4,573 matches
-
plăcea să stea mai bine de jumătate de zi în școală? Aș dori să aud, continuă el, măsuri pentru a combate aceste decizii. Aveți cuvântul. Marius? După cum știți unii dintre voi, și se uită cu coada ochiului la cei trei nou-veniți, pe parcursul ultimului an am încercat să facem niște planuri prin care să combatem deciziile Guvernului. Unul dintre primele noastre gânduri a fost răpirea Ministrului. De aici totul ar fi decurs de la sine. Ne-am dat seama imediat că acesta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
regulă cu pozițiile celor opt pe ecranul meu. Dragoș era într-un colț, imaginea lui Miroshi era în centrul ecranului din mijloc, căci el îl acuza pe Alexandro de cretinism și ipocrizie, Marius era pe ecranul din dreapta, iar cei trei nou-veniți erau pe ecranul din stânga. Deci ce nu era în regulă? Mă uitam la cele trei ecrane și știam că răspunsul era atât de evident, dar că nu îl vedeam încă. Apoi, mi-am dat seama. Cum am putut fi atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
conferință. Fiecare era cufundat în propriile sale gânduri. Mulți erau deja pradă deznădejdii. Dragoș, după expresia feței, încerca să-și mențină spiritul optimist, dar fără mari speranțe. Ce m-a surprins cel mai mult a fost unul din cei trei nou-veniți. Cred că era Bill. I-a chemat și pe ceilalți pe o linie privată și vorbeau fără întrerupere despre urmările măsurilor care au fost prezentate. Acum înțeleg de ce tu nu mergi la școală, Fernand, spuse Marius care vroia să creeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
are un umor al ei, involuntar. Se mulțumește să o îndemne scurt pe Cornelia: — Du-o în casă și pune-o să se schimbe! Fără nici o vorbă face o piruetă pe călcâie și - dirijându-se după auz - se îndreaptă către nou-venită. Cum e și normal, se află în centrul atenției. Starea factice de veselie dispare. De fapt au durut-o comentariile răuvoitoare ale Corneliei. E clar că locul Asiniei nu este printre ele. Întrebarea e, însă, unde ar fi locul ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fata. — Regele Sacrificiilor nu este o profesoară sau o colegă de-a ta, o repede furioasă. Este un preot, față de care se cuvine să te porți cu decență. Măcar în public, suspină pentru sine. Asinia se pornește zgomotos pe plâns. Nou-venita îi urmează exemplul. Occia se silește să rămână calmă, deși o mănâncă palmele. Măcar să le dea motiv să se smiorcăie! Reușește să se stăpânească. Lasă-le să dea apă la șoareci cât le poftește inima, dacă asta doresc. Cel mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că are destule. Rostește cu o voce de gheață: — Pentru că nu a respectat porunca primită, va sta singură în camera ei până la cină. Alte urlete demente. Ridică agasată din umeri. Toată lumea e obișnuită cu acce sele astea de furie. Numai nou-venita pare impresionată. O mângâie reconfortant pe creștet și zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la Ara Pacis. Altminteri, o să rămână acasă. Asinia tace ca prin minune. Mai mult chiar, se lasă dusă fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nici unul nu stă însă să asculte cu atenție. Eforturile ei de a promova literele și de a impune noi talente au slabe șanse în fața unei atare lipse de interes. Mai e cineva care strălucește prin absență. Curtius Atticus. Bancherul. Un nou-venit în viața lui Gallus. Prostul! Cu toată magia pe care o practică, nu-și dă seama că Atticus e pus de principe să-l supravegheze și să-l tragă de limbă. Glasul sonor al vorbitorului o face să-și îndrepte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
onoare pentru noi, Claudius... — Doa... doar am fost invitat, nu? se strâmbă acesta ușor batjocoritor. Revederea cu mama sa e ceva mai rece. Amândoi se feresc de efuziuni în public. Vipsania observă panicată că nu mai sunt destule scaune pentru nou-veniți. Imediat, cei doi Calpurnii Pisones se ridică respectuoși și-și oferă locurile. Trec pe banca din spate, eliberată urgent de ocupanții ei. Plancina se duce și ea să se așeze între soț și cumnat. Vipsania își împinge în față, pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vreo treizeci de ani s-a apropiat de ei și pare să fi ascultat fără să fie băgat în seamă. Dar din spatele lui îi salută cu respect Marcus Vinicius. — Ce vrei să spui cu asta? îl întreabă istoricul, iritat, pe nou-venit. Tonul e răstit, la limita impoliteții. Fără să se formalizeze, acesta răspunde calm: Nimic altceva decât că predecesorii noștri erau obișnuiți să răsplătească meritele, acolo unde le găseau. Labienus se ridică în picioare și bate din palme: — Bravo! Cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Augustus. Da, momentul preluării succesiunii va fi cât se poate de potrivit. Altminteri, cu fiecare nouă domnie, puterile principelui se vor mări. Un foșnet în spatele său îl face să tresară. Se răsucește iute. — Iartă-mă, dominus! se ploconește cu umilință nou-venitul. Asinius Gallus împinge discret înapoi în teacă pumnalul pe jumătate scos. — Ce cauți aici, Toranius? întreabă morocănos. Își însoțește vorbele bătând nervos din picior. Smintitul! I-a adus și pe băieți. Cu sprâncenele adunate, îi cercetează nemulțumit pe cei doi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-și mâinile. Trucul este grosolan. Scârbit, Tiberius zice către Lygdus: — Dă-i dublu! și trece mai departe. Printre nenumărații dominus din jurul lui, rostiți în șoaptă și cu umilință, răsună dintr-odată cu putere un: — Nero! Toate privirile se întorc, mirate, spre nou-venit. — Mă, băiatule, ce mult mă bucur să te revăd! Un bătrân încă verde înaintează prin mulțime către el, în spa tele unui sclav african care îi îmbrâncește fără prea multe menajamente pe cei din calea lui. Tiberius îl recunoaște cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Își aminti cum călărise toată ziua printre câmpii acoperite cu maci cultivați pentru a face opium și cât de ciudată fusese acea călătorie și cât de Înșelătoare erau distanțele până În locul În care și-au Început atacul sub comanda ofițerilor nou-veniți din Constantinopol, care habar n-aveau de nimic, așa că artileria trăsese-n propriile trupe, iar observatorul englez plângea ca un copil. Atunci a văzut pentru prima oară cadavre Îmbrăcate-n fuste albe de balet și Încălțate cu pantofi cu vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Țițeiul se rafinează, se separă și reziduurile petroliere ce rezultă la urmă se folosesc pentru obținerea asfaltului. Asta vindem noi. Companiile producătoare sunt Shell și Nisseki. Mai sunt câteva firme cu același profil și competiția e destul de acerbă. Dacă un nou-venit pe piață se duce și spune: „Vă rog să cumpărați de la mine“, nu înseamnă că respectivii or să cumpere repede. Fiecare își are furnizorii lui. Cel mai important pentru noi este să facem totul ca la carte. De exemplu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
viață și pe moarte dar că va trebui să le găsească singur... Capitolul II CAMERA AVEA O SINGURĂ IEȘIRE, care dădea direct în stradă. Carol stătea așezat pe un pat de fier, în dreptul ușii, netrădând prin nimic vreun interes pentru nou-venit. Era înalt și ciolănos, cu o expresie împietrită pe chip și cu o privire pierdută în golul ușii, mereu deschisă din lipsă de geamuri. Nici un mușchi nu-i tresărise la auzul auzise oare? frazei "...el e Filip. Va sta cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a adus nici o împotrivire și nici o interpretare nouă. Cu toate că-i dădusem planul lecturilor, în una din ultimele scrisori, vestise: "Pentru variație am început o carte de istorie interesantă". În momentul acela mi-am presimțit toate nenorocirile. Am bănuit prezența unui nou-venit. Sper uneori că totul e o glumă ca să mă facă să mă pronunț, ca să-și riște la întîmplare dragostea. Nebună speranță. Nu se încearcă un așa joc la o așa distanță. Deci ultima mea speranță e o situație în care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
adevărat? — Da. Din păcate, e limpede că cineva nu voia să venim aici să vorbim cu voi. întunecându-se, căpetenia bagauzilor încuviință cu gravitate: — Bine; acum ai ocazia să o faci. De îndată ce Divicone făcu prezentările, Ambarrus îi invită pe ceilalți nou-veniți să descalece și să-l urmeze împreună cu Sebastianus, precizând: — Să n-aveți nici o teamă: câtă vreme sunteți aici, sunteți oaspeți ai Bagaudiei și nimeni nu va atenta la viețile voastre. Iar voi, se întoarse brusc spre câțiva dintre ai săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
viață și pe moarte dar că va trebui să le găsească singur... Capitolul II CAMERA AVEA O SINGURĂ IEȘIRE, care dădea direct în stradă. Carol stătea așezat pe un pat de fier, în dreptul ușii, netrădând prin nimic vreun interes pentru nou-venit. Era înalt și ciolănos, cu o expresie împietrită pe chip și cu o privire pierdută în golul ușii, mereu deschisă din lipsă de geamuri. Nici un mușchi nu-i tresărise la auzul auzise oare? frazei "...el e Filip. Va sta cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
făcut nu o dată observația că „nu era nimic în neregulă cu ea care să nu se rezolve cu o tăvăleală bună “. Eu am luat eșecul Shebei în a lega iute prietenii ca pe un semn foarte bun. După experiența mea, nou-veniții - mai ales femeile - sunt mult prea grăbite să-și pună steagul pe catargul primei coterii de cancelarie care le face cu mâna. Jennifer Dodd, care a fost cea mai bună prietenă a mea din școală, și-a petrecut primele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
anxioliticele, iar prietenii - grupurile de sprijin (support groups), comunitățile unde simțeam comuniunea. Asta era psihoterapia pe care ne-o făceam zi de zi, ceas de ceas, în proporție de masă. Tehnicile astea de apărare se învățau și se transmiteau mereu nou-veniților. Amenințarea sistemului a dispărut, modalitățile noastre de psihoterapie colectivă s-au surpat și ele. Oamenii sunt mașinării cognitive; ei fac calcule în costuri și beneficii, și mai ales ei depistează pericolul și caută să se apere de el. Aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ale evreilor se învecinează fără ură și fără resentimente. Cu câteva excepții, străzile orașului sunt înguste și noroioase, astfel că oamenii de calitate nu pot circula decât purtați în spate de alții. Mii de oameni fac această penibilă meserie, majoritatea nou-veniți care nu și-au găsit o ocupație mai bună. În ziua în care am debarcat, eram prea sfârșiți de puteri pentru a trece dincolo de zona portului. Traversarea se făcuse iarna, căci trebuia să ajungem la Constantinopol înainte ca sultanul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de-o călătorie plăcută și pașnică, în loc să vă-ngrijorați... Am dreptate? Zâmbi și petrecu pe după gâtul funcționarului uluit o ghirlandă de gălbenele pe care o adusese cu el, chiar dacă florile erau destul de veștede fiindcă stătuseră atât de mult la gară. Nou-venitul era un bărbat tăcut și, deși ferm în ceea ce privea idealurile sale, foarte timid, abia intrat în serviciu guvernului, foarte slab și cu o înfățișare lipsită de vlagă. Orașul Shahkot îi fusese oferit ca un prim post tocmai pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dus la Jack Spintecătorul, cel mai nenorocit și nereușit din multele localuri pe care le frecventez. Lada asta de gunoi nu era aglomerată: fata din spatele barului dispărea mai tot timpul, fără ca ochii noștri să se întâlnească. Cei doi sau trei nou-veniți au fost salutați, ascultați, serviți, dându-li-se băuturile și restul - fără ca hârtia mea de cinci lire făcută sul să fie luată în seamă, ca, de altfel, nici stridentele mele scuzați-mă. Mă rog, nu sunt unul dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cunoaște, nu vor mai fi ostili, se liniști el. în fața tăcerii înmărmurite din Elbaroom era, probabil, un gând cam prea optimist. Gălăgia renăscu în bar la fel de brusc pe cum dispăruse și, odată cu asta, fiecare pereche de ochi se îndepărtă de nou-veniți. Era o schimbare înspăimântătoare. Cei doi puteau la fel de bine nici să nu mai existe, pentru că ocupanții cârciumii explodară în efuziuni verbale. Vânătorul îl privea pe Cale-Bătută Peckenpaw cu un interes disperat. — Povestește-mi despre tehnicile tale de vânătoare, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
când deja noi începuserăm să ne încălzim. De obicei, eram cam aceiași care ne adunam la astfel de petreceri. Ne cunoșteam destul de bine, ne obișnuiserăm unii cu alții, știam până și ordinea în care, rând pe rând, ne amețeam. Orice nou-venit crea situații stânjenitoare până apucam să-l tragem și pe el în năvodul nostru. Apoi... I-am deschis chiar eu ușa când a sosit. Mă nimerisem pe acolo. Până s-a instalat, am și tras-o pe Veturia în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau la rând la singura cabină de la W.C.-ul pentru bărbați, de exemplu), tresărim instantaneu la zgomote neprevăzute - altele decât cele care fac fundalul sonor al sălii de lectură B, urmărim, cu aceiași ochi amuzați, privire blazată și morgă belferească nou-veniții, îi adulmecăm, îi presimțim pe cei care vor deveni, în curând, de-ai noștri sau care sunt doar intruși pasageri, provizorii, fără stigmatul Bibliotecii. Pe primii îi luăm de la bun început sub aripa noastră protectoare, îi îndrumăm pas cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]