309 matches
-
de lucru în sat, a plecat să lucreze în mină pe Valea Jiului. În scurt timp după angajare s-a dărâmat un mal de peste câțiva mineri. În acest accident de mină a murit și tatăl lui Norocel. Astfel, la vârsta preadolescenței, Norocel a rămas orfan de tată iar biata lui mamă era grav bolnavă. Atât de mult ținea Norocel la tatăl lui, că în fiecare zi se ducea la mormânt. Acolo stătea de vorbă cu tatăl, căruia îi povestea tot ce făcea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s-a dărâmat un mal de peste câțiva mineri. În acest accident de mină a murit și tatăl lui Norocel. Astfel, la vârsta preadolescenței, Norocel a rămas orfan de tată iar biata lui mamă era grav bolnavă. Atât de mult ținea Norocel la tatăl lui, că în fiecare zi se ducea la mormânt. Acolo stătea de vorbă cu tatăl, căruia îi povestea tot ce făcea în fiecare zi și să-i ceară sfaturi în legătură cu anumite treburi gospodărești, pentru a nu-și mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu mama. Uneori îl prindea noaptea pe drum pentru că trebuia să treacă prin pădurea Verona, loc pe care-l trecea cu mare greutate din cauza unor peripeții și a renunțat a se mai duce la țintirim. Și cum se gândea așa Norocel, ce ar putea face, dintr-o dată l-a cuprins dorul de tatăl lui și a început să plângă amarnic. În acest răstimp mintea i-a șoptit că ar fi mai bine să se sfătuiască cu mama, pentru că stând așa nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că ceva nu este în ordine cu băiatul ei. Îngrijorată ca nu cumva să fie bolnav, l-a întrebat: -Ce s-a întâmplat cu tine mamă? Ce ai? Te ai îmbolnăvit și tu, nu era de ajuns că bolesc eu? Norocel n-a răspuns, și-a văzut mai departe de treabă, a ticsit soba cu lemne, și ce i-a rămas, le-a clădit frumos lângă vatră pentru a fi la îndemână. Văzând că băiatul nu răspunde la întrebarea ei, mama
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a văzut mai departe de treabă, a ticsit soba cu lemne, și ce i-a rămas, le-a clădit frumos lângă vatră pentru a fi la îndemână. Văzând că băiatul nu răspunde la întrebarea ei, mama a repetat: -Ce ai, Norocel, băiatul mamei, ai răcit atât de tare, încât nu mai poți vorbi? -Nu, mamă, nu sunt bolnav, nu vreau să te mai necăjesc cu problemele mele, că destule ai pe cap și pe deasupra ești bolnavă. -Nu contează, băiete, cu toate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
plângi, dacă nu-mi spui despre ce-i vorba, n-o scoți la capăt de unul singur. Uite ce îți propun eu; în fiecare seară înainte de culcare, după ce zici rugăciunea obișnuită să te rogi să fii ajutat. Auzind îndemnul mamei, Norocel s-a oprit din plâns, și-a înlăturat lacrimile de pe obraz, apoi a zis mamei: -Bine, mamă așa voi face... A venit seara, și după ce a orânduit cele necesare în mica gospodărie, s-a îngrijit așa cum o făcea zilnic, s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și greierilor era absolut fermecător. Fluturi mulți îmbrăcați în culori dintre cele mai deosebite și mai frumoase ochiului, zburau din floare în floare înfruptându-se din nectarul acestora. Pentru că soarele era sus și timp avea destul până să ajungă acasă, Norocel s-a așezat pe covorul verde presărat pe ici pe colo cu floricele galbene de păpădie privea cu bucurie la tot ce se întâmplă în jurul lui. Și cum stătea el cuminte, dintr-o dată, din valea ce se desfășura prin fața ochilor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
te ajut. Acum, știind cine sunt, hai, dă-ți drumul la a deșira necazurile tale, eu o să te ascult cu toată ființa mea. -Mor de necaz că nu mai pot să merg la țintirim la tata, îi spuse pentru început Norocel. -De ce? îl întrebă zâna puțin mai liniștită, deși motivul încă nu-l aflase și bănuia că nu este atât de greu de înlăturat. Dar era mai bine să-l lase pe băiat să-și spună păsul pentru a afla
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
era mai bine să-l lase pe băiat să-și spună păsul pentru a afla poate și alte neajunsuri. -Până să ajung la țintirim, drumul e lung, anevoios și plin de primejdii apoi intru într-o pădure... S-a oprit Norocel din povestit, uitându-se la zână, apoi și-a mutat privirea pe cer, unde a rămas așa câtva timp. -Și ... te ascult, hai, spune mai departe, îl îndemnă zâna -De câte ori trec prin pădure, mi se întâmplă câte ceva; într-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
spânzura în copac pentru a da de lucru liliecilor, altă dată o cucuvea și un huhurez țipau și zburau dintr-un copac în altul, încât de atunci în urechi nu aud decât strigătul lor. Iarăși s-a oprit din povestit Norocel, numai că de această dată, aștepta să audă ce zice zâna. -Norocel, băiatule, așa o fi precum spui și te cred, dar nu ai motive de îngrijorare pentru că pe meleagurile acestea nu sunt lilieci, băieții aceea și-au bătut joc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu, să mergeți cu atenție, dar să nu vă fie frică de umbra voastră pentru că din voi este formată și vă urmărește toată viața, de la naștere până la moarte. -Dacă așa stau lucrurile, de astă dată ce mă sfătuiești? a întrebat Norocel. -Să te duci în continuare la mormânt, dacă asta simți. Și ca să nu mai fii singur pe drum, ia cu tine un „ Doamne-ajută" și lanterna care ai primit-o în dar de la tatăl tău. Văzând zâna că băiatul ascultă cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sau o să fii rugat să aperi pe cineva sau să ajuți pe cineva care are nevoie de ajutor. Să fii cu băgare de seamă că orice tufiș este un bun ascunziș sau în orice om se poate ascunde un neom. Norocel a ascultat zâna cu luare aminte și când aceasta a terminat de explicat s-a apropiat de ea, s-a așezat în genunchi, i-a sărutat mâna și s-a trezit din somn, astfel că visul a luat sfârșit. Pentru că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
În momentul când băiatul a avut puțin timp să se uite la cer, Soarele tocmai atunci părăsea bolta cerească și Noaptea în brațe cu Înserarea se grăbea să-și întindă mantia întunecoasă și aripile reci peste pământ. În acel moment Norocel și-a luat la revedere de la tata până a doua zi, hotărând că este vremea să facă cale-ntoarsă. De această dată a hotărât să urmeze sfaturile zânei. A legat lanterna în jurul capului cu un curmei și după ce și-a privit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
chinuia să urce acel delușor, dar nu prea reușea, fiindcă mergea puțin și revenea la baza micului deal. L-a urmărit un timp și a văzut că, deși omul făcea eforturi sporite, nu reușea să urce dealul. S-a gândit Norocel ce s-a gândit și a găsit de grabă o idee, poruncindu-i străinului: -Oricine ai fi bădie, stai pe loc! Să nu cumva să faci ca data trecută, că sunt hotărât și pregătit să dau de cheltuială, fiindcă amu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
găsit de grabă o idee, poruncindu-i străinului: -Oricine ai fi bădie, stai pe loc! Să nu cumva să faci ca data trecută, că sunt hotărât și pregătit să dau de cheltuială, fiindcă amu știu cum. Cel căruia se adresa Norocel, n-a răspuns, doar s-a uitat la el și în continuare se chinuia să urce acel delușor. Nici una, nici două, Norocel se apropie de ins și ce să vadă, în fața lui se afla un bărbat cu picioarele schilodite, aproape
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
trecută, că sunt hotărât și pregătit să dau de cheltuială, fiindcă amu știu cum. Cel căruia se adresa Norocel, n-a răspuns, doar s-a uitat la el și în continuare se chinuia să urce acel delușor. Nici una, nici două, Norocel se apropie de ins și ce să vadă, în fața lui se afla un bărbat cu picioarele schilodite, aproape olog și când a îndreptat lanterna să-i vadă fața, insul era din cale afară de hidos. Amintindu-și de sfaturile zânei și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lor. Cât ai da binețe au urcat panta aceea și când au ajuns în vârf s-au așezat pe o buturugă pentru a-și trage sufletul. După aceea insul a vrut să-i sărute mâna, drept răsplată pentru ajutorul dat. Norocel, ca ars de ceva, a tras mâna și l-a dojenit. -Ce ai, bre?! Cum te-ai gândit să faci așa ceva? Te văd om în toată firea! Speriat, nu-și găsea cuvintele, cu toate acestea a reușit să zică: „Doamne
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de o ramură de copac pe care n-o slăbea din mână s-a ridicat cu mare greutate de pe buturugă și a dat să plece dar din cauza handicapului picioarelor mai mult se târa decât mergea și puțin câte puțin înainta. Norocel n-a stat mult pe gânduri și l-a întrebat: -Unde te duci și... la vreme de seară cum o să mergi acolo unde vrei să ajungi? Omul a arătat într-o direcție, nu departe, către un loc unde se zăreau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și... la vreme de seară cum o să mergi acolo unde vrei să ajungi? Omul a arătat într-o direcție, nu departe, către un loc unde se zăreau câteva case cu ferestre slab luminate. La rândul lui, omul aștepta ca și Norocel să-i spună în ce parte trebuie să meargă. -Eu trebuie să merg pe acolo, la dreapta, uite vezi văiuga aceea, apoi tăpșanul pe care încă se mai văd câteva vite la pășunat... Ei, dincolo de tăpșan într-o cocioabă, locuiesc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
încă se mai văd câteva vite la pășunat... Ei, dincolo de tăpșan într-o cocioabă, locuiesc împreună cu mama. După ce și-au spus unul altuia în ce direcție trebuie s-o ia, omul râcâia pământul cu ramura de copac și se gândea. Norocel s-a gândit că, dacă a trecut de pădure, atât cât mai are de mers e floare la ureche. Chiar dacă vine noaptea nu mai are de ce se teme și apoi zâna i-a spus că este bărbat și nu trebuie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acasă; chiar dacă vine noaptea nimeresc acasă, așa că, te rog, lasă-mă să te ajut. Omul a ridicat privirea din pământ, s-a uitat la băiat, căruia i-a vorbit: -Mulțumesc tinere, ești un adevărat bărbat și pe deasupra ești tare curajos. Norocel s-a speriat auzind că omul vorbește nu este mut cum a înțeles el. A simțit cum pălăria i-a zburat de pe cap, picioarele-i slăbesc și pe spinare sudoarea rece curgea ca firul unui izvor. Și cum sfaturile zânei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să vadă ce răspunde omul. -Nu mănânc oameni și dacă... tot ai zis că vrei să mă ajuți, să mergem. Și au plecat, omul se sprijinea pe stânga de ramura de copac, pe dreapta îl ținea strâns de subsuoară pe Norocel. După ce a reușit leprosul să se obișnuiască cu sprijinul acordat de către un semen și acela fiind un copil, a început a-l întreba câte una câte alta pentru ca deplasarea să le fie mai ușoară și timpul să treacă mai repede
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
adică la Cristinești, să stau de vorbă cu el, că tare-i greu fără tată, mama este bolnavă și casa se dărâmă peste noi pe zi ce trece... -Și... cu greu, viața înainte merge... a completat leprosul, observând cum pe Norocel îl apucă plânsul. -Eu am fost la mănăstirea de dincolo de pădurea prin care am trecut noi, zise leprosul, pentru a mai schimba discuția care-l făcea nefericit pe Norocel. Și tot așa au pălăvrăgit cei doi, până când au ajuns la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu greu, viața înainte merge... a completat leprosul, observând cum pe Norocel îl apucă plânsul. -Eu am fost la mănăstirea de dincolo de pădurea prin care am trecut noi, zise leprosul, pentru a mai schimba discuția care-l făcea nefericit pe Norocel. Și tot așa au pălăvrăgit cei doi, până când au ajuns la marginea satului unde locuia omul. -Norocel, îți mulțumesc din inimă, ești un adevărat om după nume și renume, asta n-o uita. De aici încolo mă descurc și singur
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pălăvrăgit cei doi, până când au ajuns la marginea satului unde locuia omul. -Norocel, îți mulțumesc din inimă, ești un adevărat om după nume și renume, asta n-o uita. De aici încolo mă descurc și singur. La auzul acestor cuvinte, Norocel s-a îndreptat în direcția în care putea ajunge la el acasă și se gândea la cuvintele leprosului: „nume și renume”... Cu gândul la întâmplarea din acea zi, Norocel a ajuns acasă, găsindu-și mama încolăcită de durere în pat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]