463 matches
-
mama lui vitregă, care sunt foarte drăguți și locuiesc în Devon. Dar ei sunt plecați în Australia, în vizită la sora vitregă a lui Luke, care s-a mutat acolo, așa că nu se vor întoarce decât cu puțin timp înaintea nunții. Așa că singura reprezentantă a familiei lui Luke va fi Elinor. Elinor Sherman. Viitoarea mea soacră. OK... să nu mă gândesc la asta. Hai să scap de ziua asta și mai vedem. — Luke... tac, încercând să-mi găsesc cele mai potrivite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și Elinor se uită una la alta. — Nu e o idee rea, spune Robyn și își ia agenda. Mă ocup eu. Mergem să vedem și Salonul baroc? propune domnul Ferguson, conducându-ne spre un lift imens, antic. — În noaptea de dinaintea nunții, probabil că vei dori să-ți iei un apartament deasupra și să te bucuri de facilitățile centrului nostru de frumusețe, îmi spune amabil, în timp ce urcăm cu liftul. Apoi, în ziua respectivă, îți poți aduce proprii stiliști și make-up artists. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu vreau altceva decât să pun mâna pe banii lui Luke. — Becky, bineînțeles că nu crede asta! exclamă Luke. — Ba da, așa crede! — Un contract prenupțial nu este altceva decât un pas extrem de rațional care se face de regulă înaintea nunții. Foarte bine, doar că e un pas pe care nu cred că e nevoie să-l facem, spune Luke, râzând ușor nervos. — Permite-mi să nu fiu de aceeași părere cu tine, spune Elinor. Tot ce vreau e să fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aruncat cu o strecurătoare după mama, fiindcă mi-a tăiat trei prietene de pe listă, fără să mă întrebe. — Pe bune? Dar dup-aia v-ați împăcat. — N-am vorbit cinci ani. — Cinci ani? Mă holbez la ea șocată. Doar din cauza nunții? — Becky, o nuntă nu e niciodată doar o nuntă, spune Laurel. Ridică un pulover de cașmir. E drăguț. — Mmm, spun cu gândul departe. O, Doamne, acum chiar că încep să mă îngrijorez! Dacă mă cert definitiv cu mami? Dacă o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sprânceana către mine. S-ar putea să fii surprinsă de rezultat. Christina are foarte mare dreptate. Are atâta dreptate! În drum spre casă, reușesc să văd în fine totul cu alți ochi, foarte clar. Am o viziune complet schimbată asupra nunții. Și mă simt plină de o hotărâre proaspătăt și curată. Asta e nunta mea. E ziua mea. Și, dacă eu vreau să mă mărit la New York, atunci aici am să mă mărit. Dacă vreau să mă îmbrac cu o rochie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Bineînțeles că prietenele ei Miranda (Cynthia Nixon), Charlotte (Kristin Davis) și Samantha (Kim Cattrall) îi sar în ajutor, deși Miranda se simte vinovată față de ea : oare (supărată fiind pe propriul soț) nu-i spusese ea lui Big, în seara dinaintea nunții, că el și Carrie sînt nebuni că se căsătoresc ? Trec luni întregi pînă își adună curajul de a i se spovedi lui Carrie, sperînd că aceasta n-o va Condamna ! Dar aceasta o Condamnă ! ̨ n schimb, Charlotte e o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
politicieni și oameni de afaceri. Înaintea dineului, pe lângă discursul domnului Titus Corlățean și al domnului Nelu Burcea președintele Asociației Conștiință și Libertate, s-au adresat asistenței Ganoune Diop, reprezentantul International Religious Liberty Association la ONU, precum și Excelența Sa, Mons. Francisco-Javier Lozano, Nunțiu Apostolic în România. “În procesul de dezvoltare a libertății religioase este indispensabil demersul diplomatic. Diversitatea religioasă a timpului cere o abordare diferită, bazată pe concepte ca respect, dialog, egalitate, drepturile omului, și nu de puține ori, pe uzanța unei maniere
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
drepturilor și responsabilităților, o cultură a libertăților fundamentale, în mod special a libertății religioase și de conștiință. Vă felicit pentru contribuția directă în realizarea unei lumi mai bune pentru toți, nu doar pentru câțiva.“ De asemenea, Excelența Sa, Mons. Francisco-Javier Lozano, Nunțiu Apostolic în România a remarcat: “În România de astăzi par a avea loc schimbări profunde în mentalitatea, structurile și instituțiile politice ale societății. Acestea sunt urmare a evoluției lor istorice, culturale, economice și sociale. Asemenea schimbări au o influență importantă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Ungaria și Bulgaria aveau ambasadori rezidenți la Buenos Aires), Egiptul, Libanul, Republica Sud-Africană, China, Japonia și Coreea de Sud. Mai existau câteva Consulate generale și 50 de Consulate onorifice ale Turciei, Norvegiei, Siriei, Nicaragua, Singapore... Prima vizită am făcut-o Decanului Corpului Diplomatic, Nunțiul Papal, decan "de jure" în toate țările catolice. Spre plăcuta mea surpriză, Monsegnore Bolonek, născut în Polonia, fusese anterior în misiune la București, îndeplinind și funcția de Decan al Corpului diplomatic, și îl cunoscusem în calitatea mea de director la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cunoscusem în calitatea mea de director la "Țări vestice". În ce împrejurare? În una comică. În primul rând, să explic modalitatea cum s-a ajuns ca România, țară ortodoxă de la Sfântul Andrei cetire, să aibă Decan al Corpului Diplomatic pe Nunțiul Papal. Prin 1997, decan, conform uzanțelor diplomatice, era ambasadorul cu cea mai mare vechime în post. La București, acesta era ambasadorul congolez, trimis pe vremea lui Gheorghiu-Dej sau Ceaușescu și "uitat" în misiune și care nu-și mai plătise chiria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Întrucât imunitatea diplomatică nu te scutește de plăți, cei de la MAE căutau frenetic o soluție de a-l "debarca" pe Excelența sa din funcția de Decan, și atunci s-a ajuns la "schismă", dându-ne cu papistașii din rațiuni diplomatice. Deci Nunțiul a devenit Decan și, încheindu-și misiunea, conform obiceiului, urma să fie primit la conducerea ministerului și să i se ofere o masă. În ziua "Z" a mesei (care trebuia oferită de ministru sau un secretar de stat), mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
îl scuzi pe ministru". Masa a fost pe cinste, fiind aprobată la barem de ministru, discuția plăcută, reprezentanții Vaticanului, de la Sfântul Petru încoace, fiind bine școliți în toate cele și domnul Pleșu a primit binecuvântarea. Ne-am bucurat de revedere, Nunțiului i-a făcut plăcere să vorbim în românește, s-a interesat ce mai face "Eterna Românie", despre care avea amintiri foarte plăcute. Am vorbit despre cele două vizite ale Sanctității Sale Papa Ioan Paul II în Uruguay, în martie 1987
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în martie 1987 și mai 1988, despre posibila vizită a Papei în România, despre situația religiei în țara de reședință, laică prin Constituție. Discutând despre Uruguay, am abordat și problemele Corpului Diplomatic în relațiile cu autoritățile locale. La acest capitol, Nunțiul, cu umor, mi-a evidențiat câteva probleme, printre care și controlul bagajelor la aeroport, chiar și la deținătorii de pașapoarte diplomatice, sub pretextul protejării țării de o epidemie de febră aftoasă. Mi-a relatat ca o "pățise" chiar el, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
obișnuită, împletită cu vizitele protocolare de rămas bun. Corabia mea plutea liniștit pe Rio de la Plata, dar, precum orchestra de pe Titanic, am "cântat" până în ultimul moment: eram de trei ani vicedecan al Corpului Diplomatic și în vacanța din iunie-septembrie a Nunțiului am fost Decan interimar, având de organizat o suită de acțiuni. Cu noii pași făcuți de România către UE începusem să particip la reuniunile ambasadorilor statelor UE, m-am deplasat pentru acțiuni "de promovare" în 4 departamente, am ținut conferințe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pașapoarte și bineînțeles am continuat pregătirea bagajelor începută cu doi ani în urmă. La 16 septembrie, cu soția am fost prezent la reședința ambasadorului Franței, unde avea loc "recepția de despărțire" organizată de Corpul Diplomatic în cinstea noastră. Se întorsese Nunțiul, mare orator, și a rostit un discurs emoționant, în final fiindu-ne oferit platoul tradițional de argint, purtând înscris: "Corpul Diplomatic din Republica Orientală a Uruguayului, Excelenței sale Domnului Vasile Macovei, Ambasador extraordinar și plenipotențiar al României, și distinsei sale soții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și israelit, pitit într-un birou al cancelariei imperiale. De aici rezultau obiceiuri ciudate și hotărîri de protocol, trezind de multe ori mînia diplomaților maltratați; în fapt, domnea o neglijență organizată incoerent. Iată un exemplu: conform unei uzanțe stabilite pretutindeni, Nunțiul era considerat decanul corpului diplomatic, dar sub pretextul că Împăratul se intitula Maiestate Apostolică, reprezentantul Italiei uzurpatoare a Romei nu recunoștea decanatul Trimisului Papei, astfel încît fiecare demers al acestuia în numele corpului diplomatic era dublat de acela făcut aparte de către
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care avea să aibă repercusiuni deosebite. Un profesor de la Universitatea din Innsbruck era unul dintre adepții zgomotoși ai teoriilor lui Darwin. Cursurile sale, foarte frecventate, aveau un ecou foarte larg. La Viena acest lucru n-a fost prea bine văzut. Nunțiul se plînse lui Aehrenthal și considera că obținuse cîștig de cauză: chemarea la ordine a profesorului de către rector și amenințarea cu mutarea și chiar cu suspendarea activității. O interpelare în parlament, din partea unui deputat creștin social a provocat o contraofensivă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
polonezi (arbitrul interesat al supraviețuirii guvernelor Austriei) au făcut ca voința unora să se clatine, punînd în chestiune soarta cabinetului așa încît Aehrenthal, la tribună, pus în discuție, șterse cu buretele afacerea de la Innsbruck și negă că ar fi promis Nunțiului sancțiuni împotriva profesorului incriminat. Votul a fost favorabil guvernului, dar Nunțiul, monseniorul Granito de Belmonte (mort recent ca decan al Sfîntului Colegiu), aflînd cu neplăcere declarațiile cancelarului ofițer, ca o reacție de fost ofițer, își exprimă surprinderea în fața colegilor diplomați
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
unora să se clatine, punînd în chestiune soarta cabinetului așa încît Aehrenthal, la tribună, pus în discuție, șterse cu buretele afacerea de la Innsbruck și negă că ar fi promis Nunțiului sancțiuni împotriva profesorului incriminat. Votul a fost favorabil guvernului, dar Nunțiul, monseniorul Granito de Belmonte (mort recent ca decan al Sfîntului Colegiu), aflînd cu neplăcere declarațiile cancelarului ofițer, ca o reacție de fost ofițer, își exprimă surprinderea în fața colegilor diplomați: "Nu știu ce mă reține să-i dau două palme!" Ecoul acestei supărări
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
reveni în relatarea celei de a doua șederi a mea la Roma, ca ministru, cît am fost secretar general, am cunoscut neliniștea Papei Pius al XI-lea cu privire la concordatul stabilit între Vatican și București, neliniște pe care mi-o mărturisea Nunțiul apostolic, monseniorul Dolci, ajuns mai tîrziu cardinal de Curie 204. Demnul prelat mi-a expus preocuparea Suveranului Pontif față de întîrzierea guvernului român de a prezenta concordatul spre ratificare parlamentului. Arătîndu-mă uimit de acest demers, m-am simțit obligat să-l
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
publică care ar provoca în mod automat cuvîntări ostile din partea episcopilor ortodocși, senatori de drept, cît și din alte atacuri și agitații, cu mitinguri populare, care ar folosi doar pescuitorilor în apă tulbure? De două ori a trebuit să plece nunțiul de la mine vizibil neconvins și dezamăgit. Abia mai tîrziu, în 1931, în cadrul unei vizite oficiale la Vatican, în calitate de ministru al Afacerilor Externe, mi-a fost dat să aflu cheia misterului. Înainte de a deveni nunțiu, apoi Suveran Pontif, Pius al XI
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
două ori a trebuit să plece nunțiul de la mine vizibil neconvins și dezamăgit. Abia mai tîrziu, în 1931, în cadrul unei vizite oficiale la Vatican, în calitate de ministru al Afacerilor Externe, mi-a fost dat să aflu cheia misterului. Înainte de a deveni nunțiu, apoi Suveran Pontif, Pius al XI-lea fusese unul dinte șefii competenți ai Bibliotecii Ambroziene din Milano și pe lîngă binecunoscutele sale aptitudini de alpinist, elanul îl purta către scările mobile de-a lungul rafturilor cu cărți. Pentru părintele Ratti
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
calitățile energice și de comandă ale noii contese Ciano care, în rochie cu trenă albă, ieșind de la biserică, dirija mașinile și mustra șoferii... Acordul de la Laterano 225, reglînd problema romană, rămasă în litigiu de la 1870, a adus corpului diplomatic un nunțiu apostolic ca decan, iar monseniorul Borgoncini Duca, oferea, în această calitate, într-o vilă pierdută în fundul unui parc de pe Via Nomentana, recepții frumoase, de la care doamnele erau excluse în virtutea unui protocol local ce nu se aplica peste hotare. Nota pitorească
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să facă, violent și cu talent de polemist, procesul fascismului, spre marea mînie a lui Mussolini. La toate recepțiile, ambasadorul fascist se lovea de contele Sforza. Această stare de lucruri a dus la un demers din partea colegului nostru pe lîngă Nunțiul decan, monseniorul Micara, pentru a ne aduce la cunoștință că se va vedea nevoit să refuze orice invitație acolo unde va fi chemat și Sforza. Fiindcă tocmai îmi căsătoream fata cu contele P. de Briey, belgian, am fost obligat să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
înțelegînd că, drept urmare, ambasadorul Italiei se va abține să asiste la ceremonia de la Sfînta Gudula și la recepția de la Legația română. O supărătoare ripostă a acestui coleg, cu carcter personal, m-a obligat să mă servesc, la rîndul meu de Nunțiu, bănuitor, pentru a-i aduce la cunoștință că îl voi sesiza pe Duce printr-o scrisoare personală, cu privire la turnura specială ce o lua această afacere, transformînd-o într-un incident ce putea avea atîtea urmări. Această amenițare indirectă, cu retractare grăbită
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]