7,150 matches
-
senzația unei "vieți ulterioare" și a insignifianței identitare ("S-a dus viața vieții mele. Acum sînt într-un film despre mine..."); temerea că nu mai are nimic de spus în literatură, sentiment al inerției, epuizării și sterilității care consonează cu nostalgia exuberanței creatoare din tinerețe, a adrenalinei capodoperei, ("nu mai pot spune decît ceea ce știu deja că voi spune", dar "cînd nu scriu, iadul din mine se umflă și dă pe dinafară"); nevoia confirmării valorii prin interesul și succesul în străinătate
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
larg. Și nu toate cărțile autorilor de succes se bucură de vînzări spectaculoase imediate. După părerea mea, lovitura pe care a dat-o Cărtărescu în acest an se va răsfrînge rapid și asupra celorlate cărți ale sale. Prin ricoșeu, autorul Nostalgiei face un mare serviciu prozatorilor români, spărgînd pînă departe gheața reticenței cititorilor față de proza de ficțiune autohtonă. Editura Polirom merge pe mîna autorilor români avînd o strategie a descoperirii sau, după caz, a redescoperirii unor scriitori, în paralel cu publicare
Scriitorul român față cu cititorii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11640_a_12965]
-
pantofului mov, Lecțiile deschise ale profesorului de limba franceză A.M., Hebdomadarul profesorului A.M. ori Aleea Mimozei nr. 3), merg pe urmele celui care le scrie, în cercuri concentrice de prezent devenit trecut, și cu un sentiment dominant de mare, copleșitoare nostalgie. E surprinzător că o poezie scrisă pînă la 33 de ani poate conține și sintetiza atîta tristețe matură, punînd experiențe, totuși, recente, sub semnul amintirii și al lacrimii. Abia ieșit din Facultate, profesorul stagiar A.M. suspină după vremea studenției; și
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
Poeme lucrate în detaliu, cu o țesătură a metaforei încărcată cu imagini abundente (există o voluptate a metaforei sofisticate) și cu versuri ușor ermetice, unde vocea fetei are nerv și un discurs susținut, alternează cu versuri curate, liniare, încărcate de nostalgia și candoarea unei fetițe întoarse măcar pe jumătate spre gesturile familiale din copilărie. Poate fi un defect de construcție sau, pur și simplu, ignorarea cronologiei poemelor, cert e că această indeterminare conferă volumului un nesperat mister și îl încarcă cu
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
sticlă, respectiva instituție se lăuda cu o minusculă sală de cinema care "te simțea" la intrare și începea să difuzeze un film porno de o vechime relativ impresionantă, intitulat Confesorul. Văzând acestea, nu mi-am putut stăpâni un acces de nostalgie, nu, nu după filme decoltate, ci după începuturile producției cinematografice. Subiect de care, nefiind în actualitate, nu m-am atins până acum. Dar mi se pare că merită să mă las dusă de acest puseu paseist cu atât mai mult
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
idealismul sufocat de senzațional. O planetă lățită ca zîmbetul pisicii din Cheshire, unde circulă știri, dar întîmplările rămîn nevăzute. Legendele din Far West ajung niște povești demne mai degrabă de gura sobei și din sperietura de-altădată rămîne doar o nostalgie cu subînțeles: "Era o zi de iarnă, ningea ca-n basme peste mormîntul Marelui Om, cu fulgi cît gîștele. Fusese una din cele mai reușite înmormîntări ale acelor vremuri. Între timp, serviciile funerare s-au simplificat mult." Senzația de videoclip
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
acestui scriitor încercănat de propriile viziuni, obsedat de marile teme, raportându-se la modernitate mai mult în sensul filiației decât în cel al delimitării artistice. Dacă Levantul reprezintă, într-adevăr, o mostră uimitoare de intertextualizare, celelalte vârfuri ale creației sale, Nostalgia și Orbitor, cresc din humusul unui imaginar cu filoane bogate: "zona cețoasă a primei copilării" și "zona tulbure a visului". Aceste două zone, explorate pe întindere și în adâncime, sunt expuse - nu și parcurse - în prima parte a volumului de
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
elementele simbolice ale unui interior rămas închis, ermetic în misterul său, și ale altuia ca o interfață cu exteriorul, într-o perspectivă panoramică asupra orașului și lumii întregi. "Harta orașului meu - notează autorul - e pistruiată cu bulboane și vârtejuri de nostalgie pură." Pentru a le regăsi, el deambulează pe străzile metropolei, căutând însă nu luxul urban, zonele rezidențiale, cartierele strălucind de curățenie și confort, ci, dimpotrivă, cariile vizibile ale Bucureștilor, pereții coșcoviți, casele vechi ruinate cu trecerea anilor și rămase, unele
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
vis - să fie îngropat în Kuban, de care îi e atât de dor - e mai degrabă irealizabil: "acuma nici măcar nu sunt în stare să ajung până acolo". N-a fost niciodată antisemit ("evreii sunt un popor talentat"), își amintește cu nostalgie de întâlnirea cu Pasternak, în 1934, la Maleevka, la un simpozion literar. ("Uscățiv, foarte interesant ca intelect... Și ce m-a mai uluit la el a fost faptul că eu, om de la țară, n-am înțeles multe din ce-a
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
aș fi scris toate astea dacă, mai nou, în numele corectitudinii politice, nu ar fi apărut așa-zisul caz Mihăieș. Împotriva criticului timișorean s-au folosit cam toate mijloacele posibile pentru a-i închide gura. Președintele Constantinescu îl acuza că are nostalgia lui Iliescu și că din acest motiv îl atacă. Președintele Iliescu voia să i se suspende rubricile, considerînd că Mihăieș are ceva cu el. La Timișoara, scriitorul a fost amenințat cu moartea, pe vremea regimului Iliescu. Și pe vremea lui
Băsescu știe? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11734_a_13059]
-
și simplu, să arăt cât de ridicol e pentru un intelectual să inventeze formule lipsite de sens pentru a-și exhiba rănile. Evident că există o clară trimitere ideologică în sintagma Ťboierii mințiiť. Evident că urlă în ea colectivismul și nostalgia gloatei." Pentru deplina limpezire a minților înfierbântate, sublinez: "patrupedele" erau oi, iar nu oieri... În absența acestei construcții, tot eșafodajul trio-ului româno-american se prăbușește ca un castel de nisip... Dar nici măcar nu asta ar fi problema. Problema e că
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
de atunci. Volumul e structurat în cinci secțiuni marcând perioada și spațiul în care au fost scrise, din Sibiul lui 1965 la San Francisco al anilor 1968. Cu toate acestea, amărăciunea și deopotrivă seninătatea libertății exilului se amestecă indistinct cu nostalgia și imaginea încă puternică a frustrărilor și fricii de acasă. Sentimente foarte amestecate se suprapun, interacționează și se influențează reciproc la nivelul sugestiei și al expresiei. Frenetic, declamativ, cu vitalitatea specifică juneții dar cu maturitatea experienței dure de acasă, ghicită
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
așternut boțit de bucurie/ de valuri crețe spumoase și dese pe care să plutească înecați/ umflați învinețiți de plăcere printre peștișori meduze himere". Percuțiilor stridente le iau locul semitonurile. înregistrată cu discreție, priveliștea "orașului tentacular" poartă în filigran umbra unei nostalgii, punctează distanța morală a neparticipării, a intemporalizării: "acești bărbați minunați și femeile lor roditoare/ de la ultimul etaj rotitor al poemului de dragoste/ rostogolesc soarele printre vitrine/ snopind trecătorii/ cu iluzia unor plaje celebre/ asmuțindu-i a bate din palme ca
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
Caleașcă fiind cea mai apropiată, aproape o pastișă -, niște bocete, elegii, cântece sau descântece. Fiind o poezie a înscenării retorice, ineditul și savoarea versurilor vin din schimbarea permanentă a ipostazelor vocii lirice. Conița Lena performează, când cu gravitate, când cu nostalgie sau cu umor, atitudinile unei femei evlavioase, smerite, tânguitoare sau, dimpotrivă, ale uneia cochete, mucalite, frivole, chiar perverse. Există o continuă pendulare între seducție și cucernicie a femeii coapte, supus-bisericoase dar, în același timp, și tânjind nostalgic la instinctele cărnii
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
atestând un IQ rezonabil: "- Lucrul curios este că - interveni pe neașteptate Ursula - legăturile familiale s-au dezintegrat în realitate, acum asistăm la o reacție contra represivității uneori sufocante a acestei celule Ťdepășiteť, mai ales în Occident - dar a rămas o nostalgie, pe care poezia lirică o exploatează încă. Eu înclin să cred că relația părinți-copii e mai dificil de demontat, cere luciditate, iar asta implică dezamăgire, în vreme ce refugiul autorului în propria copilărie naște o stare poetică de plenitudine. Directorul de film
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
acești domni și doamne, care s-ar vrea centrali în România, după ce sunt atât de nesemnificativi în America sau Canada, unde s-au pripășit pe la universități cam de faima celor de la Muscel sau Slobozia. Vai de sufletul lor cotropit de nostalgii, vai de singurătatea lor cu adevărat dureroasă, o singurătate pe care n-o poate ști decât cineva care a petrecut câtva timp în state gen Milwakee, Colorado, Iowa, Nebraska și celelalte, unde numărul oilor îl covârșește pe cel al oamenilor
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
și simplu, să arăt cât de ridicol e pentru un intelectual să inventeze formule lipsite de sens pentru a-și exhiba rănile. Evident că există o clară trimitere ideologică în sintagma "boierii minții". Evident că urlă în ea colectivismul și nostalgia gloatei. Evident că ar dori să fie ei înșiși beneficiarii succesului, "boieri" relaxați, destinși, plini de farmec. Dar nu sunt. N-aș putea spune că acești mărunți resentimentari măcar împărtășesc valorile stângii: nu de alta, dar au existat în cultura
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
prin candoare. Copilăria lui Alin este, fără îndoială, un roman, dar el o spune ca pe o anecdotă, basm sau poezie, o serie de întâmplări curioase, contradictorii, cu sau fără înțeles imediat, pline de nuanțe învelite în aerul dulce al nostalgiei: "Doar adulții văd în alb și negru. Noi, copiii, niciodată." Salinger, Saroyan sau Brussig, pe care probabil C.D. Florescu l-a citit, pot fi menționați. Deloc naiv în ceea ce privește propria existență, căci părinții îl tratează aproape ca pe un om mare
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
că mizanscena lui Tarkovski seamănă cu aceea din "A șaptea pecete" a lui Bergman, camera zăbovind asupra unor "tableaux" medievale sobre. De altfel, majoritatea filmelor regizorului se folosesc de picturi ale unor artiști celebri: Copilăria lui Ivan (Dürer), Solaris (Bruegel), Nostalgia (Piero della Francesca) etc. Acest film înseamnă pentru regizor întâlnirea cu Anatoli Solonitsyn (Andrei Rubliov), un actor pe care îl va implica în majoritatea proiectelor sale, și continuarea colaborării cu Nikolai Burliaiev, protagonistul din Copilăria lui Ivan (1962). Oricum, pelicula
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
nereprimat: câmpia basarabeană, pădurea, bucuria, natura, învierea, părinții, șerpii ca simbol al ispitei - toate învăluite în "ceața zilei", în "văi muzicale" și în chemarea zărilor, ceea ce dovedește că fondul predominant e simbolist. Fiorul cosmic, cultul tainei, "luminile învinse", freamătul stelar, nostalgia miturilor, sentimentul crepuscular par vagi ecouri din poezia lui Blaga. George Meniuc luptă dramatic cu o tendință melancolică, străduindu-se să țină partea vieții, a energiei și a tradiției, în poeme ca Vlagă, Copilăria-mi verde, Muzeu, Hălăduire, Fântânile trecutului
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
Creatorul universului. în consecință, depășind dinamica proceselor vieții și policroma diversitate a înfățișărilor ei, se cade luat în seamă un arhetip peren, o structură derivată din Logosul dintîi. E o reacție la sfîșierile sufletului romantic și la angoasa modernă, o nostalgie domptată a originilor ce adoptă cu naturalețe solemnitatea metrului și rigoarea rimei ca un antidot geometrizant al dezagregării. într-un registru înrudit cu cele ale lui Ion Pillat și Ștefan Aug. Doinaș, poetul se arată urmărit de fenomenul pendulării între
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
în anul bicentenarului nașterii acestuia. (A scris așadar, în 1970, Opus 1970, în care colaje din Beethoven dau naștere la improvizații aleatorice ale soliștilor.) Există totodată voci care se întreabă, pe bună dreptate, dacă Stockhausen nu ar păstra, în secret, nostalgia pentru acea figură eroică a compozitorului-geniu. Și dacă proiectul Heptalogiei sale, deocamdată puțin probabil de a fi montat ca atare, dar văzut de creatorul său drept o "operă a viitorului", nu ar reprezenta tocmai dorința mai mult sau mai puțin
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
păunescian, fie dominate de șmecheria cu suflu scurt a lui Tucă. Să revin, însă, la Europa Centrală. Din motive de... Imperiul Austro-Ungar, ea nu putea scăpa în România de o anumită conotație conspirațională: oricine e interesat de această zonă are nostalgii imperiale! Mai rău: zeloții ideii central-europene sunt, musai, niște trădători de neam! Am auzit aceste argumente în forme variate: de la cele cvasi-contondente ale unor ofițeri SRI, la aulica voce a unui domn cățărat în fruntea unui înalt for cultural-științific. Culmea
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
inteligenți ca să-și dea seama că nu vor ajunge peste noapte acolo unde, iată, sunt începând cu 1 mai 2004, așa că au folosit admirabil ideea de Europă Centrală. în acel moment, Europa Centrală semnifica ruperea cu trecutul comunist, și nicidecum nostalgia după Mitteleuropa prăfuită a lui Franz-Jozef și-a lui Svejk. Dar limba cleioasă a fiilor lui Ceaușescu nu se putea opri brusc din melițat. Precari la capitolul pregătirii științifice, cretinizați de atacurile furibunde ale ideologicului, timorați de permanentele situații umilitoare
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
lucrurile și la corolarul firesc al său, la o "fraternizare" franciscană cu ele, care e un mod de integrare în univers, spre deosebire de dezintegrarea atît de frecventă în poezia mdoernă, încît postura în cauză e subiacent polemică. Neîndoios transpare aci o "nostalgie a Paradisului". Pretutindeni pulsează urmele unei vîrste de aur ale armonizării ființei cu mediul său, vîrstă intemporală, absolută, pe care poezia încearcă a o "actualiza" grație limbajului liric: "Nici nu m-am scuturat bine de glasurile nopții,/ de glasurile și
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]