1,702 matches
-
capului. Dar, de undeva dintre trestii, cele treizeci de foueteuri ale Odettei-Odylle, tutu-urile ei În alb-negru, clișeul unei realități infinit mai vii, dacă o compari cu ciocul de lemn, te ridică deasupra lacului Într-un balon de săpun. „La Obor se găsește osînză cu 18 lei chilu...“ și așa mai departe. „Știți, doamna Nora, Ion Stoian, trebuie să-l cunoașteți...“ - mă gîndesc o clipă; cine, scriitorul sau celălalt, cîntărețul de operă? „Nu, ăla din C.C., cum se poate să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o domnișoară Pogany În pragul pensionării. Și flăcăul acela cu ciuful lui vesel de rusnac, numit Romanciuc, călătoriile lui cu degetul pe hărțile continentelor, acum Înecate Într-o mare de praf. Și Gherase, iată-l și pe Gherase, fantele din Obor, ochi alunecoși, păr pomădat, totdeauna la costum gri cu cravată, campionul anecdotelor, aducătorul de ploaie În marile pustietăți diurne, el șeful sectorului suflete, șeful BOB-ului, milostivul Mecena al celor lipsiți de har pe care Îi lansa pe piață În schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de mînă. Nașul și nașa, tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii sclipitoare, Închiriate din Obor, și restul lumii, mai cu șepci, mai cu basmale, mai cu genți, mai cu sacoșe, fetițe fără sîni, cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră se află bufetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
leșinai de râs: Mi-aruncau pământ pe mine/ Cu lopata doi gropari/ Ca să nu mai văz durerea/ Ochilor frumoși și ma-ari./ Acest ma-ari din finalul ultimei strofe e rupt în două cu arta unui bișnițar, Rică, fante de Obor, vorba MRP-ului, jocul e desăvârșit, un șmenar adevărat se naște în fața lor... Te-ai întors târziu acasă/ Primul lucru ce-ai făcut?/ Ai așternut cearșaf și pernă/ În patu-n care am zăcut./ Cu țărâna stau în gură/ Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mult așteptatele dangăte de clopot prin care cauza sfântă a poporului îi cheamă pe câmpul de onoare. Era ceasul acțiunii. Ca la comandă, această adunătură de lumpeni, se ridică cu figurile lor îndârjite și pornesc grămadă prin gangul otelului spre obor. „La 2 și jumătate despre ziuă, consemnează cu o acribie jubilatorie junele iacobin, Caragiale, telegraful e în mâna republicanilor; toate firele rupte și mai ales casa confiscată. La patru, ușile temniței de pe drumul Rudului se deschid pentru câțiva republicani închiși
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
GĂBUREAC - RADIOMONDO Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 1138 din 11 februarie 2014 Toate Articolele Autorului (comunicat de presă) În cadrul expoziției, deschisă între 13 și 27 februarie 2014, în spațiile Artotecii Bibliotecii Metropolitane București (Sos. Mihai Bravu, 4; stația Obor), vizitatorii vor avea prilejul să admire vechi aparate de radio realizate de firme de top mondial: Philps, Siemens, Blaupunkt, Tesla, precum și cunoscută firma românească Radio Popular, ulterior Electronică. Exponatele acoperă perioada 1925 - 1972, cel mai vechi fiind un radio cu
RADIOMONDO de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364068_a_365397]
-
sărbătoare mare, ții, în prealabil, post, carnea pute-n abatoare, cântă cucul fără rost! la biserici stai la coadă, ai și-acolo ce pupa, dar te doare drept în noadă, n-ai cu ce te ocupa! mergi, ca vita la obor, să faci coadă pentru job, și te rogi, dă-mi doamne, spor!, dar ce spor să aib-un rob?! te crucești, precum zevzecul, și tot mai adânc ți-e somnul; îți filează mereu becul, dar se-aprinde întru domnul! urniți plugul
PARDON, AHO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363492_a_364821]
-
din față, lipită cu pământ galben; pe creasta casei, de-o parte și de alta, scârțâie la fitece bătaie de vânt, două limbi de tinichea, așezate pe două goange cât gâgâlicea. Curtea, îngrădită cu nuiele de alun; hambar de fag, obor de vite și grajd pus la pământ pe patru tălpoaie groase”. Oftând, când Barbu conchise: „Acolo ai stat, Sultănico!?” O tristețe a apărut în ochii fetei și ai bătrânei, dar în centrul satului, o clădire imensă, o Casă de cultură
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
în aceeași măsură. Innoiri au pătruns chiar și în rândul vârstnicilor de la sate. Vocabularul arhaic își împletește parfumul cu adierile expresiilor noi, împrumutate mai ales de la emisiunile TV, chiar dacă nu le stăpânesc bine. „Maică, n-avem neam de bolbotine în obor, nu ne-a ajutat timpul probabil." O satisfacție deosebită mi-a dat-o tărâmul cultural, cu deosebire scrierile literare care au luat amploare datorită internetului. Se scrie mult, împotriva celor care văd în asta o scădere a valorii creației. Se
SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363069_a_364398]
-
acum pensionar cu dorul de a mai fi ascultat de cineva, nu contează cine, își continuă povestea. Spațiul acesta, din Piața Sfatului era, domnule dragă, prin Evul Mediu mai puțin - să zic așa - turistic, era mai rural, cu iz de obor și târg, și uneori de iarmaroc... Și tot aici, în centru , exista așa numitul Stâlp al Infamiei. Era din piatră, bine fixat, tăcut și indiferent, deși cunoscuse, atâtea vinovății, atâtea nedreptăți, atâtea lacrimi și frângeri de viață, disperări și suferințe
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
acum pensionar cu dorul de a mai fi ascultat de cineva, nu contează cine, își continuă povestea. Spațiul acesta, din Piața Sfatului era, domnule dragă, prin Evul Mediu mai puțin - să zic așa - turistic, era mai rural, cu iz de obor și târg, și uneori de iarmaroc... Și tot aici, în centru , exista așa numitul Stâlp al Infamiei. Era din piatră, bine fixat, tăcut și indiferent, deși cunoscuse, atâtea vinovății, atâtea nedreptăți, atâtea lacrimi și frângeri de viață, disperări și suferințe
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
dacă nu munceai nu puteai să le descurci, așa cum este probabil în fiecare țară care se respectă. Acum „fabuloasa și fascinanta Românie”, cum îi e brandul parcă, intrată în bravul „capitalism anarhic” nu-ți dă dreptul nici să ajungi la Obor dacă n-ai un sfanț...Și mai mult, guvernele care se succed la putere o fac pentru propria propășire, cum și parlamentul ai cărui membri se poartă ca și cum ar fi închiriat locuri pe viață, metehnele ăluilat sistem nu se uită
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367373_a_368702]
-
acum pensionar cu dorul de a mai fi ascultat de cineva, nu contează cine, își continuă povestea. Spațiul acesta, din Piața Sfatului era, domnule dragă, prin Evul Mediu mai puțin - să zic așa - turistic, era mai rural, cu iz de obor și târg, și uneori de iarmaroc... Și tot aici, în centru , exista așa numitul Stâlp al Infamiei. Era din piatră, bine fixat, tăcut și indiferent, deși cunoscuse, atâtea vinovății, atâtea nedreptăți, atâtea lacrimi și frângeri de viață, disperări și suferințe
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
s-au plăcut și împreună câtva timp au petrecut. L-am tratat ca pe un fiu, ce s-a întâmplat nu știu, Îmi zice și acum mamă, pe el Nicolae-l cheamă. Nu e Țarul Nicolae și nici fante de Obor, E băiat de Colentina, isteț, și curtenitor... Că nu-i Sfântul Nicolae, este purul adevăr, prietenii îl strigă Nicu și-i băiatul lui tăticu. Pentru Suzi, Nicolae uneori e Nicușor, își dorea probabil fata să aibă un frățior. Nu le-
TRECE TIMPUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367086_a_368415]
-
neastâmpărului și imaginației fiecăruia, domestice sau sălbatice, liniștite sau fioroase, încheiate fiecare într-un zâmbet larg și stenic sau, din contră, încremenite într-un rânjet viclean și provocator de noi urâciuni ... „Jungla animalelor” ne prindea câteodată închiși ca-ntr-un obor, strecurați cu îndemânare în „zbuciumul pădurilor de aramă” însă tonul domol al verbului ei măiestru ne dădea puteri și ne ferea de răutățile acestor tărâmuri aparent ostile. „Umaniza” totul cu gestul vrăjit al mâinilor ei lungi și albe, natur, care
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
de la reguli necunoscute până atunci, alții priveau cu compasiune „martiriul” în timp ce puțini radiau că în sfârșit mi s-a înfundat și că a fost bine „potcovit talanul”- cu toate că nu mi se potrivea deloc uzuala poreclă, dată îndeobște cailor închiși în obor sau lăsați de către stăpâni slobozi, să pască pe miriștile și ulițele satului, la adăpostul nopții ... Văzând că nu mă opresc din plâns s-a așezat lăngă mine în bancă, m-a mângâiat pe creștet și a încercat să-mi explice
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
la Editura Militară (vorba ceea, „Trecea fanfara militară”!), la lansare fiind și sora artistului, Anca Nicola, căreia toată lumea îi spune «Puica»(respectată profesoară de română în oraș), și vărul său Doru (cîte achiziții «interzise»am făcut eu de la magazinul „Bucur Obor”, înainte de 1989, pe cînd el era șef acolo!)...Luați această carte și veți fi impresionați de admirația sinceră, de respectul copleșitor cu care Doina Spătaru vorbește despre vărul ei mai mare, pe care în copilărie se ducea să-l vadă
DOINA SPĂTARU. FRUMOASA VERIŞOARĂ , CREIONĂRI AFECTIVE CU PREZENTATORUL OCTAVIAN URSULESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349517_a_350846]
-
rele,-amestecate, Nici că o deosebești, Viața-n țară-i ca și-n State, De-i Chicago, sau Pielești: Prăvălii sunt arhipline Cu ce vrei și ce nu vrei, Gucci, Prada în vitrine Pe dolari ca și pe lei, În Obor e pătrunjel, Evident, nu-ncape vorbă, Ca și-n Dallas, tot la fel, Cum o dai e-aceeași ciorbă, Iar pe străzi când vezi merțane, Chiar bemveuri mai de soi, Au aceleași roți, volane, Ca la Boston și la noi
TOT O APĂ ŞI-UN PĂMÂNT! de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348552_a_349881]
-
și frumos e. Iar o bate și tac-su și mă-sa. Îl vede pe Mihai, acum e boier de oraș. Maior de armată și secretar de partid. Cum îi străluceau ochii atunci când revăzut-o. Ea era la piață la Obor, prin februarie, vindea merele lui tac-su și țuica ei de zestre, pe dedesubt, era prohibiție. Strângea bani să-și termine casa. Lui Nicuță îi plăcea jocul de cărți și s-au dus dracului banii de zestre. Doamne, cât de
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
criză mare și el avea oamenii lui acolo, că merge la fix. Și l-a convins pe Nicuță, acum că murise Stalin, să-și taie vaca. N-au apucat să vândă nici jumătate din vacă, când, la un avocat din Obor, i-au prins miliția și au făcut un an pușcărie. Noroc cu Dima, că era de-al lor, altfel lui Nicuță i-ar fi putrezit oasele la canal. Atunci s-a ales P cu dădacă, Istina, o țigancă adusă de la
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
discuția și veni la poartă -Sărut mâna, tată! -Să trăiești, fiule, da’ ce-i cu tine? -Ce să fie? Am dat și eu pe-acasă. Dar cum știu că nu-ți e pe plac, voi pleca... Bătrânul băgă caii în obor și intră în casa mare supărat. Raluca îi aduse hainele băiatului. Mihai se îmbrăcă și plecă pe jos spre Botoșani. Se lăsase întunericul. Durerea din sufletul lui fu estompată repede de decorul campestru pe care noaptea pusese stăpânire definitivă. Îi
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
cuib zburător ne e gândul, sâmburii cad pe pământ, geana morții, pândindu-l, așteaptă sărutul - cuvânt, zeii muriră-n vechime, Un Dumnezeu ne-a rămas, viața mea - o miime dintr-o bătaie de ceas Sfâșietor- Cântecul lui Maldoror din Gara Obor, unde a murit un vagabond din Chibrit, nu era beat, nici nu a furat, nici nu a mințit, un mort cinstit. Voi fi iar tânăr și absurd, voi fi bătrân, încă nu simt, nu pot fi orb și mut și
COMEDIA MEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347724_a_349053]
-
de sub-produsele care îneacă melodiile cu adevărat valoroase. S-a făcut muzică bună înainte, se face și acum, probabil, însă rezolvarea este în mâna acelora care difuzează muzica. Există peste tot televiziuni locale care asediază artiștii ca pe precupeții din obor. Nu-i acest tip de mediatizare a spectacolelor, excesiv și ridicol, cu întrebări impertinente? Nu credeți că se concepe un egalitarism în care oricine ține un microfon în mână, crede că este reporter? Așa e! Soluția ar fi ca aceste
OCTAVIAN URSULESCU. MĂRGĂRITARELE MUZICII UŞOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365727_a_367056]
-
de mare tonaj ce transportau marfa din port în diferite direcții ale țării. Viorel, rezolvând repede cu actele necesare la D.A., a luat dispoziția de încărcare, a revenit grăbit la mașină și au plecat spre depozitele de îngrășăminte din zona Oborului, I-a lăsat dispoziția de încărcare lui nea Cârâc, i-a spus că are ceva probleme personale de rezolvat prin oraș și au fixat ora și locul de întâlnire. Cum a coborât din molotov, pe aici ți-e drumul: direct
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
ci pentru o tăvăleală nebunească, fără prejudecăți sau regrete. Între aceste femei rătăcea nesigura și zburdalnica inimă a lui Viorel. Tentația era mare. Simțise chemarea fetei, așa că, negăsind un taxi, a luat prima trăsură liberă din fața gării de marfă din Obor și, indicându-i birjarului direcția spre Palas, se grăbea să o întâlnească pe Săndica. Știa că aceasta îl aștepta cu materialul seminal în recipient la Laboratorul de Ameliorare al Regnului Animal Palas. Nu putea să umble cu termosul plin în
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]