2,880 matches
-
prag/ este îngropată inima mea de copil." (p. 23) Ambițiile lui Petre Stoica la nivelul poeziei sunt, la prima vedere, foarte mici. El nu își propune, ca Nichita Stănescu, să revoluționeze limbajul poetic, nici să răspundă marilor întrebări filozofice care obsedează omenirea de cîteva milenii încoace. Poezia sa este una a vieții adevărate, care se recompune în jurul unor obiecte tradițional nepoetice. Într-un fel în aceasta stă originalitatea liricii lui Petre Stoica. Poezia sa este una antipoetică. Poetul face totul pentru
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
pruncul din pîntec cu cealaltă. Cînd, după ani buni, puștiul și-a constrîns mama să-i spună toate acestea, a întrevăzut pentru prima oară în ochii ei semnele crizelor devastatoare de nervi ce aveau să-i marcheze. În timpul căderilor depresive, obsedată de gîndul că ar putea, ea, atît de devotată soțului și copiilor, să le facă rău, chiar să-i ucidă, Lisa fugea de acasă, iar băiatul o căuta, uneori în compania unui prieten, la periferia dezolantă a orașului. Repetatele internări
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
de mijloc (care nu e un Bundy, deși are ceva din el!) prins în vortexul amețitor al vieții de familie, se știe, valoare majoră în societatea americană. Enid , mama, e bovarică, un rezervor nesfârșit de nevroze burgheze și idei prefabricate, obsedată de a-și vedea copiii realizați, viața conjugală armonioasă, căminul un paradis etc. Ceea ce-i cangrenează viața idilică sunt depresiile, realitatea care, deși refuzată cu obstinație, își cere zgomotos dreptul la cuvânt: copiii - departe de casa părintească, un soț bolnav
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
cultură. Conceptualismul moscovit seamănă cu timpuriul Maiakovski prin manifestare și prin stilistica happeningurilor sale. Dar conceptualiștii, mai maturi și mai rafinați din punct de vedere cultural, au împrumutat image-ul formal al poetului, lepădându-se de conținutul acestuia. Maiakovski era demult obsedat de ideea sinuciderii. "Mă gândesc tot mai des dacă să nu pun punct, printr-un glonț, sfârșitului meu? " - scria el în 1915 în poemul de dragoste "Flautul - șira spinării". Energia revizionistă mai degrabă alimenta decât se opunea acestei idei. Era
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
undeva o nesinceritate! Mai sunt unele 'trăznite' pe care din politețe le saluți, iar ele din prea marea lor grandomanie nu catadicsesc să confirme că ești un ''obsedat''... prin prea multul respect... ce i se cuvine, de fapt. Probabil că, 'obsedat' doar de frumusețea autentică, recția nu întârzie... invidia..alt neajuns. Părerea mea este că deseori frumusețea exterioară și cea interioară merg mână-n mână, se intercondiționează reciproc. Frumusețea este comunicarea în ‘oglindă’ cu noi înșine, dar nu neapărat cu înfățișarea
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
care vrea să ajungă în literatură la nec plus ultra. Mircea Cărtărescu consideră că el a existat cu adevărat doar în momentele de iluminare, când a scris cele mai inspirate pagini ale lui, și încearcă să retrăiască asemenea momente. îl obsedează - și chiar îl înspăimântă, ca o imagine a neantului - gândul că nu mai poate redeveni ce-a fost, că a uitat formula magică prin care avea acces la fericirea parcă nepământească a creației. Culmea este că însemnările datează tocmai din
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
compară cu cel parașutat în ultimele luni în minister. Noua categorie nu poate fi definită nici social, nici fiziognomic, ci moral: omul rău. Un individ care nu e nici prost, nici deștept, nici frumos, nici urât: e o lichea sinistră obsedată doar de obstrucție și de grija de-a produce în jurul lui cât mai multă suferință. Fie că e ministru, fie că manevrează, la nivel subaltern, hârtii și ștampile, pe el nu-l interesează nici calitățile petiționarului, nici adevărul sau dreptatea
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
limbă... Es ist șo schoen Soldat zu sein... Alte Kameraden... Frei Weg... Deutschlands Ruhm... Unter dem Sternenbanner... Schutzen Defilier Marsch... Abschid de Gladiatoren... Marșurile acestea mă dinamizează și uneori le pun cînd vreau să termin în forță ceva care ma obsedează, sau șunt amărît. De mult, un cunoscut al casei chiar făcuse observația: "Șefu-i trist, iar pune marșuri!"... Cel mai mult lui frau Martha îi place Es ist șo schoen Soldat zu sein și îi pun des marșul,... E-atîta de
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
pe care o descrie e gravă și merită o reflecție filozofică. Se pare că principiul fundamental de transcriere a unei cărți/reviste în format de microfișă nu-l constituie dorința depăstrare cu orice preț a conținutului respectiv. Sîntem o societate obsedată de memorie, lumea occidentală larg definită, iar memoria înseamnă pentru noi, de la Platon încoace, scrisul. Biblioteca reprezintă un topos retoric al cunoașterii, un spațiu simbolic definitoriu pentru mentalitatea omului modern (iarăși, termenul "modern" larg definit, ca respirație temporală). Arhiva, dosarul
Distrugerea bibliotecilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16088_a_17413]
-
ca sub o statuie pe care trebuie s-o poarte în spinare. Încerci să-i întîlnești și te întîmpină statuia. Și e prea bine știut că nu poți sta de vorbă cu statuile decît în fumul de tămîie. Alții sînt obsedați de opera lor ca de o nălucă profilată în zare, spre care aleargă zoriți, fără să-și îngăduie popasuri, ca nu cumva să-i ajungă moartea la vreo răscruce. Victime ale suficienței sau ale insuficienței, ei își pierd treptat libertatea
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
lucru..."; " - Spuneați odată că îl admirați pe Nicolae Manolescu... - Admirația pentru Manolescu mi-a mai trecut nițel..."; "- Emil Cioran mi-a mărturisit... - Teribilismele lui Cioran de mult nu mă mai impresionează..." etc. Pe Dumitru Țepeneag îl preocupă - și chiar îl obsedează - să readucă în memoria contemporanilor onirismul, curent literar pe care îl consideră important, iar lui să i se recunoască rolul de ideolog al onirismului. În răspunsul pe care îl dă primei întrebări din primul interviu cuprins în carte evocă, bineînțeles
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
10-15 găini care mănâncă porumb netratat și fac și fitness la liber, prin bătătură, OK. Că mai există și câteva lădițe de roșii, pe toată planeta, crescute în condiții perfect „bio“, de acord, doar că planeta e mare, iar cetățenii obsedați de sănătate sunt din ce în ce mai mulți. De-aia zic: nu mai bine, decât să dezvoltăm obsesii și să alergăm toată viața, disperați și stresați, după mâncare „eco“, ne relaxăm un pic? Nu mai bine, decât să ajungem să le dăm în
Fitness-ul pentru găini, viitorul alimentaţiei „bio“ by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19840_a_21165]
-
disperați și stresați, după mâncare „eco“, ne relaxăm un pic? Nu mai bine, decât să ajungem să le dăm în cap la mamăi, ca să le luăm roșia de la gură și găina „eco“ din bătătură, încercăm să nu ne mai lăsăm obsedați de iluzii? DE AICI.
Fitness-ul pentru găini, viitorul alimentaţiei „bio“ by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19840_a_21165]
-
Ryan o iubea încă din liceu pe buna și frumoasa Missy. Cei șap-te ani de căsnicie fuseseră pentru amândoi cei mai fericiți din viețile lor. Dar când avea 29 de ani, Missy Ryan a fost ucisă. Moartea ei l-a obsedat pe Miles, până când o cunoaște pe Sarah Andrew. Nicholas Sparks: Accidentul. Editura RAO, București, 2002. Preț: 102 000 lei. Tentație și trădare Acțiunea este plasată în Anglia secolului al XIX-lea, în fascinantul decor al înaltei societăți londoneze, dar și
Agenda2003-3-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280590_a_281919]
-
București, în taxi-ul în care ne urcasem, împreună cu Ovidiu Iuliu Moldovan, pentru a-l conduce, în plină criză, la spitalul neuropsihiatric, el nu înceta să-mi spună, strângându-mă de mână: „Vezi luminile roșii. Securiștii ne urmăresc”. Supravegherea îl obseda! La el viața și teatrul, tragic, se logodeau. Coroana i-am restituit-o tocmai pentru a-i confirma durata unei relații născute în tinerețe, continuată dar întreruptă, apoi, de viață și boală. Coroana ce-i revenea mi se părea a
Coroana de tinerețe și moarte by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2676_a_4001]
-
care promit aurul cunoașterii totale: „Cunosc ce-i drept atâtea, dar aș voi pe toate să le știu”. Mai mult, și mereu în opoziție cu Faust, cel din Urfaust, care se declară rătăcit prin fumul cunoștințelor (Wissensqualm), noul Wagner este obsedat de cunoașterea arhetipală (Weisheit), calea „care duce la izvoare (zu den Quellen steigt)”. Dar ce citesc eroii lui Goethe în laboratorul alchimic decorat, conform indicațiilor de regie din actul II, scena 1, „în stilul Evului Mediu, cu tot felul de
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
Pillat pe tot parcursul ei. Printre ultimele sale poeme, ce au format ulterior volumul postum Cumpănă dreaptă, întâlnim inevitabil piese precum Toamnă sau Stîna părăsită, într-o tonalitate egală cu sine de-a lungul deceniilor. Unui poet cu apetența concretului, obsedat de culoare ca un pictor, toamna îi oferea o paletă largă de parfumuri și de culori, un peisaj de mare varietate. Pentru un poet de gust clasicizant, anotimpul strîngerii recoltei, al bogăției roadelor, ocupa oricum locul întîi în preferințe. La
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
mai mult națiunii tale decât să fii cât mai personal. Deci, cred că teoretic articolul nu rezistă, ori este discutabil. S-ar putea însă ca autorul să aibă dreptate în privința stării lucrurilor. Ce fac scriitorii români de după 1990? Unii sunt obsedați să fie „universali”, altfel spus competitivi, aparținând „culturii de performanță”. Alții încearcă să se individualizeze, cum? Prin „stări sufletești, reflecții stârnite de diferite evenimente, relatări ale faptelor vieții” lor. Este formularea soft. Iat-o și în varianta hard: „...își contemplă
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
Nu mai știam în ce împrejurări l-am cunoscut. Dar la balamuc cu siguranță nu fusesem. Îmi pare rău. Pur și simplu nu îmi imaginăm atunci că visul lui este posibil. Că este altceva decât o utopie. În plus, eram obsedat de organizarea primului sindicat liber al ziariștilor. Și l-am refuzat politicos. Citește mai departe pe
SRS despre Mihai Cârciog: La moartea unui vizionar () [Corola-journal/Journalistic/26111_a_27436]
-
polițist că și “Polițist, adjective“ al lui Cornel Porumboiu. Nu intrigă polițista îl interesează pe cineast, cât o adâncă, dostoievskiana cunoaștere a omului, într-un film în care e vorba de viață și de moarte că evenimente din existența obișnuită, obsedat de fragilitatea individului într-o autopsie care se întinde pe o bună jumătate de oră, fără să ni se arate măcar o ciozvârta din victima. Filmul lui Ceylan are mister și lirism, fior de groază și poezie... M-a fermecat
Duminică seara la Cannes vom avea palmaresul. De Ce nu mă hazardez în pronosticuri? () [Corola-journal/Journalistic/26361_a_27686]
-
place jazzul, bluesul, lamentația orientală sau ritmurile latinoamericane. Canonicilor, orga, corul de catedrală sau psaltica aspră. La Vulcănescu, vibrația e înaltă, aerată sub influența privirii îndreptată în sus, de aceea tonul nu-i cade în frivolități crase. Naturile melodice sînt obsedate de originalitate, din carența unei vederi coerente. Ele vor stil, deși le-ar trebui muchia unei idei. A cincea trăsătură a autorilor de diapazon este plăcerea de a-și citi propriile producții, sub admirația narcisică a tropilor emiși, de unde și
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
tot reface de mai multe ori, duc la suspendarea muncii de platou și-l silesc să accepte un alt proiect, VALHALLA RISING. Prezentat la Veneția în 2009, Războinicul tăcut, e o operă de explorare pe un subiect care l-a obsedat mereu, existentă istorică a legendarilor vikingi. Salutat nu numai in festivaluri dar și în săli, succesul comercial al noului film îi dă posibilitatea să se întoarcă la proiectul său drag, BRONSON care a ținut afișul parizian toată primăvara trecută și
CANNES 2011 - Nicholas Winding Refn, aventura unei vieţi. () [Corola-journal/Journalistic/26375_a_27700]
-
o prezumție riscantă să crezi că știi ce s-a întâmplat acum un veac, acum zece veacuri, acum treizeci de veacuri, când noi nu putem cunoaște adevărul în ceea ce se întâmplă sub ochii noștri. Anecdota povestită de Anatole France ne obsedează: Cică un mare istoric, erudit și auster, se închisese într-un turn, ca, izolat de lume, să poată scrie istoria Angliei în 12 volume. Din când în când primea vizita unui savant tot atât de uscat ca și el, cu care discuta
Aniversare Camil Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/2635_a_3960]
-
Gheorghe Grigurcu Poet bizar, la prima, a doua și chiar la a treia vedere, Ionel Ciupureanu e un obsedat de incongruențe, de acel dezechilibru ce se ivește și nu ia sfîrșit în raporturile eului cu realul, ca și în interiorul eului însuși. Cuvîntul d-sale de ordine e dizarmonia. Abordarea poetică funcționează aidoma unui malaxor care distruge cu sistem organicitățile
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
altceva să fie aceste „cercuri” dacă nu, în termenii lui Stanley Fish, două „comunități interpretative”? Cistelecan nu folosește noțiunea, dar e clar că o are în vedere. Aceasta e, sociologic, prima delimitare posibilă: între cititorii profesioniști și diletanți. Primii sunt obsedați de literatură (și de literaritate), ultimii, de exploatarea (în varii scopuri) a literaturii (literaritatea nici nu există pentru ei). Unii așteaptă, de la lectură, iluminări stilistice, ceilalți o percep îngust, motivațional. Schema propusă de Al. Cistelecan fiind corectă, mă întreb cum
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]