6,770 matches
-
e cel al ambiguității. (Prea adeseori uitat de apostolii certitudinilor care sunt criticii). În plus, oricine l-a citit cu adevărat pe Andrei Bodiu, începând cu debutul individual din Cursa de 24 de ore și sfârșind cu mai recentul Oameni obosiți, a avut destule ocazii să constate că n-avem de-a face cu un autor cu aspirații „metafizice”. Cel puțin nu în ce privește corelativul obiectiv al versurilor sale. În sprijinul acestei observații, aș convoca remarcabilul accent pus de Caius Dobrescu pe
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
să fumăm. O cafea se poate, dar cafea la filtru, fără nimic altceva, poate doar zahăr. Fără lapte, fără smântână, frișcă. Dacă te culci cu stomacul plin, somnul este neliniștitor, ai tot felul de visuri groaznice și te trezești mai obosit decât te-ai culcat. Seara ar fi bine să mâncăm o salată de legume, chiar și cu ciuperci, care sunt cam neglijate. De exemplu buretele, care pe lângă faptul că are puține calorii, ajută și la detoxifiere. În perioada rece avem
Dr. Mencinicopschi - sfaturi pentru o masă sănătoasă de Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/24138_a_25463]
-
degrabă te lasă gânditor, în ordine lirică, relația cvasi-asianică, profundă, cu plopul din dreptul geamului locuinței: copacul, botezat Gică, îi confirmă anumite versuri, în funcție de intensitatea foșnetului ramurilor sau de șansa ca o pasăre să poposească pe crengi, îi sprijină tâmpla obosită și ar vrea să-l vindece de impulsul mizantropist. Nichita Danilov recurge la teoriile lui Gustave Le Bon, conform cărora fascinația se exercită prin contagiune și doar vag prin mecanismele raționamentului, pentru a explica prezența unui nume pe buzele tuturor
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
în definitiv soarta neamului nostru." Iar dacă vremurile se întuneca, ele se și precipita. Prin 1943, se plânge Sabinei Cantacuzino care-i solicitase o conferință: "Am incercat de mai multe ori să mă pun la lcuru - dar sunt încă prea obosit și prea abrutizat de boală mea și tot ce am facut a fost doar o vâna opintire intelectuală." Corespondență se încheie cu mai puțin de o lună înainte de actul de la 23 august. În esență, ea trasează toate liniile vieții unui
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
ceea ce își doresc,aleargă după autobuz, cu toate că încă nu este oră de plecare. În mod uimitor, pentru cs ziua nu prea vezi așa ceva, la casa de bilete este coadă. Intrebatș dacă în fiecare noapte este aceeași atmosferă, doamna Flori răspunde obosită:,, în fiecare seară este coadă. Mai ales vineri și sâmbătă. Ziua nu vând atâtea bilete! ’’ Sunt 6 curse pe noapte, prima fiind la 23.30 iar ultima la 4.40. ,,Noroc că la ultima cursa abia se strâng 10 persoane
Bucureștiul noaptea văzut din autobuz by Rusea Ramona () [Corola-journal/Journalistic/21953_a_23278]
-
simbolist ci, ciudat, de proză. Cu deosebire l-au influențat proza lui Huysmans (A rebours), I. Péladan, L. Bloy, Henri de Regnier. După o primă tentativă în 1897, cu romanul De vînzare, în anul următor revine în librării cu Suflete obosite (publicat la Craiova), cu care se deschide colecția de romane a Editurii Galaxia. Editura contează, în această inițiativă, și pe moda retro, socotind că publicînd "romane de altădată" va găsi un teren afectiv favorabil printre cititori. Tare mi-e teamă
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
grea și profundă. De fapt, viitorul era de partea burgheziei care a și înfăptuit, în ciuda împotrivirii clasei moșierești, marile reforme postbelice. Dar așa, desuet și fals, cugeta eroul romanului Alexe Comnen, în perfectă consonanță cu întregul său trai de moșier obosit, plictisit și vlăguit de tot ceea ce îi era dat să contemple. Se dăruia, ca botanist și grădinar, studierii florilor (în sere moderne) și creerii parfumurilor. Apoi, delăsător prin temperament, abandonă și aceste îndeletniciri, dăruindu-se vieții sale aglomerate de visuri
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
Maria, fiica prințului Mavrodin-Vărzaru, om cu concepții feudale nestrămutate. Maria crescuse, și ea, în puful atmosferei palatine, îngrijită de o guvernantă englezoaică. Renunțase la studii încă de la 16 ani și, după pățanii, se plictisea la conac melancolică și - se putea? - obosită și ea. S-au zărit cu silueta puțintel ștearsă și, cînd s-au cunoscut, au trăit amîndoi, sentimentul că, în sfîrșit, și-au găsit alesul. Mizantropia i-a părăsit pentru o vreme. Prințesa Maria avea o soră, măritată cu un
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
la moarte, viața distrugîndu-i lent. Plecară în Italia unde Alexe cunoștea un bătrîn sculptor căruia, firește, i-a comandat o statuie înfățișînd-o pe Maria culcată pe o rînă. Acolo, la Neapole, în timp ce statuia prindea viață, el, firește, se plictisea infinit obosit. Statuia a ieșit desăvîrșită și, luînd-o cu ei, s-au reîntors în țară, mereu contemplînd-o. S-au descoperit, brusc, copleșiți de tăceri prelungite, lâncezind într-o atmosferă în care imaginile se confundau cu senzațiile. Mutismul absolut al lui Alexe era
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
sfîșietor de îndurerată. Romanul lui Const. I.A. Nottara e acoperit bine de fadoare și e scris vădit de un condei inexperient. Mă îndoiesc că poate interesa decît pe specialiștii preocupați de istoria romanului românesc. Const. I. A. Nottara, Suflete obosite, Editura Galaxia, 1999.
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
-vă că pe adresa d-nei Balaș și a d-lui Mărășescu ar fi sosit o informare (secretă, firește!) că România urmează să fie atacată de-un teribil inamic. Și mai imaginați-vă că în loc să anunțe Marele Stat Major, distinșii, prea obosiții supraviețuitori ai "epocii de aur" ar fi aruncat documentul la coș, "pentru a nu ne demoraliza"! Aici nu mai e vorba de "regretabile scăpări", "omenești erori", "explicabilă oboseală". Aici e vorba de un stil deprins pe vremea lui Ceaușescu și
Aur pentru Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16710_a_18035]
-
opaci sau mercantili i-au lăsat manuscrisele să zacă prin fișete până s-au acoperit de praf. Cititorii înșiși s-au îndepărtat tot mai mult de starea de spirit necesară accesului la poezie. Doar câțiva admiratori, și ei tot mai obosiți, au continuat să se delecteze cu versurile de o frumusețe perversă ale poetului nedreptățit. în toată această perioadă, Mihail Gălățanu a continuat să scrie, cu o tenacitate surdă, de Sisif, și cu o iluminare trăită pe cont propriu, până la autism
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
1940, apare ca pensionar al S.S.R. De acum înainte tot așa o ține. Apoi e pensionar al Casei Scriitorilor și, în cele din urmă, al Uniunii Scriitorilor. Era mereu bolnav, vegetînd ca bolnav al familiei, mereu, ni se spune, "slab, obosit, deznădăjduit". Fuma mult, mînca puțin, nimeni neputînd descifra cu ce se ocupa în camera (iatacul) sa (său). Interesant și instructiv prezentat e episodul Ateneului Cultural băcăuan (1925-1928) de care s-a ocupat mai mult Gr. Tăbăcaru, celălalt conducător decît poetul
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
indiferente la regimul denotației simpliste, încărcate adesea de o poezie fluidă, de viață "prinsă" întâmplător - adevărata poezie a documentarului, pierdută de obicei la intersectarea genului cu televiziunea: un lipovean închinându-se cu metanie în fața bisericii, pe o poliță o Matrioșă obosită zăbovind lângă un spray cu numele (?!)"Credo", trei copii înaintând spre cameră cu picioarele desculțe afundate în glodul drumului, un fragment de conversație cu o văduvă din Sarichioi povestind despre greutățile pe care le are cu sătenii care o bănuiesc
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
mental, pe unul sau altul, ca să dea curs propriilor sale gînduri. Meritul uriaș al cărții Un Babel fericit este că e vie. Atît de vitală și vivace încît te molipsește cumva de verva ei, o închizi energizat și deopotrivă puțin obosit, ca după o lungă conversație la telefon. Michael Henry Heim este personajul central al cărții, partenerul de dialog de care trag toți ceilalți, cărora el le răspunde cu un calm imperturbabil, conturat în contrast cu reacțiile lor, de uluire, tulburare, euforie. Mike
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
fie văzut"). Șiretenia, modul oblic permit punerea în mișcare a polilor opuși. Dar, mai ales, situația de prag critic apare cînd copiii, pierduți în adîncul pădurii, cea mai deasă și mai sălbatică, în toiul nopții celei mai întunecoase cînd eroul, obosit și înfricoșat de către urlete de lup, udat pînă la piele de o ploaie grozavă, alunecînd la fiecare pas în noroi zărește (la Perrault) o luminiță, precum cea a unei lumînări. Totul începe pe acest prag, la această ușă la care
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
persoane, plus Manuela.) Graficul apare pe ecranul unui monitor, și se imprimă pe o hîrtie care alunecă la infinit. Manuela e îmbrăcată în pantaloni largi, cu o bluză verde, poartă saboți și are părul strîns la spate. Are un aer obosit. O muzică discretă și intimă îmblînzește zgomotele sălii și creează o atmosferă de tandrețe și mister. B. Biroul Centrului Național de Transplanturi. Manuela intră în birou. Deasupra ușii apare inscripția "Coordonarea transplanturilor". Pune graficele pe birou și telefonează. Se aude
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
Mircea Mihăieș Trebuie să vă imaginați scena în toată splendoarea ei: în mijloc, Adrian Păunescu, slăbit, obosit, îmbătrânit, însă în continuare cu un cap mai înalt decât restul adunării. în lateral, redați oblic de camerele de luat vederi, invitații: obișnuita pleavă ex-comunistă, asezonată cu două-trei figuri bizare, pe care nu știi de unde să le iei. Una dintre
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
elocvente în privința filtrului prin care autoarea percepe lumea și poziția sa acolo: erosul e "asasinat", surîsul e "filistin", tunsoarea e asemenea "craniului" unei statui, pînze de păianjen cresc între degetele "lui", respirația e "fetidă"; așa: "Am încercat să fug/ dar, obosită, noaptea,/ îți simțeam respirația/ pe gît/ Și, descurajată,/ m-am întors/ în locul unde stăteai,/ dar n-am găsit/ decît o gaură/ în nisip,/ lîngă cadavrul tău/ descompus" (Morbidă). Andreea-Luciana Dumitriu e o poetă deplină, ultima - nu și cea din urmă
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
pe felia de pâine ce da s-o ducă la gură. Furios el o goni. Musca porni buimacă lovindu-se de pereți. Și el mușcă supărat, furios, luându-și cu degetele și o jumară. Atunci o altă muscă veni aterizând obosită-n tigaie. Era cu mult mai mare decât cel mai mare bărzăune pe care-l văzuse vreodată. Era cât un cărăbuș. Ați crescut de când vă hrăniți cu cadavre! mormăi popa și, o luă din grăsime strivind-o sub călcâi. Apoi
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
plecat, după 1990, și Mircea Ghițulescu, după ce Eugen Uricaru lăsa și el Steaua, pentru Luceafărul. A venit o ființă greu de modelat după tiparul tradițional "stelist": Ruxandra Cesereanu. A adus dezinvoltura tinerei nouăzeciste, un sânge critic tânăr în arterele ușor obosite ale rubricilor, colaboratori noi și texte diferite de eleganța statuară și clasică a revistei ajunsă la aniversarea sa semicentenară. Diferența dintre Steaua și Echinox, care nu a fost o "anticameră", ci chiar salonul literar al generației '70, este cea dintre
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
într-o nuditate ce simbolizează purificarea: "Orașul pulsează între vălurile de ceață. O evidență, în sfîrșit, una autentică: goliciunea noastră în mașina care, după pasarelă, gonește pe străzile cunoscute. Dar cine știe de această goliciune?" Așadar o discretă călătorie inițiatică. Obosit de forme și de culori - nu întîmplător ele capătă ascuțișuri, intensități acute, paroxistice, virînd frecvent spre grotescul expresionist -, Val Gheorghiu încearcă a le depăși, aspirînd spre o altă lume - de vis, de pură închipuire? - ori chiar deschisă mîntuitor în însăși
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
blîndele evocări narcotizate. Lumea pare a funcționa în planuri paralele. Din datele toropelii solare, ale verii atotstăpînitoare, se declanșează halucinația înălțării la ceruri, a substituirii întineritoare de identitate: "...S-au pornit cămeșoii ăia să dănțuiască, vorba unuia Isaia, un cămeșoi obosit vine la mine să mă întrebe (la ureche) ce mai ascultăm noi, aici, jos, cum mai dansăm, fata îl ascultă și-și arcuiește picioarele de gimnastă după soare, să le prindă soarele, să le rumenească, mîine, în curtea liceului, ăia
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
corozive asupra puterii de disociere strict artistice, efortul creator găsind imediat argumente în propozițiile retezate, concentrate, fixându-și limite ca și cum febrilitatea condamnă locvacitatea, o deposedează de vrajă. Comunismul și fascismul au practicat un itinerar respingător: prea mult Rău, un Bine obosit, ca atare lesne de înlăturat. Veșnic instabil și dizarmonic, Răul rezervă Binelui un regim de irealitate, destrămat în propriul suport. De aici sunetul aparte, zbuciumat-circumspect al romanului în discuție. Stațiunea poate fi înțeles ca roman premonitoriu. . Ca să întărească nota e
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
ochii cît gutuia/ Și pulpele să i se-nmoaie/ Tutunul să i-l sugă dracii/ Să nu-i rămînă decît pipa/ Ori fă-o înger de hîrtie/ Să i se rupă-ncet aripa" (Hoțul de coarde). Contrapunctic, urmează imaginea tandreții obosite, somnoroase, ca o retragere a autoarei în culcușul său sufletesc: " Voi dormi supravegheat/ Ca un pui întunecat/ De balaur la odoare/ Strîns în aripe sumare// Pîlcuri de sfieli gingașe/ Trec clipind din fluierașe/ Pe picioare de agat/ Coborî-vor la
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]