57,942 matches
-
ceremonialuri și întâmplări pilduitoare, citate celebre din sfinții părinți, cu tot ce trebuie să se spună și să se facă din vechime la prilejuri, ce rugăciuni și ce slujbe, potrivite la privegheri cu nădejde ori cu lacrimi de deznădejde, am notat cu migală rezumând, numerotând, conservând în scheme simple esențialul, în paranteze și acolade, depozitând astfel comori de comportament ritualic în două caiete. Am făcut toate acestea cu un ciudat sentiment al zădărniciei, bântuită de gândul a nu-mi fi mie
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
la loc de cinste amuzamentul, ba chiar îl considera o chestiune cât se poate de serioasă: "Aceasta este morala mea: cineva a cumpărat o carte, a plătit-o cu bani, trebuie să se distreze (...) Cred că amuzamentul este ceva serios", nota Calvino într-o scrisoare adresată lui Carlo Salinari). În cazul lui Eco, însă - și nu de foarte multă subtiliate este nevoie pentru a băga de seamă lucrul acesta - dincolo de intenția de a delecta, de a-și amuza cititorul, ghicim o
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
poligonul de experimentare al totalitarismului de extremă stângă". Cioran a fost afectat de intervenția lui Blaga, fără a fi fost însă atent la circumstanțele în care fusese scrisă și în general la circumstanțe. "Nici chiar dacă cineva i-ar fi explicat, notează Marta Petreu, circumstanțele nefericite în care și-a scris Blaga textul polemic, nu este sigur că Cioran - care n-a înțeles, de exemplu, nimic din destinul lui Noica după ieșirea acestuia din închisoare - ar fi înțeles ce s-a întâmplat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
dacă treci de impresia de primă instanță" (pp. 59-60). Pe urmele lui Sartre (ale cărui opțiuni politice nu le împărtășește, dar literatura este, oricum, altceva), Liviu Antonesei consideră că cititorul își pierde "inocența" în momentul în care începe să-și noteze într-un carnet asociațiile de idei rezultate în urma lecturii. Notațiile sale reprezintă rezultatul unei selecții, or, crede eseistul ieșean, în momentul în care operează o selecție, un cititor devine "împotriva voinței sale, probabil și fără a-și da seama - un
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
Gabriel Chifu, activ și în publicistică și în eseu, că își construiește, cu tenacitate, o carieră de scriitor total. O evoluție literară dintre cele mai interesante, multiplană, și poate altădată mă voi opri asupra ei mai pe larg. Acum voi nota însă câteva impresii numai despre cartea cea mai recentă a lui Chifu, din nou o carte de proză. O carte cu un titlu nememorabil (ne-memorizabil, mai bine spus), parafrazând (parodiind?) titlurile laborioase și epice ale romanului baroc. Iată-l reprodus
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
de Erosul obștesc care instituie o imagine cultică a idolului său, dogorîtoare emanație a simțurilor, care se potrivește ori nu se potrivește cu realitatea, din ultima ipostază decurgînd drama. Egoismul și cruzimea sînt omologabile aci în liniamente tradiționale, "realiste", după cum notează d-na Irina Petraș: "Calitățile, capriciile, dorințele sale (ale eroului) sînt mereu în prim-plan, orice tentativă a Ťfemeii iubiteť de a ieși din limitele ipostazei de copleșită admiratoare fiind socotită un afront, nerespectarea unui contract. (ŤFelul din ce în ce mai independent în
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
Iorga nu avea simțul valorii, lăudând în egală măsură pe toți scriitorii din grupul sămănătorist. Despre articolul cu titlul Doi povestitori: Vasile Pop și Mihail Sadoveanu, în care Iorga îi vedea pe cei doi deopotrivă de mari scriitori, prozatorul va nota în cap. XVIII din Anii de ucenicie: Această poamă mistreață a conducătorului nostru n-am mistuit-o cu plăcere" - semn că se situa într-o cu totul altă categorie valorică, avea despre sine o altă imagine decât aceea a egalității
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
de entertainment, poate fi uimit de numărul impresionant al localurilor cu nume care de care mai sonore: Opium Studio, Cotton Club, Blue Moon, Casino Bucharest, Palace Casino, Café Einstein sau La vie en rose. Ai fi tentat să crezi - după cum notează cu discretă ironie autorul - că orașul postcomunist năzuiește să redevină un Paris al Răsăritului. Tot despre aspirația reconstruirii unității Europei (și implicit despre problemele politice, economice și identitare care se ivesc mai ales în cazul țărilor mici din centrul și
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
ipoteză). Am să dau un singur exemplu: anul 1980 este expediat de autoare în mai puțin de o filă și jumătate de text. Practic, însemnările din acest an vizează doar două zile: 22 ianuarie și 6 septembrie. La ultima diarista notează sec: "A murit Marin (Preda - n.n.) - după cîteva surprinzător de calde întrevederi" (p. 242). Cam puțin pentru un om pe care Nina Cassian îl consideră azi, la ora bilanțului (vezi p. 282), una dintre cele două iubiri importante din viața
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
însemnările intermitente ale unei jumătăți de an - din august 1986, timp petrecut în decorul fantastic, de vară iluzoriu atemporală, al unui castel de țară din Franța, pînă în ianuarie 1987. Căutarea intermitentă e și nu e un jurnal. Eugen Ionescu notează - așa cum se întîmplă în orice carte de acest fel - frămîntări, gînduri și întîmplări ale cotidianului. Dar totul compune un scenariu cu miez mult mai adînc decît cel al unui jurnal, oricît de dens ar fi acesta. Curgerea timpului e pusă
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
să se laude că învățase pe dinafară alfabetul norocului... Dar eroul în chestiune simulează, în sensul că, prea tânăr fiind față de eroină, se preface, ceea ce aceasta uneori simte și se plânge... Rânzei, nescăpând ocazia lui de autor mereu pe fază, notează sub cuvintele, atenție, replica eroinei... notează în sfârșit acestea, cu dialog și cu animație: "- Așa, infidelul, exclamă ea transportată de jignire, tu nu mă iubești cu acea căldură ce așteptam de la un om pentru care făcui atâtea jertfe... Știi tu
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
dinafară alfabetul norocului... Dar eroul în chestiune simulează, în sensul că, prea tânăr fiind față de eroină, se preface, ceea ce aceasta uneori simte și se plânge... Rânzei, nescăpând ocazia lui de autor mereu pe fază, notează sub cuvintele, atenție, replica eroinei... notează în sfârșit acestea, cu dialog și cu animație: "- Așa, infidelul, exclamă ea transportată de jignire, tu nu mă iubești cu acea căldură ce așteptam de la un om pentru care făcui atâtea jertfe... Știi tu că fără tine, nu poci a
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
și a mărturisirilor. Poetul, dramaturgul și prozatorul își dezvăluie foarte puțin procesul de creație. Mai bine se văd, pe anumite porțiuni, publicistul și filosoful. Camil Petrescu scrie jurnal în silă - ceea ce e o contradicție în termeni. în 23 decembrie 1936 notează: "Scriu cu silă imensă acest jurnal. Dacă n-aș ști că o pledoarie a mea mi-e necesară, pentru ca să nu fiu desfigurat de neînțelegerea celor din jurul meu, n-aș mai pune mâna pe toc ca să scriu aci. Dar sunt lucruri
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
avangarda românească le-a primit din literaturile străine și prin care s-a sincronizat cu ,noua sensibilitate și poetica modernă" europeană. Manifestarea futurismului contestatar, efervescent, revoluționar din spațiul italian și nu numai este pus în relație, fără a se forța nota vreodată, cu ceea ce autoarea numește ,comportamentul estetic" al revistelor românești. Cu o sârguință admirabilă sunt analizate revistele Contimporanul, Punct, Integral și, mai ales, 75 H.P. - o revistă care, ne convinge autoarea, trebuie cercetată cu mai multă atenție. Merită urmărit în
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
Service-ului?ť ŤFoarte bine, mi-a răspuns. Am fost și am rămas un antifascist convins și am intrat la un moment dat într-o rețea de spionaj a serviciilor secrete engleze, sub acoperirea de scenograf al Operei din Odessa. Notam numerele mașinilor germane dând astfel indicații, importante pentru aliați, privind mișcările de trupe, cartografiam diferite zone în care erau amplasate piesele de artilerie. Am fost, de altminteri, prins, arestat de către autoritățile române. Gestapo-ul a cerut să fiu predat, dar
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
Petrescu. B.E.: Da, a fost o monografie pe care am scris-o în numai trei săptămâni la Conacul Bălcești, care era o Casă a scriitorilor. împrejurările în care l-am cunoscut ca om pe Camil Petrescu merită, poate, să fie notate. Prin 1949 am fost trimis din partea Editurii Tineretului, unde lucram ca tânăr redactor, să-i înmânez spre semnare contractul pentru romanul Un om între oameni. Toată lumea din editură știa că eram îndrăgostit de literatura lui și că țin să-l
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
calificându-i pe cei care nu-i împărtășesc părerile rasiste privitoare la ,tătarul" Băsescu drept ,frustrați", ,complexați", ,veleitari ratați", ,culturnici exaltați și analiști schizoizi", ,senili frivoli". Iar apoi, ca și cum toate aceste calificative ar aparține altora (eventual, chiar lui Traian Băsescu!), notează senin: ,Nici o etnie nu este rușinoasă. Abia cei care consideră că afirmarea acesteia constituie o insultă se fac vinovați de frustrare". Perfectă logică, nu-i așa? Chiar de la primul rând al articolul, dl Severin enunță un principiu: , Atunci când vor puterea
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
puteri pentru a vă fi de folos" (p. 189). Interesul reciproc scade cu timpul și Antioh renunță la însăși ideea de căsătorie: ,La tigroaică am încetat să mă mai gândesc" (p. 201), , Tigroaica nu mă mai interesează deloc" (p. 222), notează el plictisit în 1740 și în 1742, după opt sau după zece ani de absență de acasă. Pe măsură ce boala (pleurezia) îl apasă din ce în ce mai mult, dorința revenirii e tot mai acută. Opțiunea pentru singurătate, într-o casă la moșia lui, apare
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
lor (atâta le duce capul, atâta exprimă), fragmentele aparținând naratorului îl caracterizează, nolens-volens, pe autor. Fără a confunda cele două instanțe, ar fi totuși o indulgență excesivă să ștergem orice responsabilitate din dreptul prozatorului cu numele trecut pe copertă. Am notat resursele de umor și expresivitate ale oratorilor de pe strada Salcâmilor. Să fie observatorul-narator mai dăruit în această privință? Nu s-ar zice: ,Doamna Spătaru se așeza în fața ferestrei ca în fața televizorului. Sau, mai corect, în fața televizorului ca în fața ferestrei, pentru că
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
numai în măsura în care îi poate servi ca punct de plecare în scrierea unei noi pagini. Aproape că mi-o pot închipui cum, aflată de pildă în cursul unei conversații, se ridică brusc, scuzîndu-se politicos, și trece în camera alăturată pentru a nota o idee sau o întorsătură de frază ce tocmai îi venise în minte. Fraza aceea o vom regăsi-o topită în narațiunea Obolului visului, fie sub forma unei observații psihologice, fie sub chipul unui portret. Pentru asemenea scriitori, viața este
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
realitate totul petrecându-se ca și cum ce par să fie ni se pare nouă că este și în care eul uman joacă rolul esențial, existența identificându-se cu el. * În același carnet studențesc, mă cert în privința literaturii, în anul 1952... Trebuie - notez - multă experiență. Cu factura ta livrescă nu vei face nimic. Să experimentezi! O regulă ce pare banală, numai fiindcă e atât de adevărată. Creația înseamnă angajare totală pe toate planurile, nu doar o atitudine critică... Dar mai e ceva: Poate
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
a încălzit odată cu aflarea faptului că e însărcinată (asta ca să reiau metafora sângelui pe care Gorzo a rodat-o bine) și nici atunci nu pare să se căiască în vreun fel pentru crimele comise. Date personale despre eroină pe care - nota bene! - le aflăm abia la final, odată cu replicile telenovelistice care, din nou, subminează aceste revelații. Oricum ai lua-o, se găsesc numeroase personaje ceva mai tridimensionale decât cel al Umei Thurman... Pe această parte a interpretării, da, Tarantino e un
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
rezervate psalmilor arghezieni (p. 184-239), pe care Al. Andriescu se străduiește să-i apropie, în ciuda sfidărilor aparente din revoltele poetului, de matca lor originară: Cine vrea să înțeleagă imaginarul arghezian trebuie să-i citească poemele cu Biblia alături" (p. 188) - notează criticul, acceptând parțial doar glosele lui Nicolae Balotă. Arghezi este numit ,apostatul mântuit" (chiar în titlul capitolului), deși Al. Andriescu respinge interpretarea că poetul ar fi vreodată ,potrivnicul divinității" sau că ar ,face pasul decisiv al rupturii cu divinitatea" (p.
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
lașitatea românească, de secolele de tăcută resemnare ale compatrioților săi, Vlad vrea să schimbe... imaginea Valahiei în lume, să facă să se vorbească și să se tremure pe marginea acestui subiect. Dar tot el, schițând filiația din bravii strămoși daci, notează cu mândrie că, de la sinuciderea lui Decebal, valahii ,n-au mai acceptat niciodată (...) vreo supunere totală față de alte popoare". Și atunci? Nici interpretările Mioriței nu fac corp comun cu materia jurnalului, ele fiind agățate, mai degrabă, de pana hermeneutică a
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
atinge în 1979, cu Ucenic la clasici, carte pentru care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Remarcabil la C. Olăreanu este modul cum transformă cele mai năstrușnice idei în teme epice. Astfel, mergînd prin oraș, observă într-o bună zi frumusețea balcoanelor. Notează în jurnal în ce constă ,personalitatea" fiecăruia, apoi citește o carte numai în partea de sus a filelor, într-un intens exercițiu aplicativ de admirație. Urmarea, titlul primului său volum publicat : Vedere din balcon. Altă dată găsește într-un caiet
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]