496 matches
-
nici un paradox aici, fiindcă Fred Vasilescu, alter-ego al romancierului, o caricaturizează în exces pe Emlia, notând cu voluptate fiecare unghi al corpului ei. Și asta pentru că scrisorile lui Ladima nu-și dezvăluie toate nuanțările necesare decât în prezența femeii dezbrăcate, nuditatea fiind aici o formă de cunoaștere complementară, dar și eidetică, de captare a unei esențe care transcende existența cotidiană: "Emilia s-a întors, își scoate chimonoul, căci e cald. O așteptam, căci îmi dau seama că scrisorile își capătă înțelesul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
psihic, uită de depresiile care l-ar duce la sinucidere și, conform însemnărilor din Note zilnice, autorul român și opera sa tind să-i dea dreptate. Gilbert Durand, în schimb, opera un raport de echivalență între suicid și predilecția pentru nuditate. Predilecția aceasta o invocă și Nicolae Manolescu, în momentul în care constată că o serie de personaje masculine dau dovadă de "o senzualitate nerușinată" deoarece crede criticul pentru aceștia, femeia se reduce la un simplu corp lipsit de suflet, cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pereții bisericilor de țară. Privind-o cu un ochi critic și analitic, punând-o chiar sub lupă, Luc (o dată cu naratorul) îi găsește toate defectele din lume (cu excepția semnului vaccinării) în plan mental, lexical, dar și în plan anatomofiziologic, vizualizându-i nuditatea și felul de a face dragoste, persif1area devenind caricatură, aproape ostilitate. Frustrata, vulgara și posesiva, Chrystèle este pentru Luc copia degradată a femeii mult așteptate, dar pe care n-o întâlnise. Confruntată cu un puseu asasin al amantului, ea pune
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
toamnei// curge alături de noi un fluviu de tristă sinceritate/ și noi vorbim cu versul cristalului/ despre marile absențe cunoscute/ împingând din când în când o piatră/ în acest amestec/ ca o ultimă reamintită numărătoare// pe cine mai cunoaștem în supusă nuditate/ spre cine ne macină memoriile ubicuității/ cum am desfăcut colțurile ultimului secret/ în timpul dialogului de sticlă" etc. (din Dialogul de sticlă). De regulă, poetul construiește alambicat, mixând la voia sfintei inspirații după caz, diurne ori nocturne ermetisme reciclate, detalii personiste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în special, declina descrierile femeilor, punctul culminant situându-se pe la 1880, "anul Nana", calificat unanim că "an pornografic". Corpul feminin este subiect sau obiect al pasiunii și trăirii intense. Punerea în spectacol a corpului se face în două ipostaze: în nuditate sau în toalete purtătoare de semne. Corpul se transformă în spectacol, în imagine, "încadrat" textual într-o scenă de formatul "tabloului": devenit model (în românele despre pictori), idol (în românele despre teatru), corp deschis (la naștere sau la morga, loc
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
permit redarea situațiilor psihologice și a emoțiilor 384. Ea este determinată de psihologia personajelor 385. Această abordare se vede de exemplu în La Curée, unde apartamentele roz ale lui Renée Saccard constituie un fundal senzual, care îi scoate în evidență nuditatea. Spațiul, chiar și cel abordat fugitiv, într-un amestec de percepții diverse zgomote și lumini participa la crearea unui efect complex, mergând mai departe de pictural și prefigurând toate virtuozitățile filmului, sunetului și imaginii. Esență Parizienei se găsește în aparență
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
felul în care respiră. Nu își ia o poză de inițiată, nu se înfățișează ca o preoteasă a adevărurilor inaccesibile altora, nu vorbește sibilinic, ca să mărească impresia de profunzime. Reflectează și atât. Ideile din poezia interzisă a acesteia au o nuditate de statui antice"66. Firescul intervine și în celalte creații ale acesteia. Reinstaurând romantismul 67, care vine ca o gură de aer proaspăt în atâta ariditate conceptuală a ermetismului de tip modernist, Ana Blandiana deconstruiește orice rigiditate canonică a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care, în cazul Ilenei Mălăncioiu, nu mai are nimic confortabil, ca la poeta congeneră, ci este unul apăsător, închis. Obsesia aceasta pentru drama propriului trup se estompează vizibil, însă, odată cu avansarea în volume. Astfel încât, "Linia vieții (1982) atenuează duritatea și nuditatea emoției, orientându-se către un bacovianism melodios și morbid (ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine, din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura sentimentului metafizic. M. nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
firesc, în felul în care respiră. Nu își ia o poză de inițiată, nu se înfățișează ca o preoteasă a adevărurilor inaccesibile altora, nu vorbește sibilnic, ca să mărească impresia de profunzime. Reflectează și atât. Ideile din poezia ei au o nuditate de statui antice"241: "Un întreg popor/ Nenăscut încă/ Dar condamnat la naștere,/ Foetus lângă foetus,/ Un întreg popor/ Care n-aude, nu vede, nu înțelege,/ Dar înaintează/ Prin trupuri zvârcolite de femei,/ Prin sânge de mame/ Neîntrebate". (Cruciada copiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
își are cititorii ei fideli și locul ei bine meritat în cultura română. Criticul Alex Ștefănescu, care o aseamănă cu Jeanne d'Arc, spune, în a sa istorie a literaturii române, că: Ideile din poezia interzisă a acesteia au o nuditate de statui antice." Toți poeții acestei generații se retrag din real, toți au o aproape incapacitate de raportare la real, sunt imuni la devastatoarea limbă de lemn, adevărurile lor sunt îmbibate de literatură, sunt, după cum spunea Gheorghe Crăciun, în Aisbergul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
realizate, așezate într-o poziție comună, refuză orice privire și orice tip de hermeneutică. Spectatorul este contrariat el încearcă să vadă ceva, să instituie o grilă de receptare, dar totul este inutil, căci totul este deja acolo, în instantaneitatea și nuditatea sa. O imagine în care privirea este negată devine imposibilă, receptorul nu poate privi, ci doar verifica existența și obiectivitatea lucrurilor, perfecțiunea simulacrului, care creează fascinație. Pentru Jean Baudrillard, "această fascinație atinge în egală măsură și arta modernă, al cărei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
datoriei, caracteristic modernității, se regăsește inclusiv în "fun-morality"-ul vacanțelor, prin perpetuarea aceleași "îndârjiri morale și idealiste de împlinire ca în sfera muncii, aceeași ETICĂ A FORCING-ULUI. [...] obsesia bronzării, mobilitatea anxioasă în care turiștii "fac" Italia, Spania, muzeele, gimnastica, nuditatea de rigoare sub un soare obligatoriu și mai ales această imperturbabilă bucurie de a trăi, toate dovedesc o subordonare totală față de principiul datoriei, sacrificiului și ascezei"370 (s.a.). Vacanța devine astfel o obligație ce trebuie bifată ca activitate colectivă (în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
frumusețe stranie. Prezente în mitologia populară, Ielele țin locul sirenelor, naiadelor, nimfelor și feminității acvatic-silvane din mitologia greco-latină, exercitându-și farmecul funest în special asupra bărbaților. În credința populară este interzis acestora să tulbure horele pe care zânele, în deplină nuditate, le întind în mijlocul pădurii. Jocul ielelor se poate dovedi funest pentru intrusul voyeur. La acest fapt face referire și Virgil Vătășianu în monografia pe care i-o consacră pictorului sibian, cu toate că ielele lui Smigeslchi par deposedate de aceast fascin malefic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atingă. Însă, într-un plan secund, una din iele pare să fi făcut primul pas spre depășirea pubertății. Nu numai împlinirea trupului indică aceasta, dar și gestul cochet cu care ar vrea să-și strângă părul, deși atitudinea față de propria nuditate rămâne aceeași cu a copiilor din preajma ei. Grația ei se impune cu conștientizarea propriei feminități, privirea a dobândit un alt accent, ea nu mai dă curs impulsului de vitalitate care-i împinge în față pe copiii-iele. Virgil Vătășianu remarcă și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o expresie a luxurii, pentru că în economia simbolică a decadenței actul atroce se desfășoară pe fundalul luxurei întreținând cu acesta tensiunea necesară a contrastelor. Frumusețea Judithei și bogăția faraonică a generalului cartaginez realizează un contrast cu atrocitatea. Această bogăție asociată nudității voluptoase a femeii constituie un afrodisiac suplimentar în jocul puterii și a simbolurilor ei, iar o parte din motivele decorative dobândesc o conotație sexuală ca în tabloul lui Edvard Munch, Madona (1894). Se pot observa o serie de cezuri pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Veșmântul semitransparent al lui Judith este pus în relație cu decorativismul de orvefru, ceea ce introduce un raport interesant al personajului cu fundalul. Judith este parte a luxurei pe care o incorporează stilistic, pe fondul acestui decor somptuos, bogat se detașează nuditatea ei, ca și la Gustave Moreau. În 1909, Klimt reia tema și pictează încă un tablou, Judith II, în care reiterează viziunea violent-atroce asupra sexualității feminine transformată în armă. Dacă Judith I afișa o expresie de voluptate asociată orgasmului, Judith
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ar isca nici pofte, nici trivial. Ar fi salutate aceste femei ca niște doamne auguste, care s-ar îndrepta, tinere și albe, cu părul bronzat și buza puțin trandafirie, către biserică sau cimitir. Sunt lacrimi reținute în ochii plecați spre nuditate, și un dor mai mult monastic și mai mult feciorie în piepturile afectate de un crin sau iris"373. În cadrul esteticii decadente, lui Venus îi ia locul Venera. Prin raport cu nudul lui Pallady, o anumită similutidine, comandată nu de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sprijinit în palmă, într-o atitudine de reverie, de tristețe. Pictorul realizează pictura unei stări, a unui sentiment care, chiar dacă nu are intensitatea maladivului, se colorează de o sensibilitate puternică. Există aici și o subtilă tensiune între reflexivitate și afect, nuditatea reflectă starea emoțională prin reverie. Frumusețea acestui nud nu mai este asociată cu voluptatea, nu este menită să reflecte o armonie a proporțiilor, ci este trecută prin filtrul sentimentului de tristețe, de abandon, corporalitatea fiind astfel sensibilizată prin gest. Altfel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feminin constituie un efect al muzicii, mai mult, a unui anumit tip de muzică, unde tensiunea afectelor atinge un prag înalt. În atitudinea patetică a personajului feminin, în expresia emoțională a chipului, în retragerea oricărui reper din fundal și a nudității ca maximă transparență, muzica își face loc ca formă de sublimare estetică. Din cele patru cicluri simboliste ale pictorului Smigelschi, cel intitulat Quartetul este dedicat, așa cum și titlul o indică, muzicii. Virgil Vătășianu este de părere că pictorul a dorit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sofisticate adăugă propria lor geometrie arabescului floral, iar veșmântul, printr-un procedeu de continuitate mimetică, integrează volutele și dantelăria nu mai puțin complicată a florilor. Ornamentalul devenit podoabă și accesoriu, paftale, bijuterii sofisticate la Gustav Moreau ele îmbracă până la saturație nuditatea Salomeii devine prim plan al tabloului, chipul femeii întreținând o relație metonimică cu el. În aria senzualității Jugendstil intră și gestul cochet sau zâmbetul enigmatic al acestor femei-flori, al căror chip își face cu greu loc din tapiseria vegetală. Desenele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trei femei. De asemenea, dacă în cazul Dragostei spirituale, pieptul miresei este expus, posibilă sugestie mariologică, aici, se întâmplă exact pe dos, mireasa este complet îmbrăcată. Distincția dintre erosul spiritual și cel profan funcționează astfel la nivelul acestei distincții dintre nuditate și vestimentație codificate cultural. Cecilia Cuțescu-Storck nu utilizează denudarea corporalității ca simbol negativ al carnalității amorului, ci dimpotrivă, într-un registru înalt, alegoric, al inocenței. Este evidentă transpunerea simbolică a unui topos precum Amor sacru- Amor profan (Dragostea spirituală-Dragostea profană
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Amor sacru- Amor profan (Dragostea spirituală-Dragostea profană) care apare codificată alegoric în secolul XVI în iconologia lui Ripa ca binom antitetic Fericirea Scurtă- Fericirea Veșnică. Un singur element păstrează din acest topos Cecilia Cuțescu- Storck, raportul simbolic inversat prin care nuditatea corespunde purității, fiind conotată pozitiv, iar vestimentația în iconografia lui Ripa somptuoasă, la Cecilia Cuțescu-Storck convențională alături de pletora de podoabe, coafura sofisticată etc. conotând frivolitatea, vanitatea și alte cedări lumești. În eseul pe care-l consacră lui Georges de la Tour
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Gustave Moreau sau în povestirea lui Flaubert, Salomeea este îmbrăcată în bijuterii, în pietre prețioase, corpul ei, aproape gol, făcând prin strălucirea cărnii concurență strălucirii aurului și a mineralelor rare, la fel, rama aurită a tabloului servește deopotrivă drept cadru nudității și actului sângeros, al cruzimii, reinvestindu-le estetic. Am putea reformula în termenii antropologiei lui Levi Strauss: ceea ce este crud în act se transformă, este preparat la nivelul unei abile puneri în scenă, în tablou, ca act estetic, așa cum sudoarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau chiar marial, apropiată de tratarea unei teme complementare la Fernand Khnopff. Salomeea poartă o brățară pe mână și un inel pe degetul mijlociu, fără ca aceste podoabe să aibă caracterul pletoric al celor care, la un Gustave Moreau, servesc accentuării nudității nimfetei și nu acoperirii nurilor săi. Cu alte cuvinte, lipsește din recuzita decadentă sugestia luxurei și, în mod esențial, cea a senzualității aduse în pictura lui Klimt la tensiunea isteriei. Cecilia Cuțescu-Storck a adoptat în mod intenționat și o anumită
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îl oferise lubricului tetrarh. În grația Salomeei putem bănui virtuți coregrafice, se distinge de toate celelalte personaje înveșmântate prin culorile vii ale singurului veșmânt pe care-l poartă, pe punctul de a se desprinde complet de corpul redat astfel unei nudități depline. Carnația extrem de albă expusă privirii realizează un contrast între oroarea actului crud, înfățișat în consecința sa directă, capul sfântului, și frumusețea delicată a nudului. La aceasta se adaugă și podoabele pe care le poartă, pieptănătura complicată, diferită de cea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]