1,111 matches
-
de teatru despre care autorul ne spune că este „dramatizarea americană a unui celebru roman de dragoste rusesc, realizată de un condeier de duzină.” Într-una dintre scenele acestui spectacol, eroina „a scris cu o pană de gâscă, pe o noptieră cu picioare curbate și sculptate, stând pe marginea patului, o scrisoare de dragoste pe care a citit-o în cinci minute cu o voce languroasă, dar puternică, însă nu se știe pentru cine”, pentru că pe „spectatori îi interesa mai ales
Scrisoare către Andriy Zholdak () [Corola-website/Science/295749_a_297078]
-
cum prezintă toate cele îmi lasă impresia că prozatorul vine dintr-o parohie a noviciatului într-ale scrisului. La noi, situațiilor similare li se spunea teziste. Știu eu, poate că selecția operelor care se găsesc tipărite în colecția Cartea de pe noptieră să fi solicitat anumite criterii, cu anumite subiecte - nu numai politice! - purtând însă în desaga scriiturii un stil, cum să-i spun, mai ductil, mai flexibil, mai ușor, ca să nu scriu superficial, ca în romanele populare de sec. XIX. Aș
Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">alăturate. O toaletă compusă din trei părți: două laterale, gen noptiere, la mijloc o oglindă mare, în fața căreia tatăl meu se așeza dimineață pentru a se bărbieri. Perpendicular, de-a lungul celor două paturi era o canapea, pe care se odihnea tata după masă de pranz. Copiii nu mai aveau acces
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
vedeți multe alte defecte capitale care pot fi atribuite românilor? Dacă ar fi să le aduni pe toate într-un personaj generic, ar rezulta un soi de Mitică parvenit, devenit baron local, al cărui portret este păstrat cu evlavie pe noptiera „celorlalți“ români. ” Vintilă Mihăilescu, Dilemă Veche Limitările potențiale ale șelfului românesc exprimate cu cea mai mare intensitate sunt următoarele: Aspirațiile șelfului românesc se referă la caracteristicile culturale puternic dezirabile la nivelul societății românești. Aceste atribute sunt favorabile sinelui și marchează
Românii, un viitor previzibil? () [Corola-website/Science/326214_a_327543]
-
Prima ediție în românește al acestui volum a apărut în anul 1969 la Editura pentru Literatură Universală (tradus după o versiune în limba germană). A doua ediție a fost publicată în anul 2000 de Editura Humanitas în colecția: „Cartea de pe noptieră”. Romanul pornește de la o poezie, intitulată „” pe care naratorul o scrie pentru o revistă destinată vânătorilor japonezi. Cu toate că poezia nu se mulează perfect pe conținutul revistei, aceasta este totuși publicată, prezentând legătura dintre vânătoare și singurătatea omului. Poezia va fi
Pușca de vânătoare () [Corola-website/Science/302474_a_303803]
-
publicată în românește a fost la Editura Minerva în anul 1973, în același volum cu romanul “Stol de păsări albe”. Cea de-a doua ediție a fost publicată de către Editura Humanitas în anul 2000, făcând parte din colecția “Cartea de pe noptieră”. O traducere direct din limba japoneză sub titlul “Sunetul muntelui” a apărut în 2010 în aceeași colecție la editura Humanitas, în traducerea lui George Șipoș. În “Vuietul muntelui” autorul aduce în prim-plan trăirile cele mai intime ale unui bărbat
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
în Japonia pentru prima dată începând cu anul 1949, sub formă de foileton, în suplimentul literar al revistei “Yomimono jiji”. Prima ediție în românește aparține Editurii Minerva - 1973, sub titlul “”. A doua editie a fost publicata in colecția “Cartea de pe noptieră” in anul 2000, editata de Editura Humanitas. O a treia ediție, publicată în aceeași colecție de Editura Humanitas, și într-o traducere direct din limba japoneză de George Șipoș, a apărut în 2010. Acțiunea romanului se deschide prin participarea personajului
Stol de păsări albe () [Corola-website/Science/302472_a_303801]
-
Templul de aur" a fost publicat pentru prima dată în anul 1956 în Japonia, fiind tradus din japoneză de Angela Hondru; cartea a apărut în 1985, la Editura "Univers", apoi în anul 2000 la Editura "Humanitas", în colecția "Cartea de pe noptieră". Romanul este confesiunea lui Mizoguchi un tânăr, debil fizic și bâlbâit, respins de toți cei din jurul său pentru aceste handicapuri. Fiu al unui preot budist sărac, Mizoguchi incendiază templul la care fusese primit pentru a se iniția și a deveni
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
în anul 1960, sub titlul “"tage no ato". Prima ediție a acestui roman în limba română a apărut la Editura Univers, în anul 1979, iar în cea de-a doua la Editura Humanitas, în anul 2000, în cadrul colecției “Cartea de pe noptieră”. Traducerea din limba japoneză a fost asigurată de Stanca Cionca. În “După banchet” Mishima își diversifică tematica. Romanul este o frescă realistă a faunei politice postbelice din Tokyo. Este povestea unei femei de afaceri care se căsătorește cu un politician
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
bate aerisitor prin textul palerian! Concluzia: „nu se poate fără, politica e fatalitate”. „Modelul cel mai Înalt de politician a fost și a rămas cel deschis de Machiavelli. Amintiți-vă ce carieră a făcut Principele. Carol Quintul ținea cartea pe noptieră. Henric al III-lea o ducea mereu cu el. Richelieu o consulta În jurul oricărei hotărâri importante. Wilhem de Orania o prefera Bibliei. Dar cum trebuie să fie politicianul ideal conform exigențelor lui Machiavelli? Un fel de combinație de canalie și
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
nuntă, vă uniră-ți trunchiul,privind spre fereastra cu dantură de ceață. într-un amurg cu simfonii în păr. Scrisă azi, 13 nov. 2010, la nunta compozitorului Ieri, Marin Voican-Ghioroiu cu soprana Rodica Anghelescu mi-am atârnat ochelarii de gulerul noptierei, și ți-am adunat într-o silabă surâsul părului, cu care-mi nechezi, la vecernii, sărutul. NECHEZUL IERNII Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului, Nechezul iernii șuiera
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
spunându-le că nici de data asta nu mă va părăsi Îngerul meu păzitor. Am ajuns la Mocanu, m-a primit În camera lui, pe care o văd și acum, cu ochii minții: avea un pat mare străjuit de două noptiere, un dulap și o măsuță cu două scaune În fața geamului cu perdele. Mi-a oferit un scaun, iar el s-a așezat pe celălalt, În fața mea, și cred că niciodată nu am avut un așa debit verbal ca atunci. Parcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vă spun... era așa, ceva, nici nu puteai să te gândești la altceva. Când terminai treaba, o lucrare, trebuia să duci acea lucrare acasă... Țin minte, când am fost și am dus o lucrare la acel plutonier Roiban, am pe noptieră, unde locuia el - că mie mi se părea acolo un palat, vă dați seama. Știu că am ieșit cu un ordin pentru a mă duce la el, adică să pot ieși din ghetou, și la el pe noptieră am văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am pe noptieră, unde locuia el - că mie mi se părea acolo un palat, vă dați seama. Știu că am ieșit cu un ordin pentru a mă duce la el, adică să pot ieși din ghetou, și la el pe noptieră am văzut Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu... Și zic: „Domnule plutonier, ați citit cartea asta?” - „Da, zice” - „Și v-a plăcut?” - „Mi-a plăcut, măi băiete, da’ de ce mă Întrebi?” - „Și, zic, ce mult aș da ca să pot citi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ADLER: Întotdeauna am fost un gras. La liceu aveam două porecle - evident, În ungurește, că era liceu maghiar. Una era „tanti cu cafeaua cu lapte”, pentru că toată lumea a aflat foarte repede că noaptea, când mă culcam, mama Îmi punea pe noptieră o cană cu cafea cu lapte și eu mă trezeam pe la unu-două noaptea și o beam (râde) - și mi se spunea „tanti, cafeaua”. Și a doua, când am Început să mă Îngraș, cu un an de zile Înainte de deportare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
meu!" Palidul mi se uită în ochi și îmi povesti cu un glas ca de avertisment, să mă feresc de vopsitu-ăla: "Cu o zi înainte să fiu operat a venit la mine și mi-a cerut ceasul." Și trase cutia noptierei și îmi arătă un fel de ceapă și la formă și la culoare, cu un lanț mare de alamă sau de argint. "Ceasul meu, pe care îl am de la bunicul, merge cu o precizie fixă, nu-l dau eu pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nici n-are de ce să-i pese." " Ieșiți afară că vă omor", șopti palidul. "Tu pe noi! exclamă ea parcă reflectând. Adică n-ajunge câte ne-ai făcut, vrei acum să ne omori!... Auzi, Puiule!" Devenise visătoare. Întinse mâna spre noptieră și trase încet sertarul. Vru să-l închidă la loc, dar se răzgândi, luă de-acolo ceasul, își desfăcu poșeta și îl aruncă înăuntru, după care o închise cu o puternică trosnitură. Fiindcă în clipele acelea nu mă gândeam că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o intensă alarmă. Îmi ghicise tandrețea? Îmi văzuse chipul care o exprima? "Dă-mi cheile de la casă!", zise. Nu înțelesei, avui o clipă de ezitare, vrusei s-o întreb de ce, dar renunțai, mă întorsei în rezervă, luai cheile din sertarul noptierei și i le adusei. Le vîrî în poșetă, dar nu plecă, așa cum mă așteptam. Atunci îi spusei: "De ce îmi iei tu cheile?" Tresări parcă uluită: "De ce?! zise. Tu n-o să mai ai nevoie de chei pe acest pămînt!" Și ochii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
simplă somieră, dar peste ea avea o saltea de lână și o cuvertură dintr-un material simplu de in, cu mari dungi de culoare verde care dădea încăperii un aer tineresc, foarte aerisit, parcă sportiv. De-a lungul lui, în loc de noptieră avea un fel de bancă din stejar lustruit pe care zăceau cărți și alături de pernă o veioză și un aparat de radio vechi, marca Phillips, care însă avea o sonoritate mai bună decât a unuia nou. Un fotoliu la picioarele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
americanii au simțul epicului, pe care europenii l-au cam fărîmițat." " Da, râse Lavinia, știu la ce te gândești, mi-a adus mie o prietenă Ulysse de James Joyce, eu nu l-am citit, îl țin de șase luni pe noptieră și n-am trecut de pagina o sută." "E foarte interesant, zise Ciceo, dar mi-e mereu gândul la titlul pe care i l-a dat, Ulysse, de ce i-a spus el așa, când în cartea lui nu se întîmplă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stil nu știu care, frumoasă, cu motive intarsiate, scaune de piele cu spetează curbată, asemănătoare cu cele pe care le văzusem în spațioasa vilă, fotolii joase și masă de hol spre fereastra care da în stradă, iar alături, în stânga, o dormeză cu noptieră mare, plină de cărți. Plafoniera era aceeași din camera ei de fată, lacrimi și frunze de cristal, iar parchetul, denivelat, era totuși galben ca lămâia. Mă mirai, în timp ce ea dispăruse pe o mică ușă de lângă dormeză, că în acest spațiu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de rafalele vântului. Îmi simțeam sufletul plin de această liniște și de prezența ei în patul meu. Din când în când mă întorceam să văd ce face și privirea mi se oprea îndelung pe lucrurile ei, ceasul așezat pe lunga noptieră încărcată cu cărți, cismele lăsate alături, cu căputele îndoite și cu vârfurile îndreptate cuminte spre pat, blana întinsă în fotoliu... și gîndeam: "De ce n-ar rămâne această fată la mine pentru totdeauna? E atât de dulce prezența ei! Ași putea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
își duse palmele sub pântec și încremeni astfel la pîndă: da, acolo, era! Dar se liniști: "Tu ai mîncat?", zise. "Da!" "Toarnă-mi un pahar, te rog frumos." Dar nu putu să-l bea, își mușcă buzele, puse paharul pe noptieră și se zvârcoli, se făcu covrig. În clipa următoare însă se desdoi și pe chip îi apăru o expresie de chin pe care îl suporta încă în tăcere, cu încrederea pe care o avem totdeauna că o suferință atât de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
își comentează mijloacele cu luciditate și cu autoironie: oricum ironia este un sedativ cu o serie întreagă de efecte secundare de care nici nu te-ai gândi să uzezi dacă nu ar fi o necesitate vitală (...) poemul acesta e o noptieră ticsită de flacoane, cașete fiole, pastile de sticle maro, verzui, înțesată de vase cu imortele, de partituri, parti-pris-uri, dulcețuri de cireșe și de nuci verzi. Puterea colosală de invenție, aglomerările de obiecte asociate, de regulă, arbitrar, dezvăluirea laturii halucinante a
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
toate aceste evenimente să marcheze, vreodată, un punct final în ordinea vieții. Metaforă a lumii în schimbare, care nu-și transformă, în ciuda înșelătoarelor aparențe, decît în mod superficial miza existențială, cartea lui Quignard respiră calmul zbuciumat necesar oricărei cărți de pe noptieră, pentru a putea supraviețui în memorie... Pascal Quignard ' Toate diminețile lumii, Editura Humanitas, București, 2001, 100 p.
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]