741 matches
-
de ani. Modelele „pure” de la Centru (simbolism, decadentism, avangarde, suprarealism) sînt asimilate la Periferie în forme „slabe”, diluate, hibride, eclectice. Cazurile izolate de sincronizare perfectă (Brâncuși, Tzara, mai tîrziu Eugéne Ionesco, Isidore Isou) se explică prin faptul că acțiunea lor novatoare s-a manifestat chiar la „Centru” (la Paris sau aiurea), nu în „provincia” românească. Reluînd o formulă a lui Octavio Paz, Victor Ivanovici apreciază în eseul Suprarealism și „suprarealisme”. Grecia, România, țările hispanice, Editura Hestia, Timișoara, 1996, că „literatura română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
eminesciene” - observă același V. Ivanovici - vor determina „în dublu sens evoluția ulterioară a literelor românești. Cu alte cuvinte, au constituit, pe de o parte, o tradiție «tare» și, pe de altă parte, punctul de pornire la fel de «tare» al tuturor tendințelor novatoare (precum și un imbold la emulație între ele)”. Pe de altă parte, „Macedonski anticipează mai mult decît prin ideologia lui literară, prin sensibilitatea lui stăpînită de demonul polemicii sau, mai simplu spus, prin spiritul lui de contradicție, orientările poetice moderne, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de siguranță. Îi trebuie o liră pe care să-și curețe unghiile, ca să placă cel puțin unei amice”; „marele Preot național al platitudinii, al clișeelor și banalităților” (Cronica, an II, nr. 63, 24 aprilie 1916). Predilecția pentru susținerea unor talente novatoare, marginale și nerecunoscute de critică transpare și într-un articol-necrolog despre poezia tînărului verlainian D. Iacobescu, „poetul necunoscut” mort de ftizie la 20 de ani și apreciat de „radicalii” de la Insula: „În aurora palidă a literaturii noastre, peste care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însă, „trenul” Dada trecuse, lăsînd în urma lui melancolia celui incapabil să emigreze altundeva decît în fantezie. Această ambiguitate, sesizată de toți exegeții, între imageria acut modernistă și sensibilitatea simbolistă caracterizează atitudinea poetului Vinea la care, pe lîngă luările de poziție novatoare, există întotdeauna o rezervă, o distanță față de retorica „angajată”. Este, poate, expresia unei inerții „oblomoviene”, estetismul unui „om de prisos”, un temperament scindat, care-l împiedică să se angajeze pînă la capăt în atitudini radicale. Vinea rămîne un „postsimbolist” prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prisos”, un temperament scindat, care-l împiedică să se angajeze pînă la capăt în atitudini radicale. Vinea rămîne un „postsimbolist” prins între două lumi, între estetismul fin de siécle de care nu se poate desprinde cu totul și tentația extrem novatoare a cosmopolitismului avangardist (la ale cărui manifestări „superficiale” nu poate adera). În paginile despre Ion Vinea din capitolul „Lirica avangardistă“ (în vol. I din Literatura română între cele două războaie mondiale), Ov.S. Crohmălniceanu observa, nu fără malițiozitate, că „În sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nr. 44 este publicat în traducere un fragment - „Sensibilitatea futuristă“ - din manifestul marinettian Distruzione della sintassi. Immaginazione senza fili e Parole in libertà (11 mai 1913), iar în nr. 50-51 - fragmentul „Cuvinte în libertate“. De asemenea, sînt publicate texte literare „novatoare”, în special poetice, semnate de Tristan Tzara și Ion Vinea. Postdatarea unora indică, probabil, voința de subliniere a continuității cu perioada predadaistă. Sînt publicate și poeme moderniste „de atitudine” - cu sau fără tentă socială și anticlericală -, semnate de mai vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
totuși că avem pe cineva care să amintească mai departe că Belgia Orientului există” (Rampa, an II, nr. 525, 29 septembrie 1913). Oricum, acțiunea lui vizează deopotrivă pătrunderea literaturii române în străinătate și promovarea în România a literaturii moderne - autentic novatoare - din afară (acel „curent salubru și înviorător”). Nu e vorba doar de literatura școlilor avangardiste. Autori precum James Joyce, Edgar Lee Masters, Francis Scott Fitzgerald, George Bernard Shaw, Sigrid Unsted, Ramon Gomez de la Serna, Miguel de Unamuno, Maxim Gorki, Joseph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin codrul lui Sadoveanu au apucăturile acelor cameriști care fură batistele și cămășile din scrinul contelui pentru a purta blazon la complectul periferic”. Pe ansamblu, avem de-a face la Contimporanul cu un proces de acumulare progresivă a „ingredientelor” artistice novatoare. „Masa critică” va fi atinsă însă odată cu apariția „Manifestului activist către tinerime“ (nr. 44). Tatonările pregătitoare se încheie, iar revista intră într-o nouă fază de activitate. Constructivismul sincretic și ecumenismul avangardist (1924-1927) Cea de-a doua etapă importantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să rămînă obiectul reporterilor iscusiți”, „Să ne ucidem morții!”), în totului tot manifestul fiind unui „de sinteză”: Futurismul e accesat întru combaterea trecutului expirat, constructivismul - întru construirea viitorului luminos. În faza „activismului artistic”, Contimporanul va populariza — oarecum nediscriminativ — toate orientările novatoare europene, chiar dacă ponderea dominantă o va reprezinta constructivismul abstracționist, purist și nonfigurativ. În această etapă, poetul-fanion al grupării este Ion Barbu, care își publică în Contimporanul aproape toate textele care vor face parte, în 1930, din volumul Joc secund, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Au fost citite, de asemenea, poeme de F.T. Marinetti, Ardengo Soficci, Max Jacob, Guillaume Apollinaire, Philippe Soupault, André Breton, Georges Linze, Tristan Tzara, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Ludwig Kassak, Tàmas Aladar, Serghei Esenin, Scarlat Callimachi — un adevărat cocktail reprezentînd tendințele „novatoare” ale momentului. Manifestarea a fost deschisă de către Eugen Filotti, directorul noii serii a Cuvîntului liber, om de stînga și prieten apropiat al lui Ion Vinea. Pe durata expoziției (care s-a bucurat de ecouri favorabile în presa culturală a vremii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să mai fie în „avangardă”. Ca și Futurismul de altfel, academizat și fascizat... Maurul își făcuse datoria, profețiile dintîi fuseseră îndeplinite. Vocile reprezentanților „tinerei generații” își fac tot mai des auzită vocea în paginile revistei, fiind receptate, probabil, ca tendințe „novatoare” de către Vinea & Co, pe fondul creșterii seducției orientalismelor și arhaismelor (consonante cu „bizantinismul” constructivist și cu ideea nonfigurativului de extracție folclorică). Încep să fie tipărite poeme tot mai „cuminți”, iar adevăratul purtător de cuvînt al Contimporanului devine, în această ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adversara unu, minimalizată prin calificativul lapidar „de prozelitism”. Înainte-mergător și portdrapel al artei noi, Contimporanul se prezintă și drept principalul promotor al acesteia în rîndul publicului. Bilanțul expozițiilor personale și colective (al „realizărilor” grupării) pune în evidență faptul că influența novatoare a Contimporanului nu s-a manifestat atît în plan literar, cît mai ales în artele vizuale (pictură, sculptură, arhitectură, artă decorativă). De altfel, principalul teoretician, animator și organizator al grupării nu a fost un scriitor (boem și risipitor, Ion Vinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istoria și aventura acestei idei fixe, fecunde. Un act de bovarism, desigur”. Abia după război - consideră Ion Vinea - apare cu adevărat, sub presiunea „stilului nou al planetei unificate”, posibilitatea construcției unei tradiții (moderne) universalizabile prin intermediul acțiunii unei elite independente și novatoare, pornind de la necesitățile „colective” și de la filonul artei noastre populare „fără subiect”. Nevoia de ancorare a nonfigurativului modern („arta fără anecdotă”) într-o tradiție premodernă balcanică - în cazul de față, musulmană - e afirmată în parabola euristică din „Promisiuni“, sub forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Coranul, Talmudul, toate lucrările filozofice de la Platon, Descartes, Kant, Schopenhauer, Nietzsche, Spencer, Soloviov, Mach, Taine, Carlyle, ca și biografiile lor”. Independență, eclectism... Încă o dată, Contimporanul nu e o publicație dogmatică; este o revistă independentă, sensibilă la toate variațiile de sensibilitate novatoare, fie că e vorba de mișcări avangardiste de stînga sau de „noua spiritualitate”. Dacă în primii ani de apariție predomină articolele cu tentă marxizantă și discret antimonarhică sau campaniile la adresa „huliganismelor” xenofobe și antisemite, treptat, diversitatea ideologică - nu numai estetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
superficială, mimetică: un mod (printre altele) de a fi subversivi politic la adăpostul „obscurității” artistice. Din această dilemă nu se putea ieși decît într-un singur fel: tăind nodul gordian și dizolvînd revista. Capitolul IX. „Periferii” avangardiste europene Mișcări artistice novatoare din țări centralși est-europene în publicațiile românești de avangardă din anii ’20 Ecouri maghiare Despre relații mai apropiate ale avangardei românești cu cea maghiară putem vorbi, cu adevărat, numai la Contimporanul, în parte grație relațiilor celor doi lideri ai acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
estetici teatrale Încercările avangardei românești din anii ’20 de a revoluționa teatrul au rămas, în general, la stadiul de bune intenții. Dincolo de nivelul textelor programatice cu caracter de manifest, al comentariilor vitriolante împotriva teatrului „anchilozat” sau al comentariilor privind esteticile novatoare europene, unele inițiative practice au existat. Oricît de efemere și de eclectice, grupări precum „Poesis” sau „Insula” au avut meritul de a reuni numeroși artiști de seamă ai scenei românești, întreținînd un climat de efervescență favorabil înnoirii creative. Printre animatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artiștii timpului. Perdele, reflectoare, păpuși, sfori, oameni, fonograf - iată mijloacele. În numărul următor vom da scenariul unei pantomime co-op” (nr. 50-51). Însă promisiunea va rămîne... promisiune: prommettre c’est noble, tenir c’est bourgeois. Deschiderea către toate formele de expresie novatoare în domeniul teatrului e constantă la Contimporanul. În nr. 49 este semnalat „Catalogue-Programme-Almanach al expoziției internaționale a nouei tehnice teatrale la Viena”, editat de Friedrich Kessler cu colaborarea lui Fernand Leger, Herwarth Walden, F.T. Marinetti, K. Schwitters, I. Goll, Prampolini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetic „Insula”, Perpessicius a fost, practic, singurul critic interbelic important privit cu simpatie în mediile avangardiste. Brăilean, ca și Nae Ionescu;i Mihail Sebastian, viitorii colegi de la Cuvîntul anilor ’20, Dumitru Panaitescu a „intrat în literatură” alături de scriitorii grupărilor simboliste, novatoare; susținuse în 1910, la bacalaureat, o disertație despre poezia lui Ion Minulescu; audiase prelegerile despre literaturile romanice moderne ale lui Ovid Densusianu (despre influența lor formativă va mărturisi în reptate rînduri mai tîrziu); debutase ca poet în nr. 7-8 din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
început sub semnul nevoii de sincronizare europeană (de a fi „în rînd cu Europa civilizată”) și de căutare a originalității locale, „specific autohtone”, iar avangardele istorice au părut să ofere argumente „extreme” pentru ambele opțiuni: sincronizare deplină cu cele mai novatoare tendințe europene, cosmopolite și emancipatoare, dar și precursorat absolut, modernism „de export” ș.cl. În perioada interbelică, avangardiștii au fost apreciați - atunci cînd au fost! - mai ales pe latura tradiționalismului/clasicismului/lirismului lor rezidual, pentru latura „cuminte” a scrierilor, pentru virtuozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de istoricii literari. (Sub acest aspect, mărturiile memorialistice ale lui Constantin Beldie, fostul secretar general de redacție al Noii Reviste Române, rămîn documente subiective deosebit de prețioase.) În fapt, primii noștri avangardiști au preluat din Futurismul italian doar componenta estetică, radical novatoare și „mașinistă”, în vreme ce revoluționarii de dreapta ai „tinerei generații” interbelice vor recupera din el mai ales atitudinea ideologică - războinică, aventuristă și energetistă. Antisentimentalismul, antipaseismul, mitologia „biologistă” a tinereții agresive și purificatoare, pasiunea pentru reportaj, cultul experiențelor extreme rămîn însă atitudini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dacă însă Boz practică o critică asumat empatică, eseistică, Perpessicius - fidel esteticii clasicizante, filtrată printr-un impresionism autentic - încearcă să descopere, dincolo de stratul îndrăznelilor formale, o structură de adîncime ordonatoare, o virtuozitate compozițională „manieristă”, de natură să legitimeze artistic experiențele novatoare, iar academistul Const. I. Emilian se vede nevoit să ia act de relevanța internațională a fenomenului avangardist („anarhic”) privit - dintr-o perspectivă conservatoare, evident ostilă - drept esența însăși a modernității artistice și a noului „saeculum”. Toți trei fac legătura între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și autorii Sorin Popescu și Victoria Țăndăreanu 17, în lucrarea intitulată "Probleme actuale ale tehnicii legislative". Introducerea, în România, a sintagmei legistică formală, se datorează Profesorului Victor Dan Zlătescu, autor al lucrării "Introducere în legistica formală: tehnica legislativă"18, lucrare novatoare, în care susținea cu anticipație, ideea originală, potrivit căreia, datorită reglementării legale a procedurii de elaborare a actelor normative, care devine frecventă, disciplina de care se ocupa se transformă, dintr-o culegere de recomandări și sfaturi pentru legiuitori, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
o serie de directive care priveau munca derulată în baza unui contract de muncă pe durată nedeterminată, munca cu timp parțial, și munca prin contract de muncă pe durată determinată. Studiul releva că, în privința acestor contracte, s-au promovat soluții novatoare, deși se pendula între varianta acordării unor drepturi limitate și, respectiv, cea a acordării numai a unor garanții acestor lucrători atipici. Studiul evidenția modificări majore ale legislației muncii din statele membre în privința raportului dintre lege și contractele colective de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
instrumentele de măsurare folosite. De aici vine și imperativul unei descripții a fenomenului în termeni de probabilitate. Interpretările date acestor principii (verificate experimental) au polarizat comunitatea savanților în două tabere, cea conservatoare (Einstein, Schrödinger, Rosen, Podolsky, de Broglie), respectiv cea novatoare (Bohr, Heisenberg, Pauli). Cei dintâi susțineau din punct de vedere epistemologic un apriorism clasic, ale cărui exigențe includ recunoașterea clară a independenței realității fizice în raport cu subiectul cunoscător, a determinismului intrinsec în relațiile dintre particulele elementare ale unui câmp fizic, a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
securitate și apărare europeană. Această comunitate epistemică este concepută ca o rețea de profesioniști în acest domeniu, care se exprimă cu autoritate și furnizează liderilor europeni soluții corecte în luarea deciziilor. Experții din cadrul acestei comunități epistemice dau dovadă de influență novatoare, identifică problemele reale de conducere și încearcă să le rezolve rapid și eficient. Prin puterea sa de analiză, comunitatea epistemică intuiește mizele internaționale, alege temele de negociere și elaborarează măsurile care se impun în funcționarea optimă a Uniunii Europene. 4
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]