18,350 matches
-
care să aibă astfel de așezăminte sau legi drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o înfățișez eu astăzi? (...) 11. Atunci v-ați aropiat și ați stat sub munte, muntele ardea cu foc până la cer și era negură, nor și întuneric. 12. Iar Domnul s-a arătat de pe munte din mijlocul focului; și glasul cuvintelor lui l-ați auzit, iar fața lui n-ați văzut-o, ci numai glasul i l-ați auzit... (...) * Urmează două capitole dedicate Dumnezeului impersonal
Deteronomul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12676_a_14001]
-
important. Importantă e exclamația: "Vrea unul de lux! în situația în care e !" O dată mai mult se dovedește că Lovinescu nu știa de unde să mă ia și nu realiza ce-mi determina comportamentul, închipuindu-și că trăiam cu capul în nori, când de fapt eu îmi căutam o compensație și un refugiu izbăvitor, în raport cu suferințele și umilințele pe care eram silit să le îndur din clipa în care nu mai profitam de ambianța benefică oferită de cadrul ospitalier al locuinței sale
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
dragoste (1933), găsim un contrast frapant între femeia pură, enigmatică, supralicitată în idealizare, și decăderea mediului în care se înscrie, creionat în stil naturalist, mediu ce-o va absorbi. în Fata morgana (1937), ne întîmpină un poet "cu capul în nori", Fișer al Sorcovei, care se convertește la lupta de clasă, atunci cînd un tovarăș "îi întinde o mînă frățească... pusă pe umărul lui, ca o seceră, ca un ciocan". împărțită între delir și confruntarea cu aspra realitate, conștiința sa se
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
apropiată geografic de Mehedinți, originea ei fiind la Reșița, în Caraș-Severin. Poeta se numește Nicoleta Giura și, surprinzător, unifică interesul pentru îngeri al Luciei Cremene cu fascinația pentru ploaie ca agent al fertilității. Iată ce zice Nicoleta: "Vreau / să fiu Nor / Ca cerul (pardon! n.n,) să îmi aline / Gîndul.// Vreau să fiu / Ploaie. / Pămîntul să mă aștepte.// Trage ușa, înger tăcut, / Și închide cuvîntul / În tăcere... " (Alintări) Dacă în Banat și în Mehedinți umezeala poetică se regăsește mai curînd în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
romantică de la rafinatul și atipicul Hotel �Împăratul romanilor�, dintr-un spațiu arhitectural asemănător cu cel în care au locuit doamnele de companie la Castelul Peleș, am privit pe geam cerul. Cum spune, undeva, Jacques Brel. Ziua și noaptea. Am privit norii și seninul, ploaia, aura Lunii și stelele, am auzit murmurul vocilor din jur. Și am ascultat o mie și una de povești. Nu mai știu exact cea despre Festival a cîta a fost. Dar cînd zorii s-au ivit, am
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
arzătoare la ordinea zilei în teatrul nostru, voi detalia, subiectiv, panorama mea teatrală de anul acesta, de la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Poveștile continuă. Pînă săptămîna viitoare, nu uitați să priviți cerul! Oricum ar fi, senin sau tulburat de nori, este mi-nu-nat!
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
al înzestrării sale, în măsură a-i adînci profilul. Vitalitatea gîlgîie zgomotos, pînă tîrziu, în versurile sale, la modul expresionist, adică, am zice, în stare pură: "Sînt plin de bogății./ Sînt mercenarul asfințitului de soare roșu de plîns./ Sînt haimanaua norilor căzuți aseară/ în ploi bezmetice peste pămînt" (Darul). Sau: "Atît că scrisul e o sabie în mîinile unor copii./ E un taifun abia întrezărit" (ibidem). Sau: " Aud vulcanii tremurînd subt iarba crudă de aseară./ Mă sprijin pe incertitudinea viorii cînd
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
Tudorel Urian Volumul Marianei Codruț, Ul Baboi și alte povestiri, este un fel de versiune în proză a Plumb-ului bacovian. Într-un soi de Yoknapatawpha cu specific românesc (teritoriu denumit, deloc întîmplător, "Sumbria"), totul stă sub semnul nefericirii. Norii grei apasă în permanență asupra localității, nici o rază de soare nu reușește să-i străpungă pentru a lumina sufletele înnegurate ale oamenilor. Aceștia au ajuns să se înstrăineze de semeni și de sine, și-au extirpat orice urmă de sentiment
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
închipuirea oamenilor, pentru care ideea dispariției finale a omenirii cu civilizația ei cu tot a devenit o adevărată obsesie... Arătări cumplite prevestesc Marele Eveniment... Cap. 10 1. Și am văzut un înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor și pe capul lui era curcubeul, iar fața lui strălucea și picioarele lui erau ca stâlpii de foc. 2. Și în mână avea o carte mică, deschisă. Și a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub picior Și de la creștet până-n poale, Plutești ca visul de ușor, până la... până la... totul risipindu-se, totul mistuindu-se, volatilizându-se pe Altarul unui Rug de Foc incomensurabil, arderile dispărând în Neant, către norii fecunzi de vârtejuri galactice, de pulberi stelare, - gata să accepte și să reia jocul de la început - și din a cărei luminiscență astrală, Omul - interzicându-i-se Cunoașterea totală de către Dumnezeul Autoritar al modestei planete Pământ, - părea să fi fost convins
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
plictiseală era pe-atunci ? Câte un fulg! Nu ninsori abundente, nu viscole, nu carcaletele "lapoviță și ninsoare", nu acoperișuri smulse, nu edili revoltați că a venit iarna prea devreme - nimic... Ba, după câte-un fulg din ăsta, ninsoarea se oprea, norii se răzbunau luându-și zi liberă, sau chiar puneau de-un miting electoral adunați brusc grămadă/Peste sat, în timp ce, câte-un edil plictisit, ieșea în pragul primăriei și se mira parcă ar fi fost titular în "Proștii" lui Rebreanu: " -Ia
"A venit iarna drăguța ..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12270_a_13595]
-
nici mai puțin, obțin legătura cu Canada. În casă e liniște, găurile de la țevi tronează ca niște trofee pe pereți. Casa asta nu-i perfectă, spune cu reproș copilul meu. Și are dreptate. Dar ce-i perfect pe lumea asta? "Norilor, o, norilor Unde-i țara florilor?"
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
puțin, obțin legătura cu Canada. În casă e liniște, găurile de la țevi tronează ca niște trofee pe pereți. Casa asta nu-i perfectă, spune cu reproș copilul meu. Și are dreptate. Dar ce-i perfect pe lumea asta? "Norilor, o, norilor Unde-i țara florilor?"
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
Prin 1953-1954, am amuțit cu adevărat în poezie (nu și în muzică), după ani de "pierderi planificate"! Cuvintele s-au întors la mine în 1956, în satul 2 Mai. Cu uimirea regăsirii am scris atunci, la început, cum că anumiți nori sunt de o culoare cenușiu-închis ca a "penelor de gâscă" (natura și metaforele fiind interzise o bună bucată de vreme). Am reintrat în peisaj și am compus, după o lungă secetă, primele poezii, adolescente și convalescente, de dragoste. "Ciorba" și
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
formula: "mîndră și albă ca o porumbiță". Am un sentiment... franciscan față de ființa necuvîntătoare a orașului - păsări, copaci, palate, biserici, monumente... Primăvara, Clujul se umple de mierle cu ciocul și picioarele portocalii, iar toamna, cerul orașului are cei mai frumoși nori vineți și învolburați, prevestind vînt. Iar mie îmi place sunetul metalic al frunzelor de tei rostogolindu-se pe asfalt, în timp ce vîntul îmi trezește dorul de ducă, dorul de cîmp deschis, de afară... Pe înserat, număr minutele - între 20 și 25
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
leagănul seducției, grădina verde a speranței și viselor, apa purificatoare ce se revarsă din susurul fîntînei, Leonce și Lena care ies de sub cupola ce închide în ea iubiri, căutări, cinism, dansul păpușii și la boite-ŕ-musique, frică și neputință eliberate în nori, Așteptîndu-l pe Godot pe insula ratării, acolo unde și zmeele așteaptă să fie ridicate. Alexandru Dabija, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Dragoș Galgoțiu, regizori mari, Anca Maria Colțeanu regizor tînăr și neliniștit, texte cu carne și angoase, cu tumult uman și
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
tr-o fabuloasă poiană situată în pantă, pe care tatăl meu o cosea, m-am uitat la un pîlc de mesteceni ca și cum îi vedeam pentru prima dată. Erau sublimi, aerul se răsfăța atingîndu-le pielea argintie, frunzele lor gesticulau înțelesuri indescifrabile prin fața norilor. M-am îndreptat spre unul din ei, m-am cocoțat cît mai sus, aproape de vîrful tremurător și, strîngînd bine în brațe snopul ultimelor crengi, mi-am luat avînt și mi-am dat drumul spre pămînt, încovoind în cădere îngăduitorul arbore
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
și mai darnică decît iubirea zgîrcită pe parcursul vieții mele sociale. E un fel, totuși, demn de a cerși iubire, dăruind. Fiindcă atunci cînd mă simt bine instalat în ritmul primelor trei sau patru cuvinte pe care le aștern, cînd în norul de intuiție din capul meu apar scurte fulgere ce precipită apariția cuvinelor următoare, o senzație de revelație autentică se răspîndește și în restul trupului meu, și mă deschid să o împărtășesc marelui cititor abtract, ca și cum viața lui ar depinde iremediabil
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
un personaj, după cum spune Ion Dur, ,în jurul căruia au rodit nu o dată mitul și legenda". El poate fi interpretat pe gama cea mai întinsă, de la inflamată admirație pînă la negație totală, însă nu poate fi contestat ca prezență, așa cum un nor ce emană fulgere și trăsnete poate fi perceput fie cu recunoștință, ca un agent al rodniciei, ca o figură a maiestății naturale, fie, dimpotrivă, poate fi respins cu spaimă, detestat, însă în nici un caz negat ca realitate masivă, provocatoare. Indiferența
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
fericire, am început să o uităm: Se uită atent la Clavdia care intră în cameră, așteptînd să zărească aburi înălțîndu-se din trupul ei de parcă ar fi fost plămădit din țărînă și iarbă cosită, uscate la soare, apoi răcorite cu stropii norilor. Și totuși efluviile de Rexona îi pătrunseră în nări, destrămînd farmecul clipei de reverie. Închise ușa aproape trîntind-o; de ce te-ai enervat atît de brusc? întrebă ea continuînd să zîmbească, te-ai spray-at îngrozitor de mult, bine, mă dezbrac și fac
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
animalelor și răsplata din ce în ce mai mică pentru ziua-muncă. într-una din seri, cineva chiar a observat că Luna însăși a fost dezlipită de la locul ei și umblă acum slobodă pe cer, după cum o bate vîntul. E drept că o scamă de nori alerga și ea ceva mai jos și cîteva ceasuri în șir s-a tot dezbătut dacă Luna fuge spre stînga, printre nori, sau norii se duc către dreapta și lasă, prin ochiurile lor, Luna în urmă și ea doar pare
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
locul ei și umblă acum slobodă pe cer, după cum o bate vîntul. E drept că o scamă de nori alerga și ea ceva mai jos și cîteva ceasuri în șir s-a tot dezbătut dacă Luna fuge spre stînga, printre nori, sau norii se duc către dreapta și lasă, prin ochiurile lor, Luna în urmă și ea doar pare că alunecă invers. Pînă la urmă, și asta seară de seară, adunarea se diviza. O tabără susținea că totul e o bazaconie
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
și umblă acum slobodă pe cer, după cum o bate vîntul. E drept că o scamă de nori alerga și ea ceva mai jos și cîteva ceasuri în șir s-a tot dezbătut dacă Luna fuge spre stînga, printre nori, sau norii se duc către dreapta și lasă, prin ochiurile lor, Luna în urmă și ea doar pare că alunecă invers. Pînă la urmă, și asta seară de seară, adunarea se diviza. O tabără susținea că totul e o bazaconie, că așa ceva
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
se lipesc, nicidecum, cuvintele nou sau vechi. Unul din acele caiete fără vîrstă, din care rupi, pe alese, și billets doux, și zăloage, și foi prin care, dacă le faci sul, vezi cerul în cercuri, bănuț lîngă bănuț. Vorbesc de Norii lui Petru Creția, ediția publicată la Humanitas, după mai bine de un sfert de veac de cînd ,ieșea", prima dată, la Cartea Românească. Aproape de sfîrșit (fiindcă nu e, nicidecum, cartea pe care s-o citești, obligat, la rînd) dau peste
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
coperta. O coală albastră, în care abia-și taie loc o lucarnă, cu cer spumos, de Barbizon. Soarele, pe care-l ghicești, în poza redusă la scară, ca-n toată cartea, doar din strălucirea pe care o dă, dindărăt, unor nori, lucește, zice-s-ar, tuturor. Nu la fel de ușor se deschid, oricui își ridică privirea, tainele pufarinelor călătoare. E, eseul (buna etichetă acoperitoare...) lui Petru Creția, un fel de lornietă, de privit o scenă, nu cînd e spectacol, lumină, ci tocmai
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]