280 matches
-
să-i înapoiați la dreptele lor datorii, căci la dimpotrivă departamentul cu osebite măsuri va fi silit de a porunci el de-a dreptul Căpitanului de slujitori chipul întrebuințării slujitorilor. Ministrul treburilor din lăuntru și cavaler, Nedescifrabil." Despre sistemul de ocârmuire al Moldovei pe timpul Regulamentului Organic, lucruri interesante aflăm din Oficiul Domnesc din 26 iulie 1848, nr.70 trimis Sfatului administrativ, unde Domnul atrage atenția: „.. .am hotărât a chema osebită luare aminte a Sfatului Nostru, asupra măsurilor cuprinse în următoarele 28
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de Regulament, iar când vreo nevoie extraordinară în țară ar prilejui ceva cărături, vor fi acei locuitori scutiti de lucru drumurilor..." i Chiar dacă nu l-am redat în întregime, din economie de spațiu, acest document ne lămurește asupra sistemului de ocârmuire conform Regulamentului Organic. El ne face să înțelegem că hatârul și bunul plac nu dispăruseră, iar Regulamentul se aplica numai în parte și doar de către unii - cei neajutorați. Sameșul ca slujitor domnesc rămânea, el avea toate însărcinările de ordin fiscal
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
27 februarie 1928990. În același document s-au făcut câteva precizări menite să "evite orice confuzie și coliziune de drepturi în prezent și în viitor", privitoare la Institutul "Presa Bună": "Institutul Presa Bună este o întreprindere diecezană, sub direcțiunea și ocârmuirea Episcopiei, având scopul său și mijloacele sale proprii de activitate; Institutul Presa Bună este trecut la Tribunalul Iași pe numele episcopiei Catolice; Atât clădirea, cât și materialul tipografic al institutului sunt proprietatea Episcopiei, care însă le dă destinație clară și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și construcții au contribuit la despădurire. În sistemul economic al secolului al XVIII-lea, produsele pădurii au cunoscut o largă utilizare meșteșugărească. Inițiativa localnicilor de a tăia pădurea pentru a face ogor, a fost încurajată de către stăpânii moșiilor și de ocârmuire. Până la 1900 au dispărut vechile păduri dintre Craiova, Caracal și Olteț cuprinse în harta lui Specht (1790) și harta rusească din 1835. Harta din 1864 înfățișează doar câteva insule care au mai rămas din pădurea din jurul Caracalului. Magazine mari și
Caracal () [Corola-website/Science/296952_a_298281]
-
la Călărași. La 18 aprilie 1833 se poruncește mutarea capitalei la Călărași, fapt ce a dus la căutarea clădirilor necesare autorităților și a unor case de locuit pentru șefii județului, precum și la mutarea în Călărași a instituțiilor județene de profil (ocârmuirea, tribunalul și poliția). La 1 noiembrie 1833, cu prilejul intrării în funcțiune a primei comisii a orașului Călărași, se adoptă primul buget în sumă de 8000 de lei, propuși a fi cheltuiți pentru modernizarea uliței centrale a orașului și pentru
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
o moșie particulară, fără nici o perspectivă de viitor. Locuitorii orașului și-au manifestat în dese rânduri dorința de a se elibera de sub stăpânirea moșierului, convinși fiind de avantajele pe care eliberarea le-ar oferi dezvoltării orașului. S-au trimis jalbe Ocârmuirii județului Ialomița în mai multe rânduri, nici una neavând rezultate scontate. Locuitorii nu s-au lăsat și au acționat și în anii următori; astfel, s-au adresat în 1849 domnitorului Barbu Știrbei, care în noiembrie 1849 a răspuns raportului, admițând că
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
orașul Filiași, acestea fiind pavate cu piatră cubică începând cu anul 1960, tot sub conducerea lui Ștefan Moraru în Filiași s-a introdus prima rețea de canalizare și apă potabilă ce acoperea zona centrală a Filiașiului. În jurul aniilor 1958-1963, sub ocârmuirea primarului Ștefan Moraru s-a amenajat primul centru de agrement și relaxare la Hanul Mare, zona celor 3 lacuri, existând posibilitate și condiții foarte bune pentru pescuit, iar la sfârșitul săptămânii se deschidea debarcaderul fiecare cetățean având posibilitatea de a
Filiași () [Corola-website/Science/297015_a_298344]
-
au fost construite în jurul anului 1954 aici se țineau balurile de săptămână, se proiectau filme și spectacole. Ștefan Moraru a rămas și rămâne în istoria Filiașiului unul dintre primarii care au pus piatra de temelie Filiașiului de astăzi. Tot sub ocârmuirea lui Ștefan Moraru s-a construit actuala piață și Hala orașului. În jurul anului 1967 Ștefan Moraru a pus piatra de temelie a Fabricii de Pâine, a Restaurantului Jiul și Grădinii de Vară din spatele acesteia. Omul Ștefan Moraru a fost singurul
Filiași () [Corola-website/Science/297015_a_298344]
-
din Buzău, care va se va îngriji să populeze satul, destrămat din cauza trecerii neîntrerupte a trupelor otomane și tătărești în perioada 1595-1600. Dintr-o catagrafie a satelor plășii Ialomița întocmită la 10 aprilie 1837 de epistatul Constantin Doicescu și înaintată Ocârmuirii județului Ialomița, aflăm că în acel an din cele 125 de familii ale Sloboziei 91 erau de țigani. Satul Slobozia avea în acel an 612 locuitori, erau lucrate 1.360 de pogoane de pământ (se cultivau numai grâu, porumb, orz
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
si mult mai târziu în local propriu. Satul, până la Cuza, când s-au ales primarii, era condus de un pârcălab alături de care se afla preotul și juri comunali. Preotul și pârcălabul erau datori să citească și să prelucreze obștiei publicațiile ocârmuirii, tot ei păstrau cutia obștei cu veniturile cetățenilor. Chiverniseala banilor adunați în cutia obștei se făcea de către un grup de săteni și proprietarul satului. Cetățenii cei mai cinstiți, în număr de șase împreună cu preotul aveau grijă de această cutie. Cutia
Drăgănești-Olt () [Corola-website/Science/297045_a_298374]
-
o parte din locuitorii comunei au venit din Ardeal. Astăzi există familii întregi cu numele de Ungureanu, fapt ce întărește ipoteza enunțată. Numele localității a mai fost menționat și în anul 1835 când clăcașii din Chiojdeanca și Trenu se plângeau ocârmuirii județului Saac (Săcuieni), că arendașii moșiilor moșnenești, neprielnice pentru culturi și cereale au măsurat și locuri sterpe, i-au obligat să plăteasca ocaua și pe respectivele suprafețe. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Podgoria a
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
peste râul Olt, îl alungă pe Simion din țară, și îl pun pe tron pe Radu Șerban Basarab. Detronarea lui Simion a fost determinată și de uciderea lui Mihai în Transilvania, și pentru că nemții ajunseseră stăpâni acolo și astfel amenințau ocârmuirea Munteniei ca vasală a turcilor și a polonezilor. Noul domn sprijinit de boieri era chiar protejatul împăratului german și se ciocnise de mai multe ori cu oștile lui Simion, ajutat fiind și de oștile lui Basta (1602). Cu toate eforturile
Simion Movilă () [Corola-website/Science/299287_a_300616]
-
Simonide ne-a făcut români". În anul 1843 a fost numit revizor al "Școalelor din Țară Românească". La 24 iunie 1848, la solicitarea Ministerului Treburilor din Lăuntru, Guvernul Provizoriu îl recomandă pe Nicolae Simoniode și pe Toma Furduescu pentru "Secretariatul Ocârmuirii județului Argeș". La 12 septembrie 1848 a fost desemnat magistrat și apoi președinte de Tribunal. În anul 1853 este ridicat la rangul de serdar și revizor școlar. Contribuie, în mod direct, la înființarea Școlii din mahalaua Oțetari, din București, alături de
Nicolae Simonide () [Corola-website/Science/307720_a_309049]
-
au fost reproduse mai sus. De asemenea, în apropiere de zidul vestic al mănăstirii, se află mormântul arhimandritului Mitrofan Băltuță (1 iulie 1927 - 16 iunie 1995), stareț al Mănăstirii Cetățuia (1971-1995) și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1981-1995), sub ocârmuirea căruia s-a realizat restaurarea complexului monahal.
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
1847 în "Biserica Dintre Romani" dinTurda Andrei Șaguna este ales episcop al Bisericii Ortodoxe. Este hirotonit episcop pe 18 aprilie 1848, de Duminica Tomei, la Carloviț de către episcopul sârb Iosif Raiacici.Atunci a spus:""Se cere de la mine ca, prin ocârmuirea mea, să se pună în lucrare reînvierea diecezei noastre transilvane, și reînvierea aceasta să corespundă trebuinței Bisericii, mântuirii poporului și spiritului timpului"" La 3/15 mai 1848 prezidează, împreună cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeni, Adunarea de la Blaj. În fruntea unei delegații
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
culoarea pielii sau de forma ochilor, oamenii rămân oameni"" . De asemenea, PS Antonie consideră că necredința este astăzi cel mai mare pericol care amenință umanitatea, îndemându-i pe toți credincioșii să nu-și piardă încrederea în Dumnezeu, indiferent de vremuri sau ocârmuiri. ""Trebuie să fim pregătiți pentru vremurile grele care vor veni. Noi trăim acum aceste vremuri tulburi, dar numai cine are ochii minții deschiși și treji le poate vedea, le poate simți. Oamenii se omoară între ei în tot felul de
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
prostia demnitarilor („"Oracolul"”, „"Dregătorul"”), servilismul față de cei mari („"Elefantul și Javra"”, „"Vulturul și Păianjenul"”). Pe de altă parte, Krîlov dezvăluie cauzele nedreptăților sociale și abuzurilor claselor privilegiate. În fabula „"Țăranii și Rîul"” (1813) răsună protestul poporului jefuit și exploatat de ocîrmuire în cârdășie cu slugile ei. Țăranii vin la Rîul cel mare „ca să-l înduplece, să le asculte durerile și chinurile multe”. Dar curând își dau seama că jalba lor este zadarnică: Morala fabulei este concludentă: În fabula-pamflet „"Cioara și găina
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
familia Bibescu - a dat Țării Românești pe ultimii săi doi domnitori: frații Gheorghe Bibescu (1842-1848) și Barbu Știrbei (1849-1856). Cel mai destoinic, avea să se dovedească însă, cel de-al treilea frate, Iancu Bibescu. Craiova a făcut pași mari sub ocîrmuirea lui Iancu Bibescu (1842-1848). În doar 6 ani, are loc o sistematizare a orașului, se aliniază străzi, se pavează principalele străzi cu bazalt artificial, gresie de Yvoir sau porfir aduse din Elveția , Franța sau Belgia; se fac trotuare pavate, iar
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
în cadrul căruia acționa o dualitate a puterii: pe de-o parte Tudor, reprezentând „Adunarea norodului”, transformată în organizație politico-militară, deținea conducerea și inițiativa în mai multe domenii printre care politica externă, iar, pe de altă parte, autoritatea reprezentată de „vremelnicească ocârmuire” , cu atribuții politice și administrative. Colaborarea celor două puteri a fost definită în linii generale prin „jurământul lui Tudor” din aceeași zi 23 martie/4 aprilie. Din primul moment, Tudor Vladimirescu a trebuit să acționeze într-un context internațional și
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
de Carpați. Astfel, trei țărani români din comitatul Hunedoara erau judecati pentru instigare și tulburarea liniștii publice, după denunțul unor nobili. Ecourile în Moldova a revoluției din 1821 s-au resimțit mai ales pe plan politic și ideologic. Între „vremelnica ocârmuire” din Țara Românească și „vemelnica ocârmuire” din Moldova de după părăsirea tronului țării de către Mihail Șuțu s-au strâns legăturile și s-a evocat posibilitatea ca o parte a trupelor revoluționare să treacă la nord de Milcov pentru a acționa pe
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
din comitatul Hunedoara erau judecati pentru instigare și tulburarea liniștii publice, după denunțul unor nobili. Ecourile în Moldova a revoluției din 1821 s-au resimțit mai ales pe plan politic și ideologic. Între „vremelnica ocârmuire” din Țara Românească și „vemelnica ocârmuire” din Moldova de după părăsirea tronului țării de către Mihail Șuțu s-au strâns legăturile și s-a evocat posibilitatea ca o parte a trupelor revoluționare să treacă la nord de Milcov pentru a acționa pe aceeași bază ca în Muntenia. În
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
profesor de germană și matematică la Gimnaziul nr.1, a reușit să-l convingă pe guvernatorul Fonton de Verraion că biblioteca nu mai poate rămâne în stare de provizorat. În 1860, Biblioteca este transferată într-un spațiu frumos în situl ocârmuirii guberniale, situat în perimetrul actualei USM. V. Beller se ocupă de trecerea la inventar și de aducerea la cunoștința publicului a componenței colecției și de asigurarea accesului la ea. Anul 1860 a fost numit în presa vremii Anul bibliotecii lui
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
și a uneltelor de lucru (hârlețe, lopeți, roabe, căușe etc.), precum și manopera calificată (pietrari, dulgheri). În scopul executării lucrărilor, s-au organizat trei licitații la 10, 15 și 20 martie 1839, la care nu s-a prezentat niciun amator. Astfel, Ocârmuirea a decis ca lucrările să se execute în regie proprie, fiind desemnat ca supraveghetor clucerul Panaite Vizanti de la Isprăvnicia Fălciu. Lucrările au fost începute în 1839 și finalizate în 1841, forța de muncă fiind asigurată de locuitorii satelor care făceau
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
anul 1839 se alătură conjurației confederative a comisului Leonte Radu, care urmărea să doboare regimul autocrat a lui Mihail Sturdza. Inspirați de ecourile revoluției franceze, aceștia întocmiseră și un "proiect pentru cele ce s-au socotit spre îndreptarea în ale Ocârmuirii din lăuntru". După ce domnitorul Mihail Sturdza lichidează conjurația, se regăsește printre membrii unei noi mișcări condusă de profesorul francez I. A. Vaillant cunoscută sub numele de "Societatea filantropică" sau "Fiii coloniei lui Traian despre nord-est a provinciei Moldova". Nici aceasta
Săndulache Miclescu () [Corola-website/Science/318589_a_319918]
-
citează pe Locke, Rousseau, Montesquieu, Voltaire, dar și autori obscuri precum Sabatier de Castre. Ideile sale s-au răspândit mai mult prin corespondența sa și pamfletele sale politice. Dar a lăsat și anumite lucrări interesante, precum "Socotințele mele asupra meșteșugului ocârmuirii" sau "Cercare împotriva deiștilor și materialiștilor". Intenția sa a fost să construiască o teorie politică începând cu antropologia creștină a condiției firii. Sistemul politic este justificat de un procedeu precum „republica aristo-democratică”. Al doilea eseu, al cărui titlu este în
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]