34,776 matches
-
ai spune că o să explodeze de-atâta cugetare îndurerată. Polina e o femeie dintr-o bucată. Dar când vorbește despre tătuca, glasul îi tremură și parcă deodată nici pârjoalele nu-i mai priesc: Viața asta... nenorocita asta de viață, fără noroc... Cașa s-a terminat. Polina suspină. Lacrimile țâșnesc. Dacî tu nu mai ești... Dacă tu nu mai ești, ce mai rămâne între mine și moarte? Paiele împrăștiate de furtună, iarba îngălbenită, un câine bătrân și surd care latră în noapte
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
glas tragic că suntem invitați, prin UNEAC, la ambasadă... Prepararea lui N. a durat vreo două ceasuri, dar în cele din urmă îl avem în picioare, cu ochii cam tulburii, dar deschiși, și, fenomenal! - pășind sigur. Singura hibă (sau poate noroc?) e că nu scoate o vorbă. Vizităm ambasada, la chemarea ei! - e după orele de program, ar fi trebuit să ne înregistrăm încă din primele trei zile, dar, treacă, așa sunt oamenii de creație, nu prea ordonați. Doi băieți destul de
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
substanță emană trecerea timpului-melc aciuit în catul ferestrei, făcând loc nopții-n amiază... încadrată, eu îi văd doar privirea furișându-se afară, dispărând către docuri, către gura lagunii, neobosită, țesându-se-n carne, pe necuprins călcând fără frică. 1. Ce noroc să-ți măsori fericirea în cuvinte străine. Să înveți vicleșugul de-a rosti cu glas tare doar mulțumirea știută din rugă. Doar dorul de casă să-l traduci în tăcere și să-l încui în propria limbă, ca pe-un
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
și nu e loc mai frumos pe lume decît Iguazu și o fată mai frumoasă de iubit decît Kiki. Punea suflet în tot ce făcea. O fată extraordinară, ce mai. Ceea ce era adevărat, oricum s-ar fi sucit lucrurile. Kiki. Norocul ei să fie iubită de toată lumea. Mai mult înaltă decît scundă, cu ochi veseli și gura mică. Era roșcată artificial și avea picioare lungi naturale. Ochii, ochii verzi - o bunică era doar din Scoția - jucau în toate părțile. Parcă nimic
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
loc să trec frumusețea ei mă dă deoparte într-o lume-n care nu mai mor deși plină e numai de moarte nu-i mai cer nimic nici ea nu-mi dă vreo iluzie în care să adast om fără noroc ca Ungaretti apă sunt trecută prin balast și făcut să fiu lăsat în urmă deși urma nu mi-a fost lăsată pe nisipul trupului uitat într-un schit cu umerii de piatră m-am zidit al nimănui să fiu deși
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
mal un trapez nevăzut, Baraca s-a golit de deținuți și de paznici și de alți deținuți s-a umplut. Tropare Azi surcelele pe care le aprinzi nu mai sunt ude, nici înghețate, Îți sufleci mânecile și surâzi de atâta noroc, Dumnezeu ți-a dăruit un braț de lemne uscate. Nu sare așchia lor departe de trunchi precum cuvintele din rugăciune și căldura va coborî până-n rărunchi, în rădăcini de hrean și de pir, lângă dune. Și azi se mai tem
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
morții din urmă IV Trupuri descărnate intrând și ieșind din mama Gange Raiul și curățătoria aleșilor Rufele se bat de pietre și se întind la soare Pe cea mai veche bucată de pământ Râvnită și respingătoare Leproși, cerșetori, vânzători de noroc, asceți cu chipul vopsit, Balegă de vacă, iluzii de praf, palate părăsite de nisip Maimuțe ridate agățându-se de ruine sar din nimic în nimic Biciclete, ricșe, pânze înfășurate mimând corpuri gata cremate Trec prin ochiul mitralierei ruginite sprijinită de
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
tot mai stins de bondar prins în hârtia de muște (șterg...). îi lipsește o roată sau, mai precis, un cauciuc. Frâna de mână se mișcă în gol, iar pe cealaltă n-o pot verifica, pentru că nu îndrăznesc să pornesc motorul. Noroc că rămâne imobil camionul meu, dacă l-aș porni, dacă l-aș repara și aș cumpăra un cauciuc nou-nouț pentru una din roțile din spate, dacă l-as pune deci în miscare, tare mi-e teamă că pe urmă n-
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
mai clare de epuizare. Deci nu mai e rentabil din nici un punct de vedere: nici glorie, nici parale (e adevărat, mai sunt și best-seller-urile, dar pentru asta nu e de ajuns să scrii pe gustul publicului, trebuie să ai și noroc). Așa sunt ei, bărbații, dacă nu e rentabil... Doar eu și încă puțini alții, cu simțul gratuității mai dezvoltat sau, dimpotrivă, cu dorința acerbă de-a scoate bani din piatră seacă, mai încercăm să ne facem de lucru în ograda
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
și cu figură de sfânt. I se spusese, încă din prima clipă, Seniorul. Fusese secretarul particular al lui Maniu și își petrecuse toată tinerețea prin temnițe, sub regim de exterminare, din care cauza pierduse peste jumătate din greutatea să corporală. Norocul lui că avusese de unde. Supraviețuise printr-un miracol și trăise apoi sub strictă supraveghere a „organelor“, îngropat în mizerie și-n uitare. Până la aparrfia sa publică, mai marii zilei nu avuseseră prea multe motive de îngrijorare. Cei de dinaintea lui, unii
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
venele mele nesfârșit se deschid o pată albastră în lumina sfârșitului Recital în spectacolul interior fac exerciții cu numere oarbe ele măsoară puterea unei iluzii pași pe pământul subțire al umbrelor mereu ți se pare că toamna îți va aduce norocul ca pe un dar îngeresc pe acoperișe luna desculță seduce un arbore în frunza ce picură descifrezi semnul unei intimități noaptea îți împrumută trupul și numele Porți ănchise Mă înclin în fața plajei pustii ploi aurite i-au tivit tâmplele pescărușii
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
și critică. Poate mult mai emoționant, „Pianistul” este însă departe de perfecțiunea formală a lui „Chinatown”. Și cu atît mai departe - la propriu și la figurat! - de spontaneitatea „Cuțitului în apă”. În afară de talent, Polanski a avut mai întotdeauna parte de noroc în viața profesională. Filmul de debut i-a adus o nominalizare la Oscar, într-o perioadă în care dezghețul de după războiul rece de abia se făcea simțit. Tot atunci i s-au deschis porțile cinematografiilor occidentale, cea britanică pentru început
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
Polanski pare la început de mileniu trei întruparea lui Ahasverus, jidovul rătăcitor ce nu-și poate găsi liniștea. Poate că tocmai acest lucru l-a determinat să se întoarcă spre începuturile vieții sale, la copilăria în ghetto-ul din care avusese norocul să scape, fără să fie deportat, spre deosebire de tatăl său - închis la Mathausen - și mama - moartă la Auschwitz. Ecranizarea cărții lui Szpilmann, „Pianistul” este povestea înfricoșător de adevărată, supraviețurii, în condiții extreme, a unui pianist evreu în Varșovia celui de-al
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
la conferința de presă întrebări imbecile de genul „Pentru David Copperfield vă veți inspira din soarta orfanilor din România?” Cred că ar fi vrut să se afle în acel moment în cu totul altă parte. Ca și mine de altfel. Norocul lui - din nou noroc! - e că el poate.
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
întrebări imbecile de genul „Pentru David Copperfield vă veți inspira din soarta orfanilor din România?” Cred că ar fi vrut să se afle în acel moment în cu totul altă parte. Ca și mine de altfel. Norocul lui - din nou noroc! - e că el poate.
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
cu multă trudă și cu multe jertfe, alese dintre hârtii netrebnice și maculaturi. Multe din aceste manuscripte au scăpat astfel de o pierdere sigură. Adesea am ridicat câte o hârtie de pe drum, un fragment dintr-un manuscript, așteptând ca vântul norocului să-mi aducă încă o foaie. Și astfel, lipind foaie de foaie și carte de carte am ajuns a reconstitui zidirea literară ridicată de mâini românești și să aștern înaintea domniilor voastre un tablou multicolor, al cărui fond e luminat de
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
de a circula al șoferilor și pietonilor din Tirana nu există cuvinte în vocabular: aproape nici un semafor nu funcționează, toate străzile sînt desfundate, nu există trecere de pietoni sau benzi de sens, iar în calea colapsului total nu stau decît norocul, bunul simț și, uneori, prioritatea de dreapta. Probabil că Dumnezeu are ceva de spus în treaba asta, într-o țară care, la o aruncătură de băț de ex-Iugoslavia cu problemele ei catolico-ortodoxo-musulmane, e un paradis al conviețuirii religioase. Căci nu știu unde
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
însăși, și mai totdeauna nimerea. Dacă a doua zi va ploua sau nu, dacă Madalena va telefona sau nu, dacă vecinii lăsaseră ușa dinspre stradă închisă sau deschisă, când se va întoarce. O dată pe an juca la loterie. Nu avusese noroc niciodată, dar îi plăcea să încerce. O dată pe an își permitea luxul să piardă și făcea această extravaganță. Dar mai juca și alte jocuri, care îi veneau deodată în minte: în fiecare săptămână căuta, în vitrina prăvăliei din colț, numerele
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
spital s-au găsit, după moarte, două poezii : „Viața” și „Stelele 'n cer” (Stelele 'n cer / Deasupra marilor / Ard depărtărilor / Până ce pier.// După un semn / Clătind catargele, / Tremura largile / Vase de lemn : // Niște cetăți / Veghind Întinsele / Și necuprinsele / Singurătăți.// Orice noroc / Și 'ntinde-aripele / Gonit de clipele / Stării pe loc.// Până ce mor, /Pleaca te Îngere / La trista-mi plângere / Plină de-amor.// Nu e păcat / Ca să se lepede / Clipă cea repede / Ce ni s-a dat?”, publicate ambele În Fântână Blandusiei din 1
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
Paris, guvernul a demisionat și abia succesorul său, un guvern de coaliție națională, a semnat tratatul minorităților, și asta, după aproape un an de tergiversări. Ca să revin de unde am plecat: chiar dacă dubla alegere a lui Cuza s-a dovedit cu noroc pentru noi, românii, grăbind procesul Unirii Principatelor, nesocotirea, ca regulă generală, a tratatelor internaționale pe care le semnăm, nu ne face cinste. Astfel de lucruri se cuvin amintite, fie și riscînd să tulburăm un pic spiritul sărbătorilor, pentru că ignorarea lor
“Să-și vază de trebile ei, Europa” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13180_a_14505]
-
de contemporani, dacă ne gândim că a fost recenzat favorabil de Al. A. Philippide, Paul Zarifopol, D. I. Suchianu, Perpessicius, Mihail Sebastian, Mircea Eliade. Nici posteritatea nu a fost cu totul ingrată, dacă luăm în seamă faptul că romanele au avut norocul a două reeditări: una în 1982, despre care am vorbit, la Editura Dacia, și alta în 1997, sub îngrijirea lui Aureliu Goci, la Editura Gramar, în colecția „Capodopere ale romanului românesc”. Ultima e o promovare senzațională în elita prozei noastre
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
Constantin Țoiu Norocul Europei fost descoperirea Victoriei în insula nordică a Mării Egee la doi pași de Bulgaria de azi. Creată în secolul 3-2 î.e.n., ea este considerată cea mai mare capodoperă a spiritului grec, după unii chiar mai expresivă decât Venus din Milo
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
singur această limbă neglijată, pe baza unui manual. Mi-a părut deosebit de interesantă și chiar fascinantă, cu un profil, cu un caracter cu totul special, care se îndepărta considerabil de limbile surori. N-am încetat apoi s-o studiez. Aveam norocul că acolo, la Freiburg, se afla Biblioteca Română, actualul Institut Român, o instituție unică în toată lumea occidentală pentru studiile române, unde am găsit cărți și am primit multe încurajări. Cînd am fost cît de cît în stare să citesc românește
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
firește, în țară nu existau. Am avut, de asemenea, posibilitatea de a fotocopia foarte multe pagini și aceste fotocopii le-am adus acasă, la Iași. Sigur, mi-a fost frică să nu mi le confiște la graniță, erau lucruri interzise. Noroc că vameșii n-au putut face un control riguros, pagină cu pagină. Și toate aceste extrase, fotocopii le-au utilizat și prietenii, și colegii mei. Și, fără îndoială, la fel s-a întîmplat cu toți cei care au trecut pe la
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
Stimate doamne și domnișoare, distinși domni, Permiteți-mi ca la acest sfârșit de an, să vă urez toate cele bune pentru anul 2010 care se apropie în grabă. Sănătate, succese, bucurii și noroc! Să vi se împlinească toate visele frumoase, tot ce vă doriți! Sărbători fericite! Să fie pace pe pământ! A mai trecut un an din viețile noastre. A fost bun? A fost rău? Am supraviețuit, asta este important. Criza economică de
Cuvânt către cititori. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/80_a_140]