274 matches
-
del cristianismo (1925); romane și nuvele: Paz en la guerra (1897); Amor y pedagogía (1902); El espejo de la muerte (1913); Niebla (1914); Abel Sánchez (1917); Tres novelas ejemplares y un prólogo (1920); La tía Tula (1921); Cómo se hace una novela (1927); San Manuel Bueno, mártir (1931); poezie: Poesías (1907); Rosario de sonetos líricos (1911); El Cristo de Velázquez (1920); Teresa (1924); De Fuerteventura a París (1925); Cancionero (din 1928, vast jurnal poetic, postum); teatru: La venda; El otro; El hermano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și sensul, și registrul stilistic al sp. niebla, evitând orice încercare de a introduce note romantice sau excesiv poetizante, complet străine spiritului aspru, necomplezent și chiar parodic al lui Unamuno. Romanul Niebla are un subtitlu: nivola, deformare polemică a sp. novela „roman“, a cărui folosire este explicată în cuprinsul cărții (vezi p. XXX). Preluarea în românește a substantivului inventat de Unamuno, nivola (cu accentul tonic pe o), este o soluție inexpresivă (singurul avantaj aparent ar fi menținerea asemănării fonetice cu niebla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Lascăr Sebastian, versiune care a fost reeditată la Editura Univers în 1975). Dar cea mai mare noutate a dosarului de față o constituie includerea și traducerea altui text esențial, și anume micul roman (sau riman) autobiografic Cómo se hace una novela, scris în timpul exilului francez și tipărit în 1928, la Buenos Aires. Versiunea românească a respectat întru totul textul lui Unamuno, care prezintă curiozitatea unică de a fi o auto-retraducere voită a versiunii franceze publicate de Jean Cassou în revista Mercure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de cititori. Am folosit următoarele ediții: Niebla, edición de Germán Gullón, Madrid, Colección Austral, Espasa, 1990; Niebla, edición de M. J. Valdés, 20a edición, Madrid, Cátedra, Letras Hispánicas, 2005 (excelentă ediție critică); San Manuel Bueno, mártir. Cómo se hace una novela, presentación de Paulino Garagorri, Madrid, Alianza Editorial, 1974; Miguel de Unamuno, Obras completas, tomo X. Autobiografia y recuerdos personales, prólogo, edicióny notas de Manuel García Blanco, Madrid, Afrodisio Aguado, 1958 (Cómo se hace una novela, pp. 825-923); Mercure de France
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mártir. Cómo se hace una novela, presentación de Paulino Garagorri, Madrid, Alianza Editorial, 1974; Miguel de Unamuno, Obras completas, tomo X. Autobiografia y recuerdos personales, prólogo, edicióny notas de Manuel García Blanco, Madrid, Afrodisio Aguado, 1958 (Cómo se hace una novela, pp. 825-923); Mercure de France, iunie 1926, tome CLXXXVIII, Paris, 1926, pp. 5-39. S.M. Unamuno și drumul prin ceața luminii Există cărți-raft, în cazul cărora actul lecturii lovește parcă un zid și revine la cititor asemenea unei serii de mingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
timp, în anii exilului francez, la Paris și la Hendaye (Hendaya, în spaniolă), marele creștin agonic dă una din cele mai curioase și mai dătătoare de seamă scrieri pentru înțelegerea operei sale narative (și nu numai!) : Cómo se hace una novela (ea însăși „nuvelă“, „roman“ sau „riman“), scrisă între 1924 și 1927 și publicată în același an la Buenos Aires, și a cărei primă traducere românească cititorii o vor putea găsi în prezentul volum. Este în cel mai înalt grad un exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
autobiografic. Orice ființă fictivă, orice personaj poetic creat de un autor face parte din autorul însuși.“ E deci, pe lângă o autobiografie romanescă, o căutare în profunzime, pentru care terminologia literară curentă nu mai era de ajuns: romanul, sau, în spaniolă, novela, nu mai vizează construcții sau reconstrucții obiective, ci investigații în lăuntrul nu doar al personajului ca ființă psihologică, ci în adâncul situării sale metafizice dimpreună cu autorul și cititorul și raporturile dintre ei sau în nivelul relațiilor dintre Creator, Lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Unamuno - sunt creatorul lor. Și niciodată Dumnezeu nu s-a simțit mai creator, mai tată, decât când a murit în Cristos, când El, în Fiul său a gustat moartea.“ Prin urmare - reconfirmă el intuiția lui Victor Goti din Ceață - nu novela sau roman pe temeiuri obiective, ci nivola sau riman (cum am echivalat eu în românește) ca o sondă lansată în interioritate, către „omul dinăuntru“. Spre a nu neglija nici teoria propriu-zisă a romanului, subalternă totuși, din punctul meu de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
moară și el, în propriul său final interpretabil, desigur, doar la nivelul aparențelor, la fel ca toți ceilalți cititori din viitor ai Ceții, până la unul: motivul cărții fatidice, cel al vieții ca o carte, central în Cómo se hace una novela, e clar amorsat aici. Lucrurile se arată însă mai complexe de îndată ce adâncim lectura. Narația în sine e foarte sumară, dialogurile (și „monodialogurile“ pe care le analizează J. M. Valdés) ocupă cam 60% din totalul cărții, ele sunt în general cursive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
socială nu valorează nimic dacă nu contribuie la salvarea sufletelor oamenilor individuali“, spune Unamuno în Cum se face un roman. „A lo que salga“, ed. cit., p. 613. Vezi mai jos, p. XXX. Despre acest termen inventat (sp. nivola, de la novela „roman“), vezi mai jos, cap. XVII, p. 87. El Mundo Gráfico, revistă spaniolă din epocă. Se referă chiar la marele scriitor spaniol (1547-1616), a cărui operă maximă, Don Quijote de la Mancha, face obiectul unei lecturi foarte personale din partea lui Unamuno în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dimitri Karamazov, delirul făcea ravagii prin cârciumi, prin instituții, cei mai mulți trăiam jalnice și provinciale povești de dragoste sub semnul iraționalului, al instinctului primar, frustrat. Exact ca în lumea lui Dostoievski, care poate fi ecranizată cu mare succes în genul tele novelei naturaliste, dat fiind că marele rus abuzează de psihologia lui „dintr-odată“, care împinge pe mai toată lumea să pățească brusc ceva de ordin irațional, să leșine, să devină brusc palid, să urle ca scos din minți și să plece cuprins
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lui Justinian (527-565) are un al treilea caracter: ea reprezintă afluxul acestei vieți latine populare, care răsare atunci, întinzându-se din Moesia și Iliric până în Tracia. Această viață latină populară pune, pentru vreo sută de ani, stăpânire pe Imperiu în Novela XXVI, lăudând pe traci, Justinian vorbește cu mândrie despre acel element romanic, din care el însuși făcea parte. Pentru acest element romanic, dar și ca un centru militar și politic, el înființează o arhiepiscopie nouă, în regiunile originii sale, numită
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pace religioasă la Dunăre și în Pont. În acest context, a avut loc o reorganizare bisericească a prefecturii Illyricum, prin care a urmărit ca pe locul satului său natal, Tauresium, să fie ridicat un oraș, numit Justiniana Prima. Concret, prin Novela XI din 14 aprilie 535, împăratul a decis să înființeze o Arhiepiscopie autocefală în noul oraș, unde a fost stabilită reședința prefecturii Illyricum. Anterior, reședința se aflase la Thesalonic, mutată aici de la Sirmium, în urma năvălirii hunilor. Justiniana Prima era situată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
hunilor. Justiniana Prima era situată pe locul actualului Tsaricin Grad, aflat la 40 km de Naissus (Niș-Serbia). Deducem că noul oraș era mult mai aproape de Dunăre decăt se credea până atunci. În ceea ce privește jurisdicția noii arhiepiscopii, așa cum rezultă din însuși textul novelei, aceasta se întindea asupra episcopiilor din provinciile Dacia Mediterranea, Dacia Ripensis, Moesia Superior, Dardania, Prevalitania, Macedonia Secunda și o parte din Pannonia Inferior. În schimb, provinciile Moesia Inferior și Scythia Minor rămâneau în continuare sub jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Scythia Minor rămâneau în continuare sub jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol. Aceste provincii erau locuite de o populație romană sau romanizată. Subliniem că jurisdicția acesteia se extindea și asupra unor regiuni și cetăți din nordul Dunării, după cum rezultă din textul novelei, în care se spunea că frontierele Imperiului s-au întins și în nord: "locuitorii de pe ambele maluri ale Dunării cercetează acum orașele noastre, și atât Viminacium, cât și Recidiva și Litterata, care sunt dincolo de Dunăre, se află iarăși sub stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale avarilor și slavilor-în 587, aceștia au distrus principalele orașe din Scythia Minor. Dintr-o serie de texte din secolul al VI-lea rezultă că pe teritoriul Scythiei Minor existau și alte episcopii, Tomisul fiind mitropolie. Să adăugăm că prin Novela XI din 14 aprilie 535, împăratul Justinian a înființat Arhiepiscopia Justiniana Prima, ca instituție bisericească autocefală, având reședința în sudul Dunării. Jurisdicția acesteia cuprindea, pe lângă teritoriile din sud, și regiuni și cetăți din nordul Dunării. Ulterior, în urma năvălirii slavilor, arhiepiscopia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
SCRIERI: Logofătul Matei, Brașov, 1887; Niță dragă, Brașov, 1888; Liniștea casei, Brașov, 1890; Schițe, Brașov, 1893; La târg, Brașov, 1895. Traduceri: Pietari Päivärinta, Pățania mea de la târg. Tovarășul de drum, Brașov, [1900], Bătrâna cerșitoare și vraciul, Brașov, 1911; H. Sienkiewicz, Novele. Natură și viață, Brașov, 1901; Maxim Gorki, Hanul tatarilor și fiu-său, Brașov, 1902. Repere bibliografice: Breazu, Studii, II, 144, 145, 148-149; Cărturari brașoveni, 176-177; Dicț. lit. 1900, 659. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
libre. "Recherches Anglaises et Américaines" 7:40-73. Suleiman, Susan R. 1980. Redundancy and the "Readable" Text. "Poetics Today" 1:119-42. . 1983. Authoritarian Fictions: The Ideological Novel as a Literary Genre. New York: Columbia University Press. Tacca, Oscar. 1973. Las Voces de la novela. Madrid: Editorial Grados. Tamir, Nomi. 1976. Personal Narration and Its Linguistic Foundation. PTL 1:403-29. Thorndyke, Perry W. 1977. Cognitive Structures in Comprehension and Memory of Narrative Discourse. "Cognitive Psychology" 9:77-110. Tillotson, Kathleen. 1959. The Tale and the Teller
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ton ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale." Din nuvelistică compartiment extrem de rezistent al operei lui Caragiale O făclie de Paște a întîmpinat rezistența nesemnificativă și fără urmări a lui D. Zamfirescu ("...după ce am isprăvit novela de citit, îmi simțeam mușchii obrazului strîmbați de dezgust") iar exercițiul dramatic 100 de ani va fi aruncat în uitare însoțit de o epigramă semnată Rică: "Veacul nostru-i o minune, Caragiale-o dovedește: Un veac timpul mi se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
literară” devine „Revistă bilunară ilustrată. Artă. Literatură. Știință”, iar odată cu intrarea în cel de-al doilea an de apariție survine ultima modificare: „Stropi de rouă. Revistă enciclopedică bilunară”. Dezideratul exprimat de redactori în deschiderea primului număr, acela de a publica „novele, amintiri, versuri, schițe umoristice și de a căuta să obțină concursul scriitorilor noștri de valoare”, îi determină ulterior să solicite „corespondenți harnici pentru locurile vacante, în provincie”. Alături de rubricile specifice unui magazin - „Doctorul sănătoșilor”, „Rubrica amuzantă”, „Coloana veselă”, „Cugetări”, „Varietăți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288853_a_290182]
-
transformând starea lirică într-o comunicare cu lumea umbrelor. Din trecut străbate și amintirea de vis a eroilor istoriei, cu gloriile și vitejiile lor apuse ireversibil. În umbra de gardine este o meditație asupra efemerității fericirii și a condiției poetului. Novelă de castel (1894), amplu poem epic pe un motiv istoric, bine realizat dramatic și psihologic, are o tensiune gradată. Imaginile din versurile lui R., construite din sugestii fine, sunt fulgurante, inefabile și transpun armonios sensibilitatea și visarea. O viziune romantică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
stânci etc. R. se distinge prin lirismul pur, printr-o trăire evanescentă, prin vagul melodios desfășurat în imagini de o sugestivitate delicată, fiind considerat de St. O. Iosif și D. Anghel un precursor al lor și al simbolismului românesc. SCRIERI: Novelă de castel, Cernăuți, 1894; Poezii postume, îngr. și postfață St. O. Iosif și D. Anghel, pref. N. Iorga, București, 1908. Repere bibliografice: Vasile Savel, Contimporanii. Schițe și portrete literare, I, Arad, 1920, 31-36; Loghin, Ist. lit. Bucov., 173-180; [Scrisori. Note
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
alocuri, într-un didacticism care, deși „acoperit” de un lexic pitoresc, rămâne excesiv. Atunci când încearcă să intre pe terenul teoretizărilor, P. se arată adeptul concepției potrivit căreia estetica este o disciplină filosofică, întemeiată pe principii eclectice. SCRIERI: Nu-i nimic! Novelă de la 1848, Viena, 1881; Direcțiunea nouă poporală în literatura frumoasă românească, Budapesta, 1883; Florică Ceterașul, București, 1916; Florică Ceterașul și alte scrieri, București, 1928. Repere bibliografice: Marin Dragnea, S-a stins un mare dascăl: Ioan Paul, CLJ, 1926, 10; Călinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288719_a_290048]
-
țintește, concomitent, intrarea în literatură. Deocamdată este în posesia unei maniere de literaturizare și alternează notația documentară cu evocări avântate, emfatice, așternând tenace și o sumedenie de istorii romanțioase. Monumentul domenicanilor dupe colina Fiesole, republicată separat cu titlul Mateo Cipriani, „novela” Friederich Staaps sau Atentatul de la Schönbrunn în contra vieței lui Napoleon I, dar și alte fragmente ale memorialului, reluate ulterior ca scrieri independente, sunt compuse stângaci, într-un registru melodramatic, naiv, cultivând, în gustul epocii, un retorism accentuat. În paginile însemnărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]