486 matches
-
sunt strict locale, altele au proveniență ardelenească, fiind aduse odată cu migrările “bejenarilor” peste munți. Iată câteva exemple de apelative regionale de la baza toponimelor corespunzătoare: boiște, blidar, bahnă, bobeică, budăi, ceair, chetrărie, chicere, ciungi, coșere, cuciur, curături, dâmb, podei, săliște, tinoasă “noroioasă”, glod, hățaș, hultoană, corhană, podiac, bute, mangal, odaie “adăpost pentru animale, în țarină sau pe munte”, bour, țintirim “cimitir”, buhai, pripor, toloacă, șipot “izvor”, perj “prun”, prisacă, răsturniș “alunecare de teren”, rogoz, secătură “loc defrișat”, staniște, tarniță etc. Desigur, în
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
preludiul imagistic-echivoc al cântecului viorii, iar a doua serie este cea care desfășoară principalul fir intratextual cel violonistic. La rândul lui, acest paralelism intratextual pregătește alegoria intertextualității: vioara. (H4a) Era noapte și ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate, strâmte și noroioase ce trec prin noianul de case mici și rău zidite din care consistă partea cea mare a capitalei României, și prin bălțile de noroi ce împroșcau pe cutezătorul ce se încredea perfidelor unde treceau niște ciubote mari, cărora nu le-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă de stropii de ploaie ce inundase sticlele. (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 34). (h4b) Era o noapte tristă. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate ale Bucureștilor, ce se trăgeau strâmte și noroioase prin noianul de case mici și rău zidite din cari constă partea cea mai mare a așa-numitei capitale a României. Tropăiai prin bălțile de noroi ce te împroșcau cu apa lor cea hleioasă îndată ce aveai cutezarea de a pune
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fie deturnat și iluzia destrămată. E vorba de fenomenul de eterogenitate pe care Jean Ricardou (1978) îl descrie vorbind de "beligeranță" între povestire și descriere 11. Să luăm exemplul următor: (38) Trecătoarea se afla chiar în josul povîrnișului. Era un drum noroios; merse mai întîi pe firul unei ape foarte adînci și-nvolburate. Urcă coasta unui deal, trecu pe lîngă o gospodărie în care nu se auzea nici țipenie de om, și coborî încetișor într-o vale cu plopi fremătînd. Din nou
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
uite așa, nu te agăța cu mâinile de fund. Am dat din mâini și din picioare și am izbutit. Dar până la această performanță, Țuți m-a băgat cu capul în apă nu știu de câte ori și câte gâturi din apa aceea noroioasă nam înghițit!? „Nu-i nimic, așa se învață” îmi zicea. Nu mă supăram, dar după ce am învățat să înot, sub apă ne apucam de picioare, de mâini și ne luam la trântă. Ieșeam pe mal obosiți, ne întindeam la soare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
apărut apele, în ambele părți. Pe drum era pietriș și nisip, un drum destul de bun, fără gropi. Am mers întins mai mult de două ore până întrun loc de unde începea o pădure. Printre copaci se întrezărea un drum forestier, cam noroios, căci plouase pe acolo. Am oprit în marginea pădurii și ne-am sfătuit. N-aveam a urma decât drumul din pădure, altul nu exista. Pentru orice eventualitate, ne-am încălțat în cizme de cauciuc, desigur, va veni vremea când va
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
situație ce predispune în mod deosebit la visare. Furăm întrerupți brusc de portavocea căpitanului ce anunța Giurgiul. Călătorii escaladează duneta, iar privirile lor scrutează orizontul pentru a descoperi orașul anunțat. Eforturi inutile! Nu se zăresc decât o plajă povârnită și noroioasă și două șure prăpădite. Se lăsa întunericul; bruma devenea mai puternică și se transforma într-o ploaie înțepătoare; un vânt înghețat sufla dinspre nord-est; pătrunși de umezeală, dârdâind, căzusem pradă unei uimiri imposibil de definit. Adevărul ne apărea în sfârșit
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și a ne purifica de murdăriile de la Râmnicu Sărat! Ce să mai zicem de plaja nisipoasă, uscată, roasă de trei torente, care separă Râmnicul de Buzău? Ce să spunem mai ales despre acest puhoi monstruos, ale cărui aluviuni, pietricele, ape noroioase se mișcă fără încetare; care a înghițit atâția călători; care își macină malurile neîncetat și distruge culturile sau recoltele; care nu acceptă vreun bac, care smulge podurile și îi desfide pe ingineri să mai facă altele; care își rostogolește apele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
imensă a Bucureștiului, noroaiele sale seculare, cloacele, grămezile sale de murdării; nu se fac nivelări și nici canale de scurgere; nicio rigolă în cartierele aflate departe de râu. Străzile se transformă atunci ele însele în râuri, în puhoaie, în lacuri noroioase și adânci, circulația este oprită; sania devine inutilizabilă, ar trebui de fapt un vapor. Numai câțiva pietoni intrepizi, încălțați cu cizme gigantice, se hazardează afară; o fac riscându-și propria viață. Dar de ce să povestim noi înșine toate acestea? Iată
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și mai fericiți, de vreme ce nu cunoașteți iarna, plângeți-ne! Când cineva a trăit pe meleagurile voastre parfumate, sub splendidul vostru soare, cum se poate hotărî să vină să lupte împotriva unui climat hiperborean și să se bălăcească în aceste orașe noroioase? Fiți vigilenți, călători temerari! Și voi, prieteni atât de dragi din cenaclul de pe rue de Seine, care ne felicitați pentru soarta noastră și doreați să o împărtășiți, aflați în fine adevărul despre această țară! Iarna oferă totuși câteva compensații; în calitate de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în favoarea lor. * * * Dâmbovița, am spus-o deja, e un râu care traversează Bucureștiul în toată lungimea sa. În pofida murdăriei apelor sale, poate din cauza opacității acestora, o mulțime de naiade în costum mitologic își încredințează farmecele în timpul verii valurilor rapide, dar noroioase ale Dâmboviței; nu se îngrijorează decât prea puțin de privirile indiscrete; această lipsă de rușine, în plin soare, se poate compara cu inocența primitivă a nimfelor Polineziei. Un medic francez, mare anatomist, foarte mare amator de arte plastice, își luase
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pentru autoritățile sanitare 560. În memoriile sale, principesa Maria ne oferă o imagine destul de sumbră a lagărului de holerici de la Zimnicea, a cărui răspundere îi fusese încredințată de însuși regele Carol I: "Uneori, lagărul nostru se prefăcea într-o baltă noroioasă, prin care abia străbăteam cu grele cizme de călărie. Sălile bolnavilor erau niște imense barăci, fără lumină îndestulătoare, înăbușitoare când ardea soarele și umede când ploua. Bolnavii zăceau pe saltele de paie, unul lângă altul, cu o cărare de noroi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
îndată la suprafață, primind întreaga greutate a mașinii. Șoferul duse mașina până în partea dindărăt a plutei, în fața acoperișului pătrat de care atârna lanterna. Fără să mai întârzie, mulatrii strânseră puntea mobilă și își făcură vânt pe bac, dezlipindu-l de malul noroios. Fluviul se arcui sub plută și o ridică la suprafața apei, pe care începu să alunece încet, la capătul unui drug înalt de fier, ce alerga pe cer, de-a lungul cablului. Negrii traseră prăjinile pe bac. Omul și șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care pădurea deasă o sorbea fără zgomot, ca un burete uriaș. Orașul, cam vreo sută de case acoperite de țiglă spălăcită, era așezat între pădure și fluviu, al cărui vuiet depărtat ajungea până la spital. Mașina străbătu mai întâi niște străzi noroioase și ajunse curând într-o piață pătrată, destul de mare. Printre bălți, lutul roșu mai păstra încă urme de cauciucuri, de roți de căruță și de copite. De jur-împrejurul pieței se vedeau case scunde, cu tencuiala felurit colorată, iar în spatele lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
spunând: - Voi veni. Dar acum aș vrea să te mai duc câțiva pași. Fără să știe de ce, o vedea în același timp în închipuire pe tânăra negresă, înfățișându-i ofranda de bun venit. Ieșiră din grădină, străbătură mai multe străzi noroioase și ajunseră în piața publică plină de gropi, care părea și mai mare din pricina caselor scunde aflate jur-împrejur. Deși ploaia nu se întețise, apa curgea acum șiroaie pe tencuiala zidurilor. Prin văzduhul spongios, vuietul fluviului și al copacilor ajungea, înăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îți asigură liniștea, dacă te menții în zona gri a performanțelor. La bătrânețe, unele iluzii apar odată cu scleroza. Șmecherul e individul care golește buzunarele semenilor fără violență. Generația tânără este condamnată la un analfabetism al sensibilității. Freud a descoperit vulcanii noroioși din noi. Canibalismul a avut întotdeauna scuze existențiale. Nebunii au numai certitudini. Dacă politețea este rezervată regilor, înseamnă că străzile și localurile publice sunt înțesate de antimonarhiști. Din cauza unei glume, am pierdut un prieten. Nu știu, ori gluma nu a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în această grea situație de a-și proteja și îmbărbăta fiul. în ziua înmormântării vremea se încălzise producând topirea zăpezii. Cerul deveni mohorât, cu nori groși, peisajul devenind unul de toamnă târzie cu copaci desfrunziți, cărări și uliți desfundate și noroioase. în momentul plecării cu mortul spre cimitir începu o ploaie muruntă și rece a cărui picuri se amestecau cu lacrimile. întreg peisajul dezolant se armoniza foarte bine cu starea sufletească și îmbrăcămintea cernită a celor îndoliați și mai ales cu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
într-adevăr, o explozie de energie. Partenerii își pot absorbi reciproc exploziile de energie sexuală în momentul orgasmului dacă respectă următoarele trei indicații de bază: țineți-vă capul cuibărit sub urechea partenerului atunci când acesta ejaculează, pentru a evita inhalarea „respirației noroioase” eliminată în momentul respectiv. Din cauza „focului” intens care se produce în abdomenul inferior în timpul organismului, această explozie de respirație este considerată a fi un fel de produs rezidual; îmbrățișați-vă partenerul foarte strâns și mențineți contactul pe o suprafață cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Mă duc chiar acum la toaletă, mă ridic eu În picioare. — Nu e necesar... zice el, când vă vine... — Pot s-o fac acum, Îi spun eu, ieșind. Mă duc la el la budă și-i umplu recipientul cu bere noroioasă și căcat cu curry. Puțoiu vrea căcat, o să-i dau io căcat ce morții măsii! Îl las pe Rossi cu rahatu și pișatu meu și mă duc cu mașina În oraș. Viermi. Nici nu suport să mă gândesc la așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o ia pe serpentine peste pământul Înghețat, trecând printr-o sumedenie de copaci acoperiți cu o pojghiță de gheață, pe urmă printr-o poiențiță și dup-aia coborând dealul spre hambar. Pe măsură ce coboară, poteca degenerează Într-o porțiune de mlaștină noroioasă pe care n-a curpins-o Înghețul. Mă Întorc către Claire. — Ar fi trebuit să fii obișnuită cu treburi de genuăsta Claire, dacă iești din Aberdeen. Tresă fii taren meseria ta să le faci concurență tuturor oilor depacolo. Tresă fii tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dripping, body-art; graffitti, mâzgâleli, ejaculări. "Arta" greco-romană face trecerea de la indice la icoană. Arta modernă, de la icoană la simbol. În era "vizualului", bucla artei contemporane se inversează și se întoarce, de la simbolicul total, la o căutare disperată a indicelui. Materii noroioase, gudron, nisip, cretă, cărbune. După Kandinsky, Dubuffet și Texturologiile lui. După Calder, Ségal și nudurile lui în facsimil, în cel mai mic detaliu (precum manechinele de ceară ale magistraților romani și regilor renăscuți). Carnea regăsită. Într-un univers al acțiunii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
simplificată, ca în dvorniku > vornic) > Zvijiia (asimilarea progresivă e > i) > Zijiia (reducerea grupului zv, ca în trezvie > trezie) > Dzijiia > Jijia (prin asimilare consonantică regresivă). Această variantă etimologică este posibilă din punct de vedere lingvistic, verosimilă geografic (rîul are o albie noroioasă) și probabilă istoric (în zonă au trăit încă din vechime împreună o populație ucraineană și una romînească), condiții pe care nu le îndeplineau integral variantele prezentate anterior. Explicația prin limbile turcice (baza reconstruită *jăjia, „lărgime“) are dezavantajul unor detalii fonetice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Boiște (< sl. boiște, „locul de bătaie“ „locul unde se bat, deci se împerechează peștii“), Boliște („locul în care a fost o epidemie“), Braniște („loc în pădure oprit pentru tăiere sau vînătoare), Buciște (< srb. bučije, „pădure de fagi“ + iște), Cîlniște (< kalen, „noroios, mocirlos“ + -iște), Horodiște (variantă ucraineană a lui Grădiște), Jariște (< sl. Șariște, „locul unde a fost arsă pădurea sau vegetația“), Loviște (< sl. loviște, „loc de vînătoare și/sau pescuit“), Măieriște (< magh. mogyoró, „alună“ sau germ. Meierei, „fermă“ + iște), Pociovaliște (< sl. počivaliște
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fi inundat de ploaie, apăru și doctorul Wilson, de serviciu În ziua aceea. — Bună seara, tuturor, spuse el ridicându-și gulerul cu o mână și apucându-și trusa cu cealaltă. Aruncă o privire către câmpul plin de gunoaie dintre drumul noroios și cortul de culoare albastră și oftă. — Tocmai Îmi cumpărasem pantofii ăștia. În fine... Începu să meargă apăsat către cort, cu Logan și Watson În urma sa. Un agent plin de acnee de la Biroul de Identificări cu o mapă În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
barul era la două minute de mers de sediul poliției, era un loc destul de popular În rândul polițiștilor aflați În afara serviciului. Majoritatea echipei de căutări era aici. Umblaseră prin ploaia torențială toată ziua, unii căutând dovezi pentru criminaliști pe malurile noroioase ale râului Don, iar alții căutându-l pe Richard Erskine. Astăzi căutaseră un copil dispărut. Mâine vor căuta un cadavru. Toți cunoșteau statisticile: dacă un copil răpit nu era găsit În șase ore, Însemna că era probabil mort. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]