857 matches
-
gravuri și scrieri iluminate, rămîne astfel, pentru o bună bucată de vreme, singura sursă financiară cunoscută a lui Blake. După 1810 Blake a renunțat și la această sursă de finanțare, și după aceea soții Blake au trăit în sărăcie și obscuritate pentru o perioadă de circa 5 ani. *1805 Apare Ballads on Anecdotes of Animals de W. Hayley, cu ilustrații ale lui Blake. ¶ La 21 octombrie Nelson învinge flotă franco-spaniolă în Bătălia de la Trafalgar, dar este ucis. ¶ La 13 noiembrie Napoleon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a împrăștiat nisip pe membrane metalice de diferite grosimi, pe care apoi le-a supus unor impacturi sonore). ¶ Este realizat primul pod suspendat din occident care suporta trecerea vehiculelor (peste rîul Merrimac, Massachusetts; are 74 m). ¶ Moare Thomas Paine, în obscuritate. ¶ Se nasc: Charles Darwin; Alfred Tennyson; Edgar Allan Poe; Abraham Lincoln; Felix Mendelssohn. *1809-1813 campaniile lui Wellington împotriva Franței în Spania și Portugalia se încheie cu succes. ◊1810 [vîrstă: 52 ani] Lucrează la gravura Pelerinii din Canterbury (ai lui Chaucer
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Aristotel. ¶ Moare H. Cavendish. ¶ Se nasc Robert Schuman și Frédéric Chopin. ◊1811 [vîrstă: 53 ani] Dată probabilă la care Blake ar fi renunțat la sursă de finanțare furnizată de Thomas Butts, moment în care soții Blake trăiesc în sărăcie și obscuritate pentru circa 5 ani. *1811 Este publicată lucrarea "William Blake, Künstler, Dichter, und Religiöser Schwärmer" a lui Henry Crabb Robinson, în Vaterländisches Museum, Hamburg. ¶ Revoluție chiliana. ¶ Apare The Necessity of Atheism de P.B. Shelley. Shelley este ca urmare exmatriculat de la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
casei lui Ceprano a cărei sigiliu Rigoletto îl pipăie în întuneric și este fericit să-l recunoască. Marullo, pretextând că e necesar ca Rigoletto să-și pună o mască, îi aplică o bandă peste ochi. Bufonul crede că este întunericul obscurității care îl împiedică să vadă cele ce se întâmplă și va continua să țină cu mare bucurie de o scară pe care el își închipuie că este sprijinită de zidul castelului lui Ceprano. Conspiratorii celebrează deja răzbunarea iminentă. Puțin timp
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
stat la baza creațiilor lui Verdi și Dumas. La mai mult de 150 de ani de la premiera, operă La Traviata continuă să emoționeze publicul spectator din lumea întreagă. Mărie Duplessis, Marguerite Gauthier și Alexandre Dumas au alunecat într-o relativă obscuritate. Compunând opera La Traviata, Verdi a ridicat pe un plan superior un subiect care a debutat că un simplu scandal monden, dar a fost transformat într-o admirabila și mișcătoare poveste de dragoste, iar românul discutabil de altă dată, într-
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
sa, o mână plină întinsă spre ideile cu tendințe de dominație și exterminare, dar și de a forma o comunitate economică a Europei) alături de cele două mâini ale comunismului (preluîndu-i amăgirile-i specifice și tendința de a ne învălui în obscuritate) și mâna întinsă a UE către ceva, ei spun extindere. Părintele Europei, J. Monnet, un fabricant de coniac franțuzesc, a botezat acest MIT, cu denumirea finală de Uniunea Europeană. Dar acest mit, explică dorința de integrare doar a statelor mici („oile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
o relativă indiferență. Pe de altă parte, ca și Druizii, ei trăiesc În locuințe Întunecoase, adesea chiar spărgându-și geamurile de sticlă, acolo unde dau peste așa ceva, și astupând ferestrele cu fâșii de stofă sau cu alte materiale opace, până ce obscuritatea este repusă În drepturi. În sfârșit, ca toți partizanii Adorării Naturii, sunt capabili de explozii de entuziasm frizând ferocitatea. Dau foc la oameni, dacă nu prin idoli Împletiți din nuiele, atunci În colibe clădite din brazde de iarbă. În ce privește alimentația
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la realități etnografice distincte. Aceste dificultăți conceptuale derivă din ambiguitatea structurală a universului ritual: pe de o parte, acesta beneficiază de o vizibilitate șocantă (oricine, chiar și outsider, poate identifica o manifestare ceremonială) și, pe de altă parte, de o obscuritate a semnificațiilor, descurajante pentru orice cercetător. Reluând parcă o exclamație a lui Durkheim („Totemul este mai presus de toate un simbol, o expresie materială a ceva. Dar a ce?”), Sally Falk Moore (1977, p. 151) scrie: O ceremonie este o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
contrariate de frisonul morții, „poze” nostalgice sau, la rigoare, bagatelizând idila, cu un vioi accent, făcând mai tot discursul suspectabil. Sonorități exotice, livrești, afirmă pe alocuri relația cu o retorică impusă odată cu pleiada următoare, simbolistă, de poeți. Cu ezitări și obscurități, câteva tălmăciri (din Hugo, Petöfi, Leopardi sau Catulle Mendès) nu trec de faza sârguinței juvenile. Tenace, D. forțează intrarea în Parnas până în preajma celui de-al doilea război; cu înclinații de moralist, cultivă maxima și paradoxul, pastelul neoclasic, catrenul umoristic
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
și de a deveni leagănul statal al Țării Românești. Astfel, la răsărit de Olt, la sfârșitul secolului al XIII-lea, în împrejurări obscure, capătă consistență acțiunea de unificare și neatârnare statală, în aria voievodatului lui Seneslau, nucleul statului muntean. Această obscuritate, de fapt, penuria documentelor istorice, a reprezentat temeiul (osatura) tradiției istorice endogene, în principal muntenească, de coloratură câmpulungeană, prin care nașterea Țării Românești era pusă pe seama unui "ctitor" de stat, numit Negru Vodă, apoi Radu Negru. Gh. Brătianu, în Tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
individualistă, mizantropică (Prințul, Vraciul). Dar în Testament el se vede pe sine ca un Ales, răzbunătorul, prin cuvânt, al „durerii de vecii întregi”, acumulată de străbuni, robi, căci nu au putut ajunge la Logos. Hrisov postum al înaintașilor petrecuți în obscuritate și dizgrație, cartea poetului e rodul unei munci îndârjite cu verbul, a cărui forță taumaturgică vine din transmutarea veninului și a imundului în lumină spirituală: „Din bube, mucigaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi”. Cuvinte potrivite a fost
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
sale, în versuri albe, din piesele lui Aristofan, Norii (1923), Broaștele (1925), Păsările (1936). Un Aristofan pe care l-a dorit „în haină românească”, recurgând la neaoșisme nu totdeauna potrivite, în versiuni ce se feresc să cadă în infidelitate și obscuritate, dar mai ales, cum cer „estetica și urbanitatea”, evitând, pudic, exprimările prea fruste. În prefețe, nedezmințindu-și vocația, B.-A. ține să scoată în relief caracterul moral-educativ al ostenelilor lui. El schițează și unele apropieri între Păsările și comedia shakespeareană Visul
BILEŢCHI-ALBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285737_a_287066]
-
a îmbrățișa trupul acela, de a pipăi cu degetele mele luciul pielii ei bronzate, am simțit o fericire nemaiântâlnită și fără nume. Exista masa aceea din scânduri grosolane, instalată la marginea unei păduri. Soarele și mirosul ultimelor zăpezi refugiate în obscuritatea desișurilor. Totul era de o simplitate divină. Și luminos. Ca trupul acela cu feminitatea lui încă distrată. Ca dorința mea. Ca ordinele instructorului. Nici o umbră din trecut nu tulbura limpezimea acelui moment. Respiram, doream, executam mașinal comenzile. Și, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ar procede orbește și, după ce-ar fi rătăcit în multe chipuri, ar trebui să se-ntoarcă iarăși la neștiința de la care ar fi purces. Trebuie însă de dinainte să întrevadă clar și dificultatea neapărată, ca să nu se tânguiască asupra obscurității, {EminescuOpXIV 402} când obiectul însuși e atât de adânc învăluit, nici să i se urască prea de vreme la înlăturarea piedicelor, fiindcă chestiunea e ca sau să renunțăm cu totul de a mai pretinde cunoștințe asupra rațiunei pure, ca terenul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai mult pe lector în următoarele patru numere decât de a-l instrui, și de-a reprezenta abia {EminescuOpXIV 406} [în] capul al treilea în mod sistematic examinarea acestor elemente ale inteligenței. Din aceste considerante lectorul nu va putea evita obscuritatea relativă, care pe un drum neîmblat încă e inevitabilă la început, dar care sper că în capul menționat se va chiarifica în deplină transparență. 1. Despre sinteza aprehensiunei în intuițiune Răsară reprezentațiile noastre de unde or voi, fie cauzate prin influința
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unul dintre gînditorii cei mai originali, mai profunzi și mai universali ai secolului al XIX-lea." Eu nu fac judecăți de valoare. Ar fi fost de dorit poate ca proudhonismul să supraviețuiască mai bine gloriei sale și marxismul mai puțin obscurității, însă nu aici este problema. Chiar dacă gustăm acest gen de glume. Într-o bună zi din 1870, Lafargue, aflat împreună cu soția, se întîlnește cu Benoît Malon, o figură de seamă a socialismului francez: "Știi, îi șoptește la ureche înroșindu-se
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
parte, ’ElohQy ’"men este tradus „le seul vrai Dieu”... În traducerile românești se manifestă mai des tendința contrară, de a „înduhovnici” expresia, rezultând uneori un text voit arhaizant, deși aceasta nu înseamnă că este întotdeauna obscur. Am putut constată că obscuritățile sunt pricinuite mai des de formulările din Septuaginta decât de cele ale textului masoretic (și acesta are, bineînțeles, unele pasaje greu de înțeles și de transferat). Datorită folosirii îndelungate a limbii române în liturgie și datorită faptului că, pe lângă lecturile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și-a pierdut actualitatea. Alături de capitole ample rezervate problematicii inegalităților școlare, surselor rezultatelor școlare sau expansiunii sistemelor de învățământ publice de masă, apar și capitole de economia educației. Introducerea în teoria acreditărilor are un statut aparte, mai ales din cauza bizarei obscurități în care este învăluită, în sociologia românească, o paradigmă atât de importantă în sociologia educației și în cea a profesiilor. Dezvoltările teoretice le-am susținut cu evidențe empirice, iar în unele situații chiar cu studii de caz. Majoritatea acestora au
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
misiunea ca om al cunoașterii și al acțiunii deopotrivă. Platon îi fixează în termeni lipsiți de echivoc această misiune - „Prin urmare, fiecare la rândul său trebuie să coboare către locuința comună a celorlalți și trebuie să se obișnuiască a privi obscuritatea. Căci îndată ce vă veți obișnui cu ea, o veți vedea de nenumărate ori mai bine decât cei de acolo și veți ști ce este fiecare dintre umbre și a cui umbră este, fiindcă voi ați contemplat adevărul despre cele frumoase
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
atît devine mai infatuată sau, dimpotrivă, mai descurajată. Este greu să-ți gîndești „gîndirea” În mod imparțial. * „Scuză-mă că, neavînd timp, ți-am scris prea mult.” (Doamna de Sevigne) Pentru a esențializa, trebuie timp. * „Conciziunea dusă la extrem devine obscuritate.” (Horațiu) O astfel de „conciziune” este lipsită de un minimum de argumente pro și contra. -/ - „Toate lucrurile depind de ideea pe care ne-o facem despre ele.” (L.A. Seneca) Exemplul pe care ni-l dă În continuare filosoful Senaca este
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
multe riscuri, din care cel mai mic e de a fi incomplet. 1. Mai întâi, o superioritate covârșitoare a poeziei asupra prozei. Dacă lăsăm deoparte marele număr al „făcătorilor de cuvinte” și al alcătuitorilor de poezie aparentă, care mimează ermetismul, obscuritatea, simbolul etc., într-un mod, dacă nu convingător, cel puțin derutant, încă ne rămâne un mare număr de poeți mai mult decât remarcabili, dintre care probabil că unii vor străluci în posteritate cu o aură sporită. Notabil e faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
subtilității, căci nebunia poate să ducă la creație, dar subtilitatea, nu. Este infinit preferabilă o creație absurdă, grotescă și barbară, unei tendințe de a diferenția aspecte formale, dar nerevelatoare. Mai bine o noapte eternă, decât o zi fadă, mai bine obscuritatea, decât o lumină ștearsă” (Prea multă claritate, 1933). Μ Viața unora este În așa măsură marcată de un simț pedagogic, Încât cu orice ocazie vor să ne Învețe câte ceva. Μ Cel care suferă de complexul convingerii că are Întotdeauna dreptate
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ea amenință să pună stăpânire pe putere”). Fructul purității absolute și aproape ascetice a acestor principii, care s-ar putea defini drept „metapolitice”, este o extraordinară limpezime a privirii asupra lucrurilor și a faptelor: într-adevăr, aceasta nu cunoaște nici obscuritatea involuntară a prejudecăților, nici pe cea voluntară a compromisurilor. Totul este lumină și rațiune în jurul acestei priviri, care, având drept obiect lucrurile și faptele istorice și concrete - și, implicit, judecata asupra lor -, ajunge să creeze premisele atitudinii de respingere scandaloasă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nici în sămânța ce moare pentru ca lumea să se reînnoiască. În această poezie incantatorie, realul și imaginarul, livrescul și vizionarul se împerechează într-un cântec ambiguu, de creație și moarte. „Poezia astfel înțeleasă, sub semnul saturnian al adâncimii, densității și obscurității, devine o continuă căutare și întrebare după origini, sym-pathizând cele ce sunt și reunindu-le într-un centru deopotrivă iradiant și absorbitor, a cărui energie este Iubirea și a cărui finalitate este el însuși” (Dan C. Mihăilescu). Iubirea anulează separația
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
un vag el însuși expresiv, tocmai prin „opacitatea” pe care o introduce. Predomină evocări abstract liricizate ale spațiului maritim și litoral ori montan și silvestru, crochiuri de atmosferă, pseudopasteluri uneori (eliptice, metaforice, nu vizuale, ci mai degrabă conceptual-sugestive). O anumită obscuritate limitată e caracteristică pentru discursul liric. Poeta nu construiește „tablouri”, nici „perorații”, ci oferă consistență semantică unor trăiri și reflecții, uneori printr-un imagism auster, alteori pe ton baladesc, nu o dată cu accente de calofilie. Temele, subiectele sunt cele obișnuite pentru
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]