614 matches
-
vin de Cotnari și șampanie franțuzească, țarul fiind cunoscut ca un mare iubitor de băuturi. De altfel, oastea ru să și moldovenească era deja la Țuțora și se pregătea de luptă, făcând lucrări de fortificații ..” atunce s au făcut trei obuze” spune Neculce, ..”în gura Jijiei” lângă Stănilești. În aceste „obuze”, de fapt niște redute pentru artilerie și infanterie, erau c oncentra te corpuri de oaste. Pe 9-12 iulie sunt lupte cu turcii, care au suferit pierderi importante în fața focului artileriei
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
un mare iubitor de băuturi. De altfel, oastea ru să și moldovenească era deja la Țuțora și se pregătea de luptă, făcând lucrări de fortificații ..” atunce s au făcut trei obuze” spune Neculce, ..”în gura Jijiei” lângă Stănilești. În aceste „obuze”, de fapt niște redute pentru artilerie și infanterie, erau c oncentra te corpuri de oaste. Pe 9-12 iulie sunt lupte cu turcii, care au suferit pierderi importante în fața focului artileriei și puștilor când atacau aceste redute. Realizând slăbiciunea armatelor ruse
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
din anul 1691, care a afectat din plin și zona Neamțului, Ion Neculce spune că: în al șasălea an al domniei lui Cantemir vodă cobo râtu-s-au iară craiul Sobețki cu oști grele în Țara Moldovei... ș-au venit craiul cu obuzul pe la Botășani, și pen Cotnari păn la Târgu Frumos, și de la Târgu Frumos iar s au întors în țara lui, că era vrem e de toamnă. Și atunce întorcându-să, au lăsat oaste cu bucate în cetate, în Neamțu și-n
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
nevoit să-i refuze cererea, dar îl numește într-o funcție de stat majorist***. Eduard și-a însoțit tatăl în toate inspecțiile pe care acesta le făcea pe front; într-o zi, puțin a lipsit să nu fie omorît cînd un obuz a explodat la doi pași de mașina din care abia coborîse, ucigîndu-l pe șofer. Trebuie spus că în ciuda criticilor care i s-au adus și i se mai aduc, Eduard, deși avea un simț al datoriei lilliputan și foarte maleabil
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cavaleria o poziție puternic întărită cu tunuri, în lipsa infanteriei și a artileriei proprii (v. și NOTA 56); quarto, formația prea strînsă, de falangă (sau tercios spaniole), a cavaleriștilor britanici, ceea ce a permis tunurilor rusești să efectueze trageri de la distanță cu obuze brizante și apoi trageri directe de la mică distanță în masa compactă de oameni și cai, un veritabil carnagiu. Căpitanul Nolan, poate principalul vinovat, a murit printre cei dintîi, lovit de schije, pe cînd încerca zadarnic să oprească șarja. Raglan a
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
germane, a fost silită, în luna octombrie, să se retragă în Moldova, astfel încât inamicul a ocupat Bucureștiul în luna decembrie. După o perioadă de refacere cu sprijin francez, în vara anului 1917, armata română declanșează contraofensiva. În țărâna răscolită de obuze, în umezeala tranșeelor, printre trunchiurile de copaci, în lapoviță și ninsoare, în scrâșnetul tăios al gerurilor și în toate lipsurile materiale, în contrast cu înzestrarea armatei dușmane, ostașii români au dat dovadă de un eroism legendar. Lupte crâncene s-au
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în jos, pe pantă, când ca să se înțepenească în hățișul de la marginea pădurii, când ca să sfâșie luciul neted al apei. Unele blocuri rămâneau nemișcate la doar câțiva metri de gardul de uluci care le apăra casa. Când vedeau un nou obuz de piatră, bărbatul și femeia tresăreau, desfăceau instinctiv brațele, ca și cum ar fi putut împiedica acea cădere de bolovani ce săreau rupând trunchiurile, smulgând zdrențe largi de țărână... Când exploziile încetară, se priviră și avură timp să-și spună că prezența
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întoarsă spre bezna ce se adâncea dincolo de fereastră. Rețeaua plasei pentru țânțari se detașa vizibil pe fundalul negru și cald. Și se vedea din ce în ce mai bine, în mijlocul acelui dreptunghi prăfuit, o ruptură în zigzag: unda de șoc a unuia dintre ultimele obuze făcuse o incizie în acea țesătură care ne separa de oraș și de agonia lui. „Să spunem adevărul...“ N-am îndrăznit să obiectez. Tulburat de rolul de martor sau de judecător pe care mi-l încredințai, am pus unul lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de gravitate deplasat. Aveau particularitatea atroce de a se plimba prin corp într-un mod imprevizibil și de a se fixa în locurile în care se ajungea cel mai greu. La câtva timp după asta, au apărut bombele cu fragmentație, obuzele umplute cu ace tot mai ingenioase care păreau să ne antreneze într-o competiție macabră, în care instrumentele noastre obișnuite se dovedeau adesea neadaptate. Și apoi, într-o dimineață, elicopterul care trebuia să aducă supraviețuitorii, răniții și morții după o
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
umeri enorme valize, intrau în apă pentru a mări distanța între viața lor, devenită brusc prețioasă, și moarte. Ceea ce m-a făcut să mă dezmeticesc a fost absența oricărui bagaj. Puținul pe care-l posedam arsese în spitalul distrus de obuze în timpul nopții. Dimineață, un funcționar de la ambasadă îmi împrumutase aparatul lui de ras... M-am așezat pe nisip, urmărind scena cu o privire aproape distrată acum. Numărul valizelor pe care oamenii le suiau în bărci mă lăsa perplex. Îmi spuneam
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de ajutor la îmbarcare, am nimerit peste un bărbat care voia să se urce alături de bagajele sale și care m-a luat drept un concurent. M-am tras înapoi, el s-a cățărat, evitând să se uite la mine. Un obuz făcu să țâșnească îndărătul unui dig un uriaș gheizer de nisip, bărbatul deja instalat se aplecă iute, lipindu-și fruntea de pielea valizelor. Cineva urlă: „Haide, repede, plecăm!“. Un altul, care bătea încă pasul pe loc, în apă, îl înjură
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lui stârneau deja râsete. — Sovieticii produc chestia asta în uzinele lor de armament. Ceea ce le permite mai întâi să disimuleze producția de proiectile teleghidate și apoi să le facă o plăcere copiilor. Deși mașinăria asta cântărește mai mult decât un obuz și face zgomot cât un tanc. Uitați-vă! Omul se așeză pe vine, apăsă de mai multe ori pe mânerul titirezului pentru a acționa arcul ascuns în corpul nichelat. Jucăria se lansă într-o rotație ca de vals, cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în noroi și sânge, când, în primele clipe de după o luptă, simți cu violență viața celuilalt, foarte apropiată, tăcută și mai uimitoare chiar decât propria-ți supraviețuire. Pe drumurile războiului, Vulpoiul văzuse cai care se înecau și cai sfârtecați de obuze, un armăsar cu picioarele din față smulse, care încerca să se ridice într-un salt monstruos, un atelaj abandonat în turba adâncă a unei mlaștini: caii se împotmoleau tot mai tare, prizonieri ai unui tun inutil. Și ofițerul din rândurile
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai auzise până atunci decât lătrată și pe care o credea făcută pentru asta. Mai era și propriul său trup pe care, timp de o clipă ce nu se mai sfârșea, îl văzu întins, inert, în hârtoapele înzăpezite. Detonarea unui obuz suprimă toate zgomotele și astfel, în mijlocul tăcerii unei lumi dispărute, se văzu cu o privire exterioară și foarte îndepărtată („ca din cer“, avea să gândească mai târziu): trupul unui soldat în mantaua militară pătată de noroi, cu brațele în lături
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
furtună, tunetul imita exploziile într-un bubuit surd, la celălalt capăt al orașului. Pavel se ridică, chemă infirmierii care traversau strada în goană, cărând două trupuri puse pe o targă... Împreună cu alți soldați, înaintă de-a lungul caselor găurite de obuze, apoi, auzind un tropăit, cârmi într-o stradă mai puțin atinsă și începu să verifice clădirile, una după alta. În penultima se pomeni singur. Culoarele, ușile claselor, iar în clase, tablele și bucățile de cretă în șănțulețul tablei, dedesubt... Unele
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
părea intactă, până și zâmbetul părinților, în fotografia din încăperea unde luau masa: tatăl, cu capul ușor întors către mamă, părând că așteaptă ca ea să vorbească... În orașul aflat atât de aproape de Dolșanka, un oraș pe jumătate ras de obuze, îl cuprinse o îndoială.. Voia să se asigure doar că fotografia continua să zâmbească pe perete... În refuzul comandantului, văzu un semn rău, care se confirmă după câteva zile: un câmp de mine peste care călcară ca un grup de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la sora lui, la mama lui... Și la Sașa. La alte chipuri de femei. Avuseseră uneori, în priviri, aceeași sclipire de durere și de frumusețe... Într-o zi, într-un oraș polonez, trecând prin fața unei biserici pe jumătate distruse de obuze, ghici despre ce era vorba. Imaginea bisericii din Dolșanka îi reveni în minte. Și ea dărâmată, dar cu o tenacitate vindicativă: cupola smulsă, acoperișul ars, o bucată de zid împrăștiată de dinamită, opera tovarășului Krasnâi. Interiorul, rămas descoperit, era năpădit
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
deranja ofensiva unei întregi divizii. Nu se știa dacă mai erau prizonieri în barăci: nu se zăreau decât vreo treizeci de deținuți legați de niște stâlpi, de jur împrejurul lagărului, ca niște scuturi. Trebuiau să atace fără să arunce nici măcar un singur obuz, fără grenade. „Cu mâinile goale?“ se miră un nou-venit. Nimeni nu-i răspunse. Fură aruncate la asalt trei companii disciplinare, șase sute de oameni. După primul atac, respins, Pavel văzu că rulourile de sârmă ghimpată dispăruseră pe jumătate sub trupurile nemișcate
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
temut. Pavel dădu peste unul dintre acești soldați chiar în cartierele mărginașe ale Berlinului, unde compania lor bâjbâia în mijlocul micilor grupuri de rezistență. Drapelul roșu flutura deasupra Reichstagului, victoria era anunțată, dar acolo, îndărătul acelei biserici cu acoperișul străpuns de obuze, se mai ascundeau trăgători care refuzau să se predea. Mai ales acela, cu chipul negru de fum, care ciuruia strada pitindu-se în spatele unei coloane mâncate de gloanțe. Părea invulnerabil. După fiecare rafală, când praful se risipea, se vedea iarăși
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
deodată cât se poate de posibil și abia atunci băgă de seamă că drumul, drumul acela bine cunoscut, până la cea mai măruntă cotitură, se schimbase. Nu șirul de camioane incendiate la ieșirea din reședința de județ, nici craterele lăsate de obuze creau impresia asta. Pur și simplu, drumul de pământ dispărea ici-colo, sub înaintarea pădurii. Mălini tineri creșteau pe mijlocul drumului, iarba năpădise hârtoapele. I se întâmpla să dea cu vârful cizmei peste pălăria unor bureți pestriți, să ocolească vreun mușuroi
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu Sașa, despre singurătatea ei în mijlocul stepei nesfârșite, despre clipa în care povestirea ei se încheiase, lăsându-mă în fața unei mame și a unui tată aplecați deasupra copilului lor, într-o noapte din Caucaz. Cu puțin înainte de răsăritul soarelui, un obuz a străpuns zidul hotelului, un șir de pahare au alunecat, unul câte unul, și s-au sfărâmat de tejgheaua barului. Rafalele pătrundeau deja în holul de la parter, urcau spre etaj. Am spart un geam de la bucătărie, apoi un altul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ascultau de timp. Îi vedeam pe cei pe care abia îi cunoscusem sau pe cei care muriseră cu mult înainte de nașterea mea: soldatul cu ochelarii împroșcați de noroi, cărând în spate un rănit, celălalt, întins pe un câmp brăzdat de obuze, buzele sale întredeschise, de care o infirmieră apropia o oglinjoară, cu sau fără speranța de a o vedea aburindu-se ușor la suflul vieții. O mai vedeam și pe cea care-mi vorbea despre acești soldați, o femeie cu păr
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
evenimentelor din istoria națională, V. publică sporadic versuri și proză de Carmen Sylva (Paza Dunării, Peleșul povestitor, În luncă, Pe Dunăre), poeme de Ioan S. Nenițescu (Vorbe sfinte), Haralamb G. Lecca (Scumpă țară românească), reproduce poezii de Vasile Alecsandri (Primele obuzuri, Concert în luncă, Dan, căpitan de plai) și Anton Pann (Pentru șezătorile de la sate), iar în foileton include nuvela Doamna Chiajna de A. I. Odobescu. Titulatura rubricilor - „Sfaturi”, „Știrile săptămânii”, „Din străinătate” - indică fără dubiu tipul de subiecte pe care le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290672_a_292001]
-
o mică fabrică, avea mașini de cusut, avea și un magazin de manufactură și galanterie. Astea le avea în Basarabia și au rămas toate acolo. Mai avea o căruță cu un cal, în care ne-am urcat când ajungeau deja obuzele în Leova, în oraș, când s-a decretat evacuare de urgență. Mama a fost o femeie robustă cum cineva nu-și imaginează, a fost un buldozer pentru viață. C. I.: Câți ani aveați la evacuare? S. Ț.: Nouă sau zece
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
unde a avut moară și Ghimuș ăsta din Bârlad. Moara a fost vândută atunci când a murit tata. Era moștenire de la Victor Ralea, fratele lui. Acesta, pe frontul Primului Război Mondial, a fost îngropat până la brâu, de fapt până la gât, de explozia unui obuz. N-a pățit nimic, numai că a stat două zile îngropat în pământ până când suflul exploziei unui alt obuz l-a destupat de acolo. S-a întors din război cu șoc psihic post-traumatic. C.I.: Două case? În aceeași curte? De ce
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]