639 matches
-
cognitivă ce anunță ieșirea din postmodernism, ca formula de reîncărcare a modernismului cu semnificațiile excluse inițial. Mecanismul modernității iluministe dispare în metafora sistemului care prefigurează zorii celei de-a doua modernități, când propensiunea spre integral, unitar, spre lumea ca totalitate obiectuală și subiectivă, spre împăcarea naturii umane cu natura-mamă (după războiul de cuceriri declanșat de organum-ul baconian al științei experimentale), devine realitate. Sistemul ia definitiv locul ceasornicului doar dacă nu mai este interpretat ca un mecanism cu virtuți explicative. Sistemul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
imaginarului (Durand, 1998Ă. În continuarea depășirii dihotomiei artificial-natural/biologic se remarcă renunțarea la o altă opoziție filosofică tradițională, și anume la aceea dintre obiect și subiect, în cadrul filosofiei virtualului tehnologic. La fel cum omul este socotit a plonja în universul obiectual cibernetic, lăsându-se interpenetrat de tipare material-tehnologice și de funcții și acțiuni computaționale, se presupune că elementul mașinal se subiectivează sau se încrucișează cu modele ale subiectivității. Spațiul tehnologic virtual este configurat de negocierile și de interacțiunile dintre utilizator și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o ficțiune născută din arbitrarul gândirii, ci un dat, o regulă a ei. Sfîntul Thoma Sfântul Thoma de Aquino (1225-1274) considera că filosoful argumentează căutând Întotdeauna În rațiune principiile argumentației sale. El considera necesar acordul dintre adevărurile conținute de lumea obiectuală și adevărurile furnizate de rațiune. Pe de altă parte, adevărul filosofiei trebuie să se lege cu adevărul revelat ca Într-un lanț neîntrerupt de raporturi adevărate și inteligibile, dacă e hărăzit spiritului nostru să Înțeleagă pe deplin daturile credinței. Consecința
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
joc o matematică a sentimentelor pe care Constantin Popa o stăpânește la perfecție. Vag, o muzicalitate pitagoreică însoțește schimburile de replici, totul luând forma unei simfonii stranii despre care nu știm dacă vine din afară sau din interiorul nostru... Lumea obiectuală pe care o configurează dramaturgul este, de asemenea, de o simplitate foarte... percutantă: mese, scaune, o floare, o Biblie, niște cărți de joc. Ea reprezintă cadrul discret în care oamenii și poveștile lor circulă asemenea unor pești tăcuți și singuri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
În antropologie, imaginația este "o condiție a experienței elementare" care dezvăluie țesătura evenimentelor umanității. 4 Ca produs al imaginației, imaginea este duală, autonomă și heteronomă, în același timp; înțeleasă ca "reprezentare", "reproducere", "reflectare", imaginea își întemeiază propria existență pe alteritatea obiectualului înstăpânit. Plecând de la această conceptualizare a realului, s-a stabilit o tipologie filosofică a imaginii 5: 1. Imaginea-copie caută sensul absolut, născut din dialectica vizibil/invizibil; 2. Imaginea-model este reprezentarea logică a realității; 3. Imaginea-fantomă, ca reprezentare psihică, aparține domeniului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și cultură 34, înfățișat ca "imaginar nominal" 35 patronat de figura tatălui, până la "imaginea electronică" 36, supusă unei infinități de transformări și de manipulări, dedublarea, alteritatea imaginii, fiind condiția sine qua non a creației umane. Permanenta relaționare dinamică dintre exterioritatea obiectuală și realul interiorizat relevează structura imaginarului, ca structură deschisă care-și asumă destinul imaginilor recreate. Procesul invers, al perceperii realității interioare ca alteritate, dă naștere creației artistice 37. Astfel, "exteriorizând subiectivitatea, imaginea artistică favorizează o relație intersubiectivă" 38, convertind egocentrismul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cosmică și ființa umană devine el însuși ființare prin rit. Diversitatea termenilor specifici casei din Bucovina-temelie, stâlp, schelet, cunună, capriori, coamă, ursoaică 52 creează un complex semantic universal care dă naștere, la rândul său, unei lumi, printr-o simbolistică a obiectualului: moneda (banul), așezată la temelia casei reprezintă pecetea divinului 53 asupra creației umane, cocoșul, simbol solar 54, prin jertfa sa, eternizează năzuința omului, bradul, așezat ca struț, o dată ce casa este ridicată, vestește bucuria împlinirii. Intrarea în casă nouă se face
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se lasă / Face lacrimilor casă" (s. n. ). 85 Casa, din colinda bucovineană 86, este un spațiu de trecere, materia înstăpânită devine spirit, redefinind umanul din perspectiva timpului renăscut și domesticit 87. Casa, ca imagine mitică, se deschide unui complex de înțelesuri; obiectualul, trecut prin filtrul subiectivității, este și totem și tabu: "Foc în ziua de Ajun și de Crăciun, în ziua de Anul Nou, în ziua de Paști și de Înălțare să nu dai din casă, că tot anul ai foc, supărare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în casă ." 88 Prin ritual, umanul este supus transformărilor din perspectiva unui complex de simboluri, devenite procese gnoseologice și utilizate în cadrul spațiului sacru al sărbătorii: căutarea, vânătoarea, rătăcirea. Casa din colindă reprezintă punctul ultim al căutării inițiatice, coparticiparea ritualică a obiectualului anticipând coexistența microcosm-macrocosm în care universalul, supus resemantizării prin ceremonial, capătă imaginea omului trecut prin furcile caudine ale cunoașterii. Prin arhetip și mit, omul se desăvârșește în spațiul meta-imaginii, ca microcosm, ca alter ego al universalului. Meta-imaginea valorifică semnificațiile imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
metafora ca mijloc de valorizare a individualității unui obiect, pentru evidențierea caracterului său unic și excepțional.48 Jean Cohen prezintă două accepțiuni ale metaforei, ca figură și ca "abatere paradigmatică";49 metafora prinde viață printr-un proces de interiorizare a obiectualului. În concepția lui Jean Cohen, metafora nu mai este o simplă schimbare de sens, ci o metamorfoză.50 "Metafora vie", despre care vorbește Paul Ricoeur, este "concluzia unei confruntări dintre predicație și devenire"51, "un proces semantic (...) și un fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spre a se redeschide. Spațialitatea, dimpotrivă, ca o închidere într-un orizont ce se deschide spre a se reînchide".22 În general, timpul și spațiul au fost înțelese ca forme de manifestare ale realității exterioare; temporalitatea și spațialitatea au interiorizat obiectualul, transformând realitatea exterioară în pulsație lăuntrică: "Temporalitatea este o neîncetată închidere în prezent, ce reprezintă totodată o deschidere ca prezent, relevarea de sine a unei închideri ce se deschide ca pulsația ei (...). Amândouă înseamnă "măsură"; dar pe când timpul aduce măsura
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sărbători "fără calendar", dar vii în mentalitatea populară: "Sărbătoarea dinților" (11 aprilie), "Sărbătoarea tâlharilor" (11 noiembrie), Sărbătoarea oilor, Sărbătoarea lupilor, Paparudele, Marțolea sau Marțiseara, Filipii, etc.220 Timpul sărbătorii transformă cadrul evenimențial al trăirilor zilnice în spațiu sacru în care obiectualul devine co-participant la actul ritualic. Sărbătorile echinocțiale și solstițiale erau celebrate în mod egal, la începuturi de an, timpul astronomic diurn, cu diferitele sale momente răsăritul și apusul soarelui, miezul zile și miezul nopții era considerat început de zi. Sărbătorile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o „eroare” în evoluția biologică a individului, cu consecințe ulterioare asupra vieții acestuia. Inversiunea sexuală este reprezentată prin „orientarea preferențială a unui individ către persoanele de același sex. Ea apare la pubertate și în adolescență, fiind caracterizată printr-o „preferință obiectuală” și o „conduită apotențială” (instinctivo-afectivăă considerată „nefirească” în raport cu „majoritatea statistică” populațională. Intersexualitatea este rezultatul unui „defect genetic” care are ca efect o „constituție psihosexuală” de factură ambiguă. Inversiunea sexuală este legată, în primul rând, de factori educaționali (modele negativeă, familiali
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
poetice, sugerând o lume banală, mediocră, absurdă, lipsită de fru musețe și de armonie. FUNCȚIA METALINGVISTICĂ este orientată spre cod, urmărind acordul interlocutorilor asupra semnificației termenilor, pentru a favoriza înțelegerea lor corectă. În lingvistica modernă, se teoretizează dicotomia: limbaj concret, „obiectual“ (object language, care spune ceva despre obiecte) și metalimbaj (metalanguage, care spune ceva despre limbaj). Așadar, metalimbajul caracterizează, în primul rând, discursul lingviștilor, dar și al celorlalte domenii științifice. Fiecare dintre acestea își definește conceptele specifice, termenii specializați, semnele, simbolurile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat, aparținând simbolismului Supratema eșecului existențial generează astfel două linii tematice: Logos și Thanatos, respectiv Eros și Thanatos. Acestea se dezvoltă prin analogie între universul obiectual și cel lăuntric, prin recurența cuvântuluicheie, plumb. Cenușiul sumbru al plumbului se revarsă în lume, devenind dominanta cromatică a „decorului“ bacovian. Imaginea cavou lui în care Dormeau adânc sicriele de plumb // Dormea întors amorul meu de plumb figurează un spațiu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
explicația oferită de el ni se par însă cel puțin discutabile. Autorul susține că științele spiritului "își pierd legătura cu acțiunea" și că ele păstrează un caracter pur "contemplativ", întrucât, pe de o parte, "<<se înstrăinează>> metodologic de domeniul lor obiectual", iar pe de altă parte, "se emancipează de valori" în virtutea unui postulat pozitivist. De aici, Riedel trage concluzia eronată că ele apar ca "indiferente față de stările de lucruri cercetate" și "nu mai sunt întreprinse ca mijloc al înțelegerii hermeneutic-practice", ci
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu științele naturii, acolo unde se manifestă realmente "contemplativ" (în acest sens vezi supra trimiterile la "pasivitatea" caracteristică pozitiviștilor). Din momentul în care ele devin însă "comprehensive" nu mai poate fi vorba nici despre "o înstrăinare metodologică de domeniul lor obiectual" (pentru Verstehen avem nevoie de Einfühlung, așa cum vom arăta în cap. III, 1C)210 și nici despre "o emancipare" în raport cu valorile. În această ultimă privință am spune mai degrabă că viziunea lui Dilthey asupra științelor spiritului se apropie de perspectiva
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nicicum un apriorism invariabil, ci unul relativ, permanent adaptabil la Tatsachen (stările de fapt), deoarece "examinăm imanența ordinii în materia experienței noastre sensibile", după cum am văzut că spune Dilthey. Pe marginea acelorași idei M. Riedel glosează în felul următor: "Conceperea obiectuală formează un sistem de relații ale cărui părți componente formale sunt alcătuite într-o anumită măsură din același material și se deosebesc doar prin situarea lor în acest sistem" (s.n.), adică prin ponderea pe care o capătă în cadrul întregului. Plecând
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
comprehensiunea presupune o trăire, iar trăirea nu devine experiență de viață decât dacă comprehensiunea scapă din strîmtoarea și subiectivitatea trăirii în regiunea totalității și a universalului"150. Referindu-se la principiul imanenței comprehensiunii, potrivit căruia "toate conținuturile și prestațiile conceperii obiectuale sunt legate la bază într-o corelație fundată în trăire", Riedel subliniază că acest principiu din care se poate deriva "postulatul unei logici hermeneutice"151 reclamă atât "dizolvarea contradicției formelor gândirii discursive și a conținuturilor experienței", cât și "a liniilor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 144. 9 M. Florian, Recesivitatea..., I, p. 123. De altfel, prin aceasta autorul își contrazice propria-i afirmație despre caracterul "imanent", "pozitivist" al metafizicii lui Dilthey (vezi I, 3D). 10 W. Dilthey, Construcția..., p. 75. Autorul constată că "aprehensiunea obiectuală se efectuează în timp" atât în privința propriei persoane, cât și în privința comprehensiunii celorlalte, iar "din generalizarea a ceea ce survine astfel într-o totalitate se constituie experiența vieții individului". O asemenea generalizare "ia ființă prin tipuri de demersuri echivalente celor inductive
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
12. 55 Apud ibid. 56 V. Drăghici, ibid. 57 Apud ibid. 58 W. Dilthey, Construcția..., pp. 130-131. "Aici comentează V. Drăghici nivelul <<senzorial>> (procesele senzației și percepției) este legat structural de nivelul <<conceptual>>. Iar acest lucru este exemplificat în <<aprehensiunea obiectuală>> prin faptul că operațiile elementare ale comparării, separării și reuniunii, ca operații premergătoare gândirii discursive, constituie suportul operațiilor logice: conceptualizarea, judecarea, abstractizarea etc." (Prefață la op. cit., p. 12). 59 Demonstrația nu ne convinge, fiindcă se bazează pe o descriere logică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
elev. Putem vorbi de mai multe tipuri de întăriri: a) simbolice - obiecte care au o anumită semnificație pentru elev și care se pot preschimba în activități sau obiecte cu valoare recompensativă (jetoane colorate, bulina roșie steluțe, fețe luminoase etc.); b) obiectuale - jucării, cadouri, premii etc.; c) activități - timp suplimentar de joacă, pentru cinema, dans etc.; d) sociale - încurajarea, lauda, aprecierea, aplauze etc. Se impune stabilirea unui program de întărire prin care se va stabili strategia de aplicare a întăririlor și modalitatea
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
în ajutor perceptibilitatea. E un instrument simplu care slujește să străbați o idee ponderoasă lesne, ca pe un corp transparent." Dimensiunea hermeneutică a vederii vestește o "cucerire" vie, de care naratorul sau personajul privitor se pot bucura, o dată depășită neutralitatea "obiectuală", opacitatea "blocurilor grele". Pentru lumea romanului, casele, în general spațiul locuirii, precum și culisele acestora, exterioare sau interioare, joacă rolul unor mărturii tăcute, palpabile, ale unui loc predestinat istoriei ce va fi povestită. Despre semiotica sui generis a exprimării relațiilor cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu făina mea"), natura tranzacțiilor, a bunurilor dobîndite, este indiferentă la gen: "Din toate obiectele de preț pe care le putea achiziționa, [prințul Maxențiu] era singurul pe care-l putea transporta cu ea pretutindeni (sic)." Tratarea personajului în registrul metaforic obiectual nu este o noutate în limbajul romanului. Sia pare condamnată la ilustrarea procedeului, devenit manieră: "Mîhnirea și necazul cotrobăiau prin sufletul ei opac. O mare iluzie se sfărîma în blocul acela." Metafora solidificării, ca expresie a spiritului / și trupului implacabil
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ordinea odihnitoare și profilul neted al Elenei, toate i se păreau destinate lui. Era un rai regăsit (...) se simțea acum un amant mistic." Întreaga situare a Elenei, solidară în acest fel cu spațiul existenței ei, poartă semnele investiturii erotice. Aspectul "obiectual" al afecțiunii (răsfrînte asupra "prelungirilor" metonimice ale persoanelor, domiciliile lor) apare aici în varianta cea mai pură, cea mai spiritualizată. Personaj care opune crispatei atenții la obiecte o reverie atenuantă, soporifică, Maxențiu transportă în visul său o imagine construită, un
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]