282 matches
-
a atacului satiric și păstrate în nemișcare, ticurile verbale, automatismele, poantele, încurcăturile, amplificate cu inventivă ingeniozitate de regizorul Alexandru Tocilescu și interpreții Teatrului de comedie." (Ileana Berlogea, Scînteia, 21 noembrie 1980) "Concursul de frumusețe canină care declanșează pasiunile furibunde ale notabilităților unui orășel este investit treptat, într-un subtil crescendo, cu atribute alegorice care ascund, de fapt, sub cascada strălucitoare a replicilor, o inclementă meditație despre putere și efectele nefaste ale exercitării ei. Nici o clipă însă această structură de adânc nu
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
a fi împușcați. Atmosfera devine apăsătoare, iar o femeie izbucnește într-un plâns isteric. Mișcat, Ipu acceptă să-și asume el vina și să se sacrifice pentru salvarea locuitorilor. Decizia provoacă un val de bucurie în sufletul mesenilor, cu excepția băiatului. Notabilitățile satului încep să-i pupe mâna și să-i mulțumească cu cele mai alese cuvinte. Soția notarului, Clara (Maria Clara Sebők), completează că nemții nu-i vor face nimic lui Ipu, pentru că el este idiot. Ipu cere ca oficialitățile satului
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
de România, principele Sixt de Bourbon-Parma (unchiul reginei Ana a României), Aristide Briand (fost președinte al consiliului de miniștri al Franței, la acea dată Ministru al Afacerilor Străine), colonelul Hyppolite Sadi Carnot, (fiul fostului președinte al Franței) și multe alte notabilități. O companie călare a Gărzii Republicane i-a acordat onoruri militare. Gustave Le Bon este primul om de știință care s-a ocupat de studiul mulțimilor și al comportamentului lor. Înaintea sa, subiectul fusese abordat doar de Gabriel Tarde, în cadrul
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
în pictura flamandă, în care artiști ca Paul Bril pictau "vedute" încă în secolul al XVI-lea. Un secol mai târziu, pictorii olandezi își făceau o specialitate în redarea detaliată și precisă a orașelor în care trăiau, flatând orgoliul bogatelor notabilități locale. Un exemplu tipic este tabloul lui Johannes Vermeer intitulat ""Vedere din Delft"". "Părinte al vedutelor" moderne este socotit pictorul olandezo-italian Gaspar van Wittel ("Vanvitelli"), de formație olandeză, dar care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la
Arta vedutelor () [Corola-website/Science/310572_a_311901]
-
secretari și interpreți ai oficialilor și ofițerilor otomani. Au apărut astfel două grupuri care au intrat în competiție pentru putere cu liderii bisericești. Aceste grupuri erau reprezentate pe de-o parte de fanarioții Constantinopolului și pe de altă parte de notabilitățile locale din provinciile Greciei Otomane ("kocabași", "gerontes", "dimogerontes", "prokritoi"). În conformitate cu afirmațiile lui Constantin Paparregopoulus, unul dintre cei mai importanți istorici greci, fanarioții au deținut la început cele mai importante funcții seculare de la curtea Patriarhală și, prin aceasta, au putut interveni
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
încercate aflate atunci în București. Startul l-au luat însă numai șase, celelalte neputând porni în ziua respectivă. Cele șase trăsuri-automobile (cum mai erau încă denumite) s-au aliniat pentru start la Filaret, lângă fântâna Cantacuzino. Acești temerari au fost: Notabilitățile Giurgiului anunțate din timp prin telefon de începerea cursei și apoi de goarna ultimului jandarm, asistă la sosirea vijelioaselor mașini. Arbitrii notează: Bibescu a terminat itinerarul București-Giurgiu (63km) în 58 de minute Leonida - același timp; Vidal - 119 minute; Niculescu Iarca
Automobilism în România () [Corola-website/Science/304908_a_306237]
-
Autorul „Lagunelor” și al peisajelor citadine s-a dovedit a fi și un maestru al portretelor expresioniste cu ușoare reminiscențe Secession: pentru pânzele sale de mari dimensiuni s-au oferit ca model atât frumusețile feminine ale perioadei interbelice, cât și notabilitățile epocii (Portretul doamnei Hoffmann, Portretul principelui Lahovary, Portretul poetului Károly Endre etc.). Abandonarea „academismului” rigid a însemnat o perioadă de căutări, tatonări, ezitări în viața artistică bănățeană. Curentele noi - expresionismul, simbolismul, cubismul, postimpresionismul - pot fi urmărite în majoritatea creațiilor semnate
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
icoană-obiect de cult mai deosebită, formată din trei panouri, unul central și două laterale, denumite popular aripi, panouri legate prin balamale, a cărei funcționalitate trimite la serviciile religioase practicate în pelerinaje sau procesiuni, dar poate și la înmormântări ale unor notabilități sătești, și chiar la slujbele din cătune și crânguri mai îndepărtate, lipsite de lăcașuri de cult. După capodopera aflată în colecțiile Muzeului Brukenthal din Sibiu, datând din a doua jumătate a veacului al XV-lea, închipuind un Deisis (Iisus pe
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
a publicat fragmente din celebra mistificare antisemită „Programul de cucerire a lumii de către evrei”, mai cunoscută sub numele de „Protocoalele înțelepților Sionului”. În 1906 a editat la Chișinău ziarul „Drug” (în , în ). Dintre diversele sale activități de propagare a antisemitismului notabilitatea i-a fost adusă de două mistificări de amploare la care a jucat un rol central: incitarea la Pogromul de la Chișinău din 1903 și editarea „Protocoalelor înțelepților Sionului”. Folosind ca pretext o crimă care s-a produs la Dubăsari, la
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
indignare față de handicapurile incorecte puse în fața omaneilor de culoare”." De asemenea, Wells a denunțat guvernul sud-african ca o "„meschină tiranie albă”". Wells a reunit interesul pe care-l arăta față de politică cu cel față de artă și design atunci când, împreună cu alte notabilități, a semnat un memorandum către Secretarul Permanent al Consiliului Comerțului. Memorandumul din noiembrie 1914 exprima îngrijorarea semnatarilor față de designul industrial britanic vizavi de competiția străină. Sugestiile lor au fost acceptate, ceea ce a dus la înființarea Asociației de Design și Industrie
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
nu au fost transmise și comunității conservatoare a călugărilor de la Atos. Pe 8 mai, turcii, înfuriați de debarcarea marinarilor din Psara la Tsayezi, de arestarea negustorilor turci și confisacare mărfurilor lor, au năvălit pe străzile din Serres, au percheziționat casele notabilităților căutând arme și au arestat mitropolitul și 150 de negustori, confiscându-le la rândul lor mărfurile, ca represalii pentru jefuirea orașului Psarians. În Salonic, guvernatorul Yusuf Bey, (fiul lui Ismail Bey), a luat peste 400 de ostatici, pe care i-
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
În Salonic, guvernatorul Yusuf Bey, (fiul lui Ismail Bey), a luat peste 400 de ostatici, pe care i-a închis la cartierul său general. Dintre ostatici, peste 100 erau călugări. De asemenea, el a încercat să-i ia ostatici pe notabilitățile din Polygyros, dar aceștia au aflat din vreme de intențiile lui și au fugit. Pe 17 iunie, gregii din Polygyos au pus mâna pe arme, au ucis guvernatorul local și pe 14 dintre oamenii lui, au rănit pe alți trei
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
antichitate. În afară de Herodot, bogate referiri pot fi întâlnite la Strabon, Apollodor, Diodor, Titus Livius, Cicero, Iuvenal ș.a. Aceste referiri conțin informații despre templele din Abdera (cele mai importante erau dedicate lui Apollo și Dionysos), teatru, agora, precum și despre instituțiile și notabilitățile orașului. Informații prețioase sunt furnizate și de inscripțiile descoperite la Abdera și în alte orașe (Teos și Delfi). În perioadele în care și-a păstrat autonomia, orașul poseda instituțiile uzuale ale unei cetăți democratice din Grecia antică. Puterea era exercitată
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
de ea, un hotel și un sanctuar denumit Interdenominational Shrine (Altarul Interconfesional), dedicat credincioșilor din cele trei principale religii monoteiste locale - creștină, musulmană și iudaică. Sanctuarul cunoscut ca "sanctuarul" sau "templul lui Miss Carey" a fost inaugurat în prezența unor notabilități britanice, arabe și evreiești în anul 1939. In timpul celui de- al doilea război mondial activitatea acestui loc a fost paralizată iar hotelul a servit la cazarea de refugiați, inclusiv a unor aviatori din armata poloneză în exil a generalului
Ora, Israel () [Corola-website/Science/319833_a_321162]
-
suedez, care dorea o dinastie unită cu Suedia, și s-a plasat în fruntea partidului norvegian de independență; după Tratatul de la Kiel, regele a fost forțat să cedeze Norvegia regelui Suediei. Christian a fost ales regent al Norvegiei de Ansambul notabilităților la 16 februarie 1814. Alegerea a fost confirmată de Adunarea Constituantă a Norvegiei convocată la Eidsvoll la 10 aprilie; la 17 mai s-a semnat constituția iar Christian a fost ales unanim rege al Norvegiei, sub numele de Christian Frederick
Christian al VIII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316242_a_317571]
-
și licențiați în matematici. Deși se clasează pe locul 2, putînd să rămînă în minister, solicită din motive personale un județ mai depărtat de București. Alege Tutova, cu capitala Bîrlad, un județ în care principalii datornici erau marii proprietari și notabilitățile locale. Depinzînd direct de ministru și necedînd presiunilor și tentativelor de mituire, pune ordine în finanțele județului recuperînd datoriile restante, așa încît atunci cînd se decide să se întoarcă la catedră noul ministru Victor Slăvescu îi mulțumește pentru activitatea depusă
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
în Italia. A continuat să trăiască aici, împreună cu Igea Lissoni, o dansatoare italiană cu 20 de ani mai tânără că el, de care se îndrăgostise după întoarcerea în italia. A locuit la Romă, apoi la Napoli, unde devenise o importanță notabilitate a orașului. Sub mască unui cetățean onorabil și membru al înaltei societăți, Luciano își continuă operațiunile de trafic de heroină. Ducea dorul Americii și nu s-a consolat niciodată de faptul că fusese silit s-o părăsească. Lucky Luciano a
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
titlul "Mărturii din Iadul Roșu - de la Vorkuta la Gherla", referită ca atare în numeroase bibliografii și alta în 2010 (ediție nouă, definitivă) la Editura Criterion Publishing sub titlul Victime și Călăi, Amintiri din Gulag, disponibilă și ca e-book online. Pentru notabilitate, a se vedea infra, secțiunea "Note". A fost șeful pe țară al promoției de ofițeri activi 1942 - "Dezrobirea", absolvent în 1940 al Liceului Militar Ștefan cel Mare din Cernăuți, iar în 1942 al Școlii Militare de Ofițeri de Infanterie tot
Aurelian Gulan () [Corola-website/Science/321660_a_322989]
-
1991, este reabilitat. Concluziile de reabilitare au fost elaborate de Procuratura Militară a Regiunii militare Moscova, la 19 noiembrie 1993. Procuror militar Zotov E.V." Personalitatea și povestea lui Aurelian Gulan au rămas un subiect puțin explorat, însă nu lipsit de notabilitate. Cu atât mai puțin cunoscut a fost și a rămas martirajul numeroșilor prizonieri de război care au pierit în Gulagul sovietic sau al deținuțiilor politici din lagărele de reeducare din țară din perioada 1947-1964, care au dispărut fizic, fără a
Aurelian Gulan () [Corola-website/Science/321660_a_322989]
-
icoană-obiect de cult mai deosebită, formată din trei panouri, unul central și două laterale, denumite popular aripi, panouri legate prin balamale, a cărei funcționalitate trimite la serviciile religioase practicate în pelerinaje sau procesiuni, dar poate și la înmormântări ale unor notabilități sătești, si chiar la slujbele din cătune și crânguri mai îndepărtate, lipsite de lăcașuri de cult. Icoana triptic de la Bica prezintă în panoul central Înălțarea Domnului, scenă-simbol de hram, si pentru actuala biserică de lemn, si, mai mult ca sigur
Biserica de lemn din Bica () [Corola-website/Science/315385_a_316714]
-
a fost la rândul lui prins de mulțimea furioasă și bătut până la moarte. Forțele lui Anzavur s-au întărit, victoria din Biga consolidându-i poziția în lunile care au urmat. Pentru guvernarea orașului a fost format un comitet a trei notabilități și lideri paramilitari locali. În acest timp, naționaliștii au trimis un fost inspector regional, Simah Rifat Bey, să negocieze cu localinicii reîntoarcerea sub autoritatea revoluționarilor, dar argumentele lui nu i-au convins pe cetătenii Bigăi. Pentru preluarea controlului asupra orașului
Revolta lui Ahmet Anzavur () [Corola-website/Science/327015_a_328344]
-
în limba greacă "τσιφλίκι", "tsifliki"). Toți militarii eleni, indiferent dacă au fost membri ai trupelor regulate bizantine, milițiilor locale sau unităților de mercenari, au fost obligați să se alăture armatei otomane ca ieniceri, să se angajeze ca soldați privați pe lângă notabilitățile otomane sau să încerce să se descurce pe cont propriu. Mulți greci au dorit să își păstreze identitatea culturală și religioasă ortodoxă și au ales să ducă o viața grea și primejdioasă de briganzi. Aceste grupuri de bandiți și-au
Kleft () [Corola-website/Science/326138_a_327467]
-
Adunării Naționale, un organ politic național reprezentativ al revoluționarilor greci. Adunarea a avut ședința inaugurală în decembrie 1821 în Piada (Epidaurus). La ședințele acestei adunări au participat reprezentanții regiunilor implicate în Războiul de Independență împotriva Imperiului Otoman. Majoritatea reprezentanților erau notabilități locale și clerici din provinciile Moreea, Rumelia și din insule. Au participat de asemenea un număr de fanarioți și oameni de cultură. Au fost absenți însă lideri importanți precum Alexandru Ipsilanti și cei mai importanți lideri militari din Rumelia și
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
operele lui Hugo Grotius, Samuel von Pufendorf, John Locke, Pierre Bayle și Blaise Pascal. La întoarcerea în Anglia, Edward Gibbon a publicat prima sa carte, în limba franceză, "Essai sur l'Étude de la Littérature" (1761), care i-a adus începutul notabilității și l-a făcut cunoscut, cel puțin în Franța, ca literat. În perioada 1759-1770, Gibbon a fost înrolat (în serviciu activ și în rezervă) în „miliția” comitatului South Hampshire, la început cu gradul de căpitan, ulterior avansând până la gradul de
Edward Gibbon () [Corola-website/Science/322717_a_324046]
-
Quérette i-a convocat pe 21 ianuarie pe liderii locali din Maraș la cartierul său general și le-a prezentat dovezi care ar fi făcut legătura dintre aceștia din urmă și atacurile antifranceze. La sfârșitul întâlnirii, generalul le-a cerut notabilităților locale să pună capăt ostilităților. La plecarea liderilor locali, ofițerul turc al poliției locale Arslan Bey a tras cinci focuri de pistol în aer, dând semnalul începutului rebeliunii. Primii francezi care au fost atacați au fost ofițerii care conlucrau cu
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]