369 matches
-
ținu, într-un bocet amarnic, gălăgios și îndelungat încât, de după o perdea, unde stătuse ascuns un timp, ieși securistul, pe care goldăneștenii îl cunoșteau din vedere, fiindcă hoinărea, în civil, pe la crâșmele din iarmaroace și printre căruțele țăranilor. Securistul, un oacheș cu ochi albaștri, care vorbea cursiv atât rusa, cât și germana, îl bătu, de astă dată, prietenește pe umăr, zicând colegilor: E clar ce e cu ipochimenul. Are un sindrom disociativ. Vorbele acestea, care pe Iuga îl făcură să nădușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lor, de la Școala de reeducare. Șase! supraveghetorul! sparse unul gâlceava, creată pe terenul de joc, folosindu-se abil de această mincinoasă primejdie, cu rol de supapă pentru tensiuni minisociale. Uite-l, ăla e bun de portar! îl remarcă Labă cel oacheș pe Mircea, care privi cu dezamăgire la pantofii săi cu catarame de alamă galbenă și izbuti să declame împăciuitor: Numai zece minute băieți, fiin'că am o treabă! Cu o căznită diplomație, față de ambele echipe, apără spărtura din peretele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de prieteni zurbagii, care se dedau cu frenezie momentului de animație artistică și de fericire. Vladimir, român din provincie, se trezise, fără să știe cum, în acea frăție de pahar, majoritatea fiind localnici, provenind de pe întinsul Bărăganului, mulțime de bărbați oacheși și palavragii și de femei, care garantat fuseseră deflorate, încă din adolescență, în secvențe tulburi și ținute în secret de ele însele. Încercă să se încadreze episodului, să-și asigure confortul psihic necesar și să se acomodeze pe deplin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
multe despre sine, despre activitatea sa, despre scopul călătoriei. Nu-i vede rostul și pune la Îndoială procedeul. Păstrează, deci, tăcerea, Își ia răgazul să se așeze și să se rezeme de perete, să-l privească atent pe acest omuleț oacheș, așa de plăpând și de uscățiv, cu trăsături atât de colțuroase. Barba sa de șapte zile, turbanul negru Înfășurat strâns și ochii ieșiți din orbite Îi stârnesc mirarea. Studentul Îl sâcâie, cu surâsul pe buze: Când te numești Omar, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ne dă brânci, unul câte unul, În coșciugul Neantului, strâmt. Omar KHAYYAM XXXVI În amurgul de culoarea nisipului, Într-o grădină Înconjurată de ziduri, o mulțime care se vaită. Cum să-l recunosc pe Baskerville? Toate chipurile sunt atât de oacheșe! Mă reazem de un copac să aștept. Și să observ. În pragul unei barăci luminate, un teatru improvizat. Roze-khwan-ul, povestitor și bocitor, stârnește lacrimile credincioșilor, și urletele lor, și sângele. Un bărbat iese din umbră, un voluntar al durerii. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Eu cred că aș fi opțiunea evidentă, nu? întrebă Mara. Așa-i. Mai ai nevoie de ceva ? O asistentă, medicamente și instrumente, niște cărți și paturi. Sarah, zisei îndreptându-mi capul spre fata cu părul blond deschis și cu ochi oacheși, căprui, n-ai vrea să fii asistenta Marei? Sigur. Și așa nu aș ști cum să vă ajut, răspunse aceasta dezvăluind un șirag de dinți uimitor de albi și de frumoși. Minunat. Medicamente vei găsi în cabinetul medical și cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o.... Morală: De-s niște ,,foști" și s ușori, Își dau greutate-n gâlceavă, Și azi se mai cred seniori! Când de fapt sunt...o pleavă! FABULA BERBECULUI Într-un târg sărac, undeva spre Vaslui, Un copilandru fiul...nuș'cui, Oacheș, murdar, pirpiriu, chiar... slăbuț, Oferea spre vânzare uitându-se șui, Un cățel ?, o...pisică?... era un mieluț Sărman ca...stăpânul lui, Și era...berbecuț; Un cioban din acel sat, De băutură...din milă, Cumpără făptura umilă De la sărmanul băiat. Trecând
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ochii, aș putea să pretind că sunt în Saint. ― Saint? ― Trebuie să știi Saint. E un bar. ― A, sigur, mint eu. Saint. ― Vă rog să-mi permiteți să vă face cinste cu o băutură, ne spune un bărbat calm și oacheș, cu pomeți aranjați și ochi care te îmbie în pat. ― Nu, mulțumim, spun eu, și o trag pe Lauren, înainte să se topească complet. Ne e bine așa, mai spun, și o trag spre celălalt capăt al barului. ― De ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din cheltuieli banii dați astrologilor și prezicătoarelor, care vor fi trecuți la capitolul consultanță. Ar trebui măcar așa din sfânta curiozitate să aruncăm un ochi spre fauna aceasta care trăiește și prosperă pe spinarea credulilor. Să știți că futuroloagele acestea oacheșe sunt forte istețe și te drămăluiesc dintr-o ochire cam câte pene poate să-ți jumulească fără să simți. Te înnebunesc de cap cu terminologia și limbajul lor strict profesional și au cultura meseriei lor. Îți spun că e veche
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
brusc când dădură cu ochii de comandant și se lipiră de perete, încercând să-i facă loc. Să trăiți! Ce-i cu voi? întrebă Pop luat prin surprindere. Unde vă grăbiți așa? Cel care salutase, un bărbat tânăr cu fața oacheșă și un părul tuns scurt se grăbi să raporteze: Tocmai primirăm un telefon de la Pinforest. Iarăși găsiră un camion fără șofer în pădure... Mai încet, măi ficior! se auzi din spatele său vocea gravă a lui Anton Mureșan. Nu vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vodă și călugărul Neofit se întreceau în vești tulburi, ce veneau atât din partea turcilor cât și din partea creștinilor, domnița Catrina, uitându-și rangul, îl îmbrățișa pătimaș pe tânărul diac: Cât te am așteptat, Radule! suspină ea dulce, acoperindu-i fața oacheșă cu sărutări. Mai încet, domniță, rosti el încurcat, că nu s-au culcat toți ai casei! Nu-mi pasă de nimeni! Iubirea-i patimă pentru mine! Ba pentru mine-o fi doar pacoste! zise încetișor tânărul, înghesuind fata domnului spre
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să-și muște tot timpul buzele cu dinții din față, ceea ce le făcea să arate stacojii de parcă ar fi fost rujate. Părul șaten-închis îl purta semilung, cu cărare pe mijloc din care-i scăpau șuvițe pe fața cu tenul, firește, oacheș. Mi-a simțit mișcarea din omoplatul pe care-și odihnește capul și imediat și-a dat ochii peste cap: V-am deranjat? Mi-e și frică să-i răspund, nu știu de ce am sentimentul că la ea se referea Sevgin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
umple spațiul ca un fluid. Pe aceeași stradă în lucru, traficul curge într-un ritm de se poate fuma o țigară cât stă tramvaiul în stație cu ușile deschise. Am făcut experiența, plecând de la policlinică cu un grup de fete oacheșe. Una, cu fața mică în formă de bec, nu tocmai oacheșă, cu pomeți proeminenți, bărbie ascuțită, buzele subțiri vopsite într-un roșu-corai, față de „femeie a dracului“, cum ar fi spus un fizionomist, tocmai și-aprinsese țigara înainte să se suie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
curge într-un ritm de se poate fuma o țigară cât stă tramvaiul în stație cu ușile deschise. Am făcut experiența, plecând de la policlinică cu un grup de fete oacheșe. Una, cu fața mică în formă de bec, nu tocmai oacheșă, cu pomeți proeminenți, bărbie ascuțită, buzele subțiri vopsite într-un roșu-corai, față de „femeie a dracului“, cum ar fi spus un fizionomist, tocmai și-aprinsese țigara înainte să se suie și rămăsese în ușa deschisă de la spatele tramvaiului, s-o soarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
turist occidental, stă cu trupul slăbănog înclinat primejdios spre stradă, pe unde totuși există și tramvaie în circulație. În tramvaiul care nu mai pleacă spre Obor, blocat de cele butaforice, s-au urcat, ca de obicei pe la ultima ușă, fetele oacheșe gureșe. Erecția pe care apariția lor mi-o provoacă de obicei e ținută în frâu de cartea destul de grea, patru-cinci sute de pagini, din buzunarul balonzaidului, dacă nu mă înșel singura ediție românească mai completă a operelor lui Marlowe (socotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aranjată, în negru din cap până-n picioare, părul strâns spre spate lăsându-i la vedere tâmplele albicioase, în contrast neplăcut cu tenul ei, doar puțin machiată cu movul acela despre care tot eu îi spusesem că dă nemaipomenit la tenul oacheș. Îl caută, cu ochii micșorați de concentrare, pe prietenul Mikali, care devenise deodată interesant pentru ea după ce aflase că lucra pentru CNN-Türk și după ce T. o lămurise că sienen-ul ăsta nu era un serviciu secret, era un post de televiziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pădure în care se sperie copiii; spre dimineață mi-am dat brusc seama că în însemnările supraîncărcate de atunci nu prinsesem sfârșitul poveștii mele de planetoid orbitând în jurul soarelui. Cred că ultima dată când am mai întâlnit-o pe fetișoara oacheșă (pot să-i zic Anca, deși acolo nu i-am dat nume, dar parcă așa o strigase o dată băiatul de la toneta vecină) a fost în iarna de după moartea tatei, când am găsit-o la taraba ei dând foc la frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
noapte chiar ziua-n amiaza mare. În fața casei un tei al cărui frunziș acoperea curtea ca o umbrelă, iar ceva mai departe o grădină cu pomi roditori. ― Aici, să știi, e un adevărat paradis pentru amorezați, zise proprietarul, un bătrânel oacheș, adus de spate, cu chelie strălucitoare și prietenos din fire. Până acum a stat o funcționară de la C.F.R.; a făcut nunta duminica trecută. Plângea când a plecat, pe cinstea mea, pentru că, să vezi dumneata, casa asta poartă noroc chiriașilor. Cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe bătrânul de la intrare. — Luați liftul A, etajul cincisprezece. Ce pusese Fielding la cale? Liftul m-a dus în viteză, fără să oprească la etajele marcate cu X. În coridor am trecut pe lângă o mutră cunoscută - Chip Fournaki, un profesionist oacheș, care, de regulă, o feștelea lamentabil în semifinalele marilor competiții. După câteva secunde am trecut pe lângă Nick Karebenkian, partenerul la dublu al lui Chip. Ușa s-a deschis cu un bâzâit și eu am pătruns într-o anticameră ecuatorială de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înainte de a spune: — Sunteți mântuit? În timp ce Fielding se ocupa de problemă („Sigur că da, doamnă“, începu el) eu m-am întors, trezindu-mă în fața unei bucătării sau a unui salon, simplu, dar plin de stofe artizanale. Acolo era un domn oacheș, cu sprâncenele 2 căzute pe ochi, etalân-du-și profilul bine hrănit, trupul, cândva puternic, fiindu-i ambalat într-un costum în dungi, la două rânduri. Spunk Senior, probabil. Se uită la televizorul de pe bufetul acoperit cu o pânză din bumbac (baschetbaliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
răbdătoare, întipărită pe chipul lui compunându-se în cea mai potrivită rugăminte. Tatăl a făcut grăbit corecțiile necesare - nu fără blândețe, nu, în nici un caz. Mâna palidă a copilului era ridicată și, cu vârful degetelor, părea să domolească mâna mai oacheșă, mai ocupată... M-au întristat ochii aceia atât de prematur îmbătrâniți, legați de obiectul pal și supus. * — Tu ai plâns, am spus. — Ei, puțin. Mai deloc. — Ba da, mincinosule. Te-am văzut. — Poate. Să știi că mi s-a uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
facă rău): Da, domnișoară... Mai bine nu mai continua. S-a culcat. Nu s-a fofilat, în ciuda tentațiilor provocate de toate bunătățile și jucăriile din jur. Un fascicul de raze i-a dezmierdat fața. Câțiva cai Frizon, în toată legea, oacheși și simpatici se adăpau dintr-un jgheab din diamante pure și șlefuite. El îi urmărea cum încing un concurs de sărit, când... a luat-o de-a curmezișul, întocmai ca un polobocel și a căzut într-un lac. Nădăjduia că
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prin perdeaua de praf și fum, mă tot întrebam cum aveam să-l identific pe amicul meu. Nu-mi aminteam nici figura lui, nici cine este, în schimb îmi stăruia în minte mutra antipatică a dirijorului de carte, a tânărului oacheș și arătos, cel ce a transmutat-o în zona transfigurată cu dimensiuni faustice a librăriei. Pe el, da, mi-l amintesc perfect, fără să-l cunosc, îmi pot reprezenta figura lui antipatică în orice moment, o am acum în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că patronul ținuse să le arate că tot el e mai tare. Yvars o luă spre stânga, își duse bicicleta sub șopronul aflat în prelungirea hangarului, apoi se îndreptă către intrarea atelierului. Îl recunoscu de departe pe Esposito, un vlăjgan oacheș și păros, ce lucra chiar lângă el, pe Marcou, delegatul sindical, cu chipul lui de tenor, pe Saïd, singurul arab din atelier, precum și pe toți ceilalți, care-l priveau în tăcere cum se apropie. Dar înainte ca Yvars să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
patronului. Acum stătea lângă poartă, îndesat și scurt în tricoul lui albastru, desculț (numai el și Saïd lucrau cu picioarele goale), privindu-i cum intră unul câte unul, cu ochii lui atât de spălăciți, încât, în contrast cu fața-i bătrână și oacheșă, păreau fără culoare, iar gura i se crispase, tristă, sub mustața stufoasă și pleoștită. Ei tăceau, umiliți că intră ca după o înfrângere și furioși pe propria lor tăcere, pe care le venea din ce în ce mai greu s-o rupă, pe măsură ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]