într-un campus studențesc, un experimentator cerea studenților întâlniți
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
prin „Nu înțeleg de ce faci atâta caz” etc. Este evident că e deosebit de dificil să distingi un mesaj direct de sensul lui metacomunicațional. Aceasta mai ales pentru că, așa cum afirmă DeVito, „orice comportament șde comunicare - n.a.ț verbal sau, la fel de bine, nonverbal poate fi metacomunicațional” (DeVito, 1988, p. 142). A. Cardon (2002) consideră că acțiunea de metacomunicare este un „joc” manipulativ de care sunt coresponsabili ambii parteneri. Dacă, spre exemplu, clientul unei companii își exprimă dorința de a avea un produs „cât
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
avansată de comunicare umană, depinzând de o similaritate de limbaj între emițător și receptor. 4. Paralimbajul reprezintă calitatea vorbirii (include elemente de ritm, ton, folosirea pauzelor etc.). Unele cercetări apreciază că 39% din înțelesul comunicării depinde de paralimbaj. 5. Comunicarea nonverbală este comunicarea care se petrece în afara limbajului verbalizat; ea este continuă (comunicăm nonverbal în orice moment) și include un evantai larg de forme (de la contactul vizual, expresiile feței, limbajul trupului la îmbrăcăminte și mobilier). 6. Metacomunicarea reprezintă apariția unor implicații
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]