809 matches
-
în mod real, atât timp cât călăii lor nu sunt sancționați măcar teoretic. Este doar o spălare pe mâini de tipul celei a lui Pilat din Pont, chiar dacă aici miza este alta. Deși în dezbaterea din Consiliul Europei s-a conservat cu obstinație clișeul care desparte condamnarea ororilor comise de regimurile comuniste (comunismul pus în practică) de condamnarea ideologiei comuniste (comunismul teoretic), chiar și așa rezoluția propusă a fost respinsă. Întrucât două fantome continuă să bântuie prin Europa (ca să parafrazez un celebru început
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
ale foștilor și actualilor membri ai Colegiului CNSAS. Căci dacă ar exista posibilitatea ca lupul să păzească oile, firește că el le va și mânca mult mai ușor decât dacă le-ar fi pândit din afara țarcului. Din nou însă, cu obstinație parcă, ofițerii de Securitate care ar trebui întâi și întâi deconspirați au fost uitați de Asociația Civic Media. Din nou tot coada este cercetată și frământată ca o mantilă de corridă, evitându-se tăcerea capului represiunii comuniste. Oare de ce? De ce
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
de Securitate, adeseori fiind internat și în spitale psihiatrice. Protestând constant împotriva nerespectării drepturilor omului în România, ploieșteanul Vasile Paraschiv a devenit extrem de iritant pentru regimul comunist care, cu toate eforturile sale, nu a izbutit să-l reeduce. Curajul și obstinația, ambele ieșite din comun, au făcut, poate, ca inclusiv pentru cei care îl admirau (în secret sau fățiș), Vasile Paraschiv să pară un „nebun”. Dar „nebunia” sa, dacă a fost vreuna, a constat doar în impetuozitatea cu care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Secret de Informații trebuia să le facă față, explică firesc acest fapt. Eugen Cristescu remarca, în mod plastic, că în această perioadă Serviciul Secret de Informații „a circulat între Marele Stat Major și Ministerul de Război”. Considerația rezulta și din obstinația cu care acționa Mihail Moruzov în a se menține la conducerea acestei structuri cu rol informativ și contrainformativ. Celebrul personaj apela la orice mijloc și dorea cu orice preț să rămână directorul Serviciului ca astfel să nu fie „deconspirate” situațiile
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
ale acestuia. Regulamentul de funcționare, intrat în vigoare la 20 aprilie 1934, stabilea că Serviciul Secret de Informații era direct subordonat Ministerului de Război și nu Marelui Stat Major. Aflat în fruntea Marelui Stat Major, generalul Ion Antonescu urmărea cu obstinație instaurarea unui control riguros asupra structurii informative a Armatei Române, atât din punct de vedere al disciplinei financiare, cât și al conținutului și calității ei operative. De evidențiat în acest sens este raportul nr. 1.433 din 19 mai 1934
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Holocaustul se datorează faptului că evreii nu s-au rugat îndeajuns, prin urmare au păcătuit. 5 Paradoxal, astăzi Ion Antonescu este glorificat la Beiuș, județul Bihor, unde o stradă îi poartă numele, la Târgoviște, județul Dâmbovița, consiliul local refuză cu obstinație retragerea titlului de cetățean de onoare postmortem, iar la Pitești, în Muzeul Județean Argeș, un bust și o sală de expunere îl reprezintă într-o cheie pozitivă. 6 Gabriel Andreescu, "Temele "legii antilegionare" din perspectiva eticii memoriei", în Noua Revista
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
mers mai departe, am început să adâncesc această perspectivă, aveam să încep să caut metodic, așa cum făcuse Virginia Woolf în eseul său din 1929, urma femeii în istorie, în creația culturală. Următoarele mele proiecte de cercetare s-au oprit cu obstinație asupra acestor aspecte. Am petrecut câțiva ani studiind opera lui Christine de Pizan (am publicat în 2008 o carte de eseuri în limba engleză și în prezent lucrez la un prim volum de traduceri și studii în limba română despre
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
fiecare student ar trebui să aibă o după-amiază în fiecare săptămână în care să facă obligatoriu voluntariat". Continuând pe dimensiunea genului, ne putem referi bineînțeles la impactul stereotipurilor de gen, care este deosebit de pronunțat acolo unde modelul este vehiculat cu obstinație în procesul socializării. Dar chiar și acolo există posibilitatea reacției, însă depinde foarte mult de nivelul general de informare a tinerelor, de gradul de implicare în activitățile școlare ș.a.m.d. Pe de altă parte, nu pot spune că am
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
că, pe bună dreptate, Tratatul de înțelegere, colaborare și bună vecinătate dintre România și Republica Ungară 2 poate fi considerat ca un document-reper din ansamblul relațiilor româno-ungare care au existat până acum, trecând peste politica iredentistă a Ungariei, promovată cu obstinație până la ultimele ei limite (ruperea unei părți din teritoriul românesc), din perioada dintre cele două războaie mondiale (cu obsesia bolnăvicioasă a unora care nu a dispărut nici în zilele noastre de refacere a Imperiului Sfântului Ștefan, până pe linia crestelor Carpaților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
diplomatic, nu se implica în nici un fel și rareori își părăsea locuința. Nu citea niciodată ce i se prezenta la semnat pentru a fi transmis în Centrala M.A.E. N-avea de ce. Se limita, doar, la a substitui cu obstinație sintagma "referitor la" cu "în legătură cu", sau invers, pentru a lăsa o dovadă că textul fusese parcurs. Nu prea înțelegea ce se întâmpla, nu cunoștea nici o limbă străină și se plângea tot timpul, "păcatili mele", că Bucureștiul îi cerea prea des
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
delictului până la alegerile din 2008) ar fi elocventă. Practic nu a existat un episod de cronică violentă la care au participat românii să nu fi fost reflectat cu asiduitate pe toate canalele de informare în masă făcându-se referire cu obstinație la matricea etnico-naționalitară. În plus ca un laitmotiv a fost adusă în discuție presupusa înclinare spre delincvență a acestei comunități 39. Paginile ziarelor a programelor de știri au fost pline cu nume de români, de multe ori realizându-se o
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
nici un ordin în acest sens și vă rugăm să ne dați ordin cum trebuie să procedăm în cazurile raportate mai sus”. m. Cetățeni „sovietici” stabiliți în județul Fălciu, după 22 iunie 1941 Deoarece Bucureștiul ceruse și cerea în continuare, cu obstinație, tabele cu refugiații din Basarabia și Bucovina de Nord, Prefectura Fălciu a fost nevoită să se conformeze și asta se întâmpla la data de 16 mai 1945, când trecuseră, deja, luni bune de la declanșarea operațiunilor prevăzute de art.5, alineatul
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
constituirea cimitirelor militare sovietice, nici măcar cherestea de brad pentru sicrie nu se mai găsea, darămite alte furnituri mult mai greu de procurat dar, pe galonații de la București prea puțin îi interesa de soarta poporului român. De altfel, repetau mereu, cu obstinație și ură: „Ce-ați căutat la Stalingrad? Dar la Cotul Donului?”. În aceste condiții, delegatul Comisiei Române pentru Aplicarea Convenției de Armistițiu, lt.col. Butunoiu Cicerone, trimitea împuternicitului Subcomisiei Aliate de Control la data de 28 iunie 1945 adresa de informare
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
trupul de fum” care împiedică ascensiunea poetului către „albastrele altare”. Ecartul temporal dintre cele două etape lirice ale lui S. corespunde distanței ce separă abstracțiunea ideii de concretețea și plasticitatea verbului: descoperind cu uimire o lume căreia îi refuzase cu obstinație dimensiunea paradigmatică a adevărului și esenței, poetul se regăsește plin de bucurie în corpuri și obiecte, încredințându-se de calitatea ultimă a realului („Nu există alt cuvânt decât cuvântul”) și lăsându-se pradă freneziei dionisiace care stăpânește lumea lui Saturn
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
pentru Presă și Tipărituri, acesta va prelua și o parte din sarcinile vechiului organ al cenzurii 12. Presiunea ideologică asupra creației cultural-artistice și, în mod direct asupra celor care o produceau, a devenit o constantă a anilor 1970-1980. Perpetuarea cu obstinație a construcțiilor semantice create prin alăturarea forțată a adjectivului "socialist" - scriitor/literatură/poezie/artă socialist(ă) - deși în realitate goale de conținut reflectau, de fapt, viziunea regimului de la București, pentru care orice act cultural trebuia să se desfășoare în interiorul limitelor
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ale autorului, decurg dintr-o tranșantă atitudine antitotalitară, din oroarea fostului discipol al lui Blaga față de compromisuri. Există, neîndoielnic, o notă de frustrare în judecățile, uneori lipsite de nuanțe, apodictice, ale scriitorului marginalizat. Cu atât mai de admirat rămâne însă obstinația sa de a scrie pentru sertar, de a nu accepta inevitabilele compromisuri pe care le-ar fi cerut o poziție centrală, de notorietate publică, în sistem. Ironia sa îi vizează, în epistolar, îndeosebi pe colegii din Cercul Literar, care o
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
putea asista la căderea regimului comunist, văzută însă de scriitor, cu luciditate, ca iminentă, cum o vădesc paginile jurnalului său. Prietenii au fost impresionați de sobrietatea cu care Sîrbu vorbea despre propria moarte, pe un ton ușor, glumeț-autoironic, evitând cu obstinație penibilul exprimării unei compasiuni convenționale. Ca să-l cităm pe Virgil Nemoianu, Gary "moare cu demnitate de senator roman"36. Revenind la considerațiile despre arta epistolară a scriitorului, se cuvine să mai menționăm că Ion D. Sîrbu nu scrie neglijent, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
România Mare. Știind că Rusia a fost adversarul cel mai hotărât al Unirii și Principelui străin, nu ne surprinde atitudinea antimonarhică atât de înverșunată a comuniștilor din România. Presa comunistă, neobosită, intoxica populația cu... „aria calomniei și minciuni”, cântată cu obstinație de comuniști că: „poporul știe din tată în fiu..despre Hohenzollerni care șiau atras antipatia plină de revoltă a poporului... și.. care îi stăteau ca un ghimpe în inimă...”. „Calomniază... calomniază... că până la urmă tot se prinde ceva..!, acesta-i
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
englezoaică“. Adică o persoană cu o aleasă legitimitate istorică în Toronto și, în ciuda faptului că nu era nici frumoasă, nici bogată și nici prea tânără, era o partidă. Autohtonii se țin separați de noii emigranți și o fac cu o obstinație care înseamnă mai mult decât prudență. Părinții fetei nu făceau un secret din lipsa de considerație pentru român. Român, polonez sau ucrainean, pentru ei era totuna: un străin. Mai bine zis, un corp străin. În cei patru ani cât a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
drept dovadă în acest sens valoarea negativă pe care indienii din cele două Americi o atribuie ecoului în miturile lor. Acesta apare sub forma unui duh rău ce-i scoate din sărite pe cei care îi pun întrebări, repetîndu-le cu obstinație. Cînd interlocutorul se supără, Ecoul îl snopește în bătaie și-l lasă schilod ori îl leagă fedeleș cu mațe de om, din care are coșuri pline. Alte tradiții îi atribuie bătrînei pe nume Ecou puterea de a pricinui crampe, ceea ce
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
lingă rănile. Cu tot afluxul de talente, se resimțea încă adânc absența oamenilor importanți de odinioară. Departe de a eclipsa vechile personalități, nou apăruții se înregimentau într-o atmosferă anticulturală în care nu talentul, ci gradul de îndoctrinare conta. Cu obstinație încă se susține că Labiș a fost un poet comunist. Convingerile de acest fel au constituit și pentru dânsul, ca pentru întreaga sa generație, o etapă în precipitatele dar profundele lui transformări. Din multe puncte de vedere perioada de doar
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în scutece!?! Din fiecare vagon, ochi lacomi de lumină și libertate priveau cu tristețe la lumea de afară, străduindu-se să înțeleagă motivul acestei schimbări din viața lor. Partea dureroasă era că nu găseau niciun răspuns la întrebările repetate cu obstinație. De ce? De ce? Cum e posibil? Nu se știau cu nimic vinovați. Erau oameni cinstiți, care nu intraseră niciodată în conflict cu legile Statului, câștigându-și traiul zilnic prin muncă onestă. Și atunci? De ce?? Familia Butu nu avea motive de bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
jos. Peste jumătate de oră te aflai încă la pământ, "țintuit", dar nu-ți dădeai seama ce faci. Când te-ai așezat pe scaun abia răsuflai, ochii ți se înroșiseră de praf, îți curgeau lacrimile. De plâns nu plângeai din obstinație, n-ai mai plâns din copilărie. Atunci o făceai de ciudă că ești copil și nu matur. Dar, iată, ai ajuns și aici! Nu-ți pare rău, te gândești însă la căldura căminului de acasă. Cel puțin acolo plutești între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
expozițiile personale avea timp să se ducă. Intrase într-un fel de inerție fatală ce-l ținea legat de pensulă, culori și pânză. Imaginația lui bogată crea tablouri noi ce nu-l dezmințeau, nu-l trădau continua să fie cu obstinație pictor suprarealist să nu-și dezamăgească criticii, să nu dezamăgească publicul. Așa se lansase, așa vroia să sfârșească: o celebritate ancorată pentru totdeauna în arta secolului, suprarealismul. Vedea în el tot ce e mai bun și mai durabil în plan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a degradat. Românii erau fericiți când primeau din străinătate „lucruri la pachet“, În genere articole de Îmbrăcăminte second hand și disparate (dar oricum mai atrăgătoare decât ponositele și uniformele confecții comuniste). Cafeaua, țigările, săpunul erau alte produse străine vânate cu obstinație. Pentru majoritatea românilor — cu excepția unui mănunchi de intelectuali de „formație veche“ —, asemenea mărunțișuri (care, este drept, fac viața suportabilă) au trecut Înaintea valorilor esențiale ale Occidentului. După ieșirea din comunism, contactele cu străinătatea au devenit mai directe și mult mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]