355 matches
-
izbi... Generalul, cu bărbia ridicată, îi întinse mâna și-i zise voios: ― Bravo, Bologa!... Mi s-a raportat fapta dumitale și am ținut să te felicit personal... Am ținut... da... negreșit... Glasul lui era gros și pătrunzător, și parcă te ocăra chiar când glumea. Apostol se înclină ușor strângând mâna generalului și pe urmă îi povesti amănunțit, în fraze scurte, seci, militărește, cum a distrus reflectorul. Vorbind însă, băgă de seamă că nările generalului sunt înfundate cu păr și se gândi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Trecând prin fața bisericii, văzu peste drum, în cerdac, tolănit într-un jilț, pe preotul Bote-anu, care se sorea fericit, plimbîndu-și privirea asupra satului, ca și cum ar fi fost o moșie a lui. Din casă răsuna glasul cătrănit și ascuțit al preotesei, ocărând pe slujnică, iar în ogradă o ceată de copii se jucau de-a războiul, împodobiți cu șepci lepădate de soldați găzduiți prin vecini. În clipa când zări casa parohială, Bologa uită pe doctorul Meyer și simți o nevoie nebiruită să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
moale, pe pat, suspinând lângă Apostol... 5 A doua zi, Apostol Bologa se simți ca după o beție rușinoasă. Îi era silă de sine însuși, par-ar fi săvârșit o crimă. Se repezi de dimineață în cancelarie, găsi pretexte să ocărască pe cei doi slujbași și chiar pe Petre... dar de lucru nu se putea apuca. Ieși pe afară, căutând să fugă de remușcări. " Am năvălit ca o vijelie în viața ei, am răscolit-o și nu m-am gândit decât
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
slăbiciunea mea care se ridică și mă învinuie în față. 9. Mă sfîșie și mă urmărește în mînia Lui, scrîșnește din dinți împotriva mea, mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui. 10. Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc și mă bat peste obraji, se înverșunează cu toții după mine. 11. Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiți și mă aruncă în mîinile celor răi. 12. Eram liniștit, și m-a scuturat, m-a apucat de ceafă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
meu, și nu răspunde; Îl rog cu gura mea, și nu răspunde. 17. Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele. 18. Pînă și copiii mă disprețuiesc dacă mă scol, ei mă ocărăsc. 19. Aceia în care mă încredeam, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea. 20. Oasele mi se țin de piele și nu mi-a mai rămas decît pielea pe dinți. 21. Fie-vă milă, fie-vă milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
-l trimită drept la prăpastie, pentru că-l face atuncea făr' de cuviință, un dobitoc, o fiară cu patru picioare sau, să zic mai bine, făr' de picioare și făr' de cap. Gura lui afumată și răsuflă vorbe păgânești și neînfrînate, ocărând toată lumea; răsuflările lui - râgâituri, hazurile lui - borâturi, dragostele - lovituri de pumni, căutătura - nebunească și încredințările - urâte și grețoase. Gândind la toate aceste necuviințe, mă plec a lăuda oprirea care Mehmet au făcut pentru băutul vinului la toți acei ce ar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
barda, ci este duh dat de la Dumnezeu, ca să-l lucrezi cu mintea, și de-ți va fi mintea curată, atuncea și cartea poți s-o înveți cum se cade, iar de-ți va fi mintea flușturatică, atuncea, în loc de învățătură, te ocărăști"299. Faptul că slova cărții ascunde secrete și mistere nebănuite este demonstrat istoric și etnografic. În spațiul popular românesc, de pildă, au circulat vreme îndelungată diverse versiuni ale unor cărți omnisciente: Cartea Vieții, Cartea Sorții 300, Cartea Lumii 301. Intrând
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și condamnați pentru că au încercat să pună mâna pe putere? Eu nu cred. Nu-i oare absurd să fugi cu atâta grabă de oameni care fac rău unui om, dar să ți-i faci prieteni 103 pe cei ce au ocărât pe Dumnezeu și să prăznuiești tu, care te închini Celui răstignit, cu cei ce L-au răstignit (se referă la iudei - n.n.)? Aceasta nu-i numai prostie, ci cumplită nebunie!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Către iudei, cuv. I, 5
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
-și colțurile buzelor a dispreț; sări peste bord, se transformă pentru o clipă într-un mănunchi de picioare și de brațe fluturânde, într-un plesnet de apă stropind din toate părțile, încât Frau Gerda scoase un țipăt, iar mama îl ocărî. Tata își împinse ochelarii mai sus, încercă să ajungă la pupa în timp ce vasul se împotmoli cu prora în apă și uruitul motorului se stinse ca o tuse înecată. Fratele meu fu ridicat înapoi în barcă, rânji, ca de obicei, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu unul românesc. Și eroina principală, o femeie trecută de cincizeci de ani, care-ncearcă să facă o mică afacere și nu-i iese, de altminteri nu reușește nimic, nu-nțelege nimic din societatea de după ’90, dar nici n-o ocărăște, fix În mijlocul filmului colorat violent ca lumea din jur, are un mic flash-back maro, de prin anii ’50, și o vedem Împreună cu iubitul ei pe cîmpul sovietic, la coasă, imaginile sînt precum secvențele de propagandă cunoscute, diferind ușor prin cîte-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ajute, pentru asta au funcțiile lor, am venit la ei să-mi facă dreptate, nu să le cer ceva al lor și în schimb ei mă fac să mă simt vinovat și milog), zărindu-l pe celălalt pregătit să-l ocărască iarăși, oprit iarăși de mâna adjunctului de primar, în timp ce Andrei Vlădescu continua, iritat, obosit, furios: nici n-am venit la dumneavoastră, vă știu bine părerea; am venit la tovarășul primar adjunct și de aceea vreau să întreb din nou: ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i murmurau cine știe ce vorbe grele pregătite pentru Întîlnirea cu psihiatrul. Acceleră brusc, frînă și intră În marșarier pe poarta deschisă. Coborî din mașină pe prundișul nemăturat, se apropie de o fereastră și privi Înăuntru, așteptînd să iasă Sanger ca să-l ocărască. Însă psihiatrul abandonase deja vila, mutîndu-se la vreun kilometru și jumătate spre sud, Într-unul dintre bungalourile sale din Residencia Costasol. Îl văzusem plecînd cu o după-amiază Înainte, cînd se urcase Împreună cu ultimele sale cărți Într-un Range Rover condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
devreme, împingându-l parcă din ce în ce mai repede spre mare. Plaja e pustie în această dimineață de început de aprilie. Eduard înaintează cu grijă, înfigându-și cârjele cu putere în nisipul umed, să nu care cumva să alunece. în timp ce-și ocărăște cârjele îi și vine să râdă de unul singur de ridicolul situației: e ca un explorator pitic, ca un jalnic cățărător pe orizontală. Bine că nu e nimeni să-l vadă și să râdă de el - sau, chiar mai rău
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
1... Adică: morții sunt repede uitați! îl auzi Nicanor pe Iuga, cumnatul lui, cel semeț la boi, cu înfocate sprâncene și mustăți și invalid din bătăliile pentru eliberarea faimosului oraș bucovinean, Cernăuți. Rupe-ți-ai limba, afurisit de Friț! îl ocărî, în gând, Nicanor pe Iuga, cumnatu-său, mânios că, neauzindu-l venind prin iarba dimineții, se speriase de sunetul glasului său aspru, tresărind ca sub plesnet de șrapnel. Iuga, din neamul lui Panțâru, fusese prizonier în Germania, de unde se întorsese, târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atât de sfârtecat de schijele unui proiectil sovietic, în timpul unui asalt asupra Cernăuților ocupat de bolșevici, încât rămăsese fără laba stângă și beteag definitiv. Cu atât mai mult n-ar fi îndrăznit să-i pomenească porecla sau să-l fi ocărât și înfruntat pe față, cumnatul său Galan. Nicanor era mai mic ca etate, nu făcuse războiul și lui, dintr-o cimotie de nevoiași, i se îngăduise să o ia de nevastă pe Petronia, cea cu ochii precum două medalii aurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
verzi! În tăcerea care se țesu lin printre oameni, singur Iuga se pronunță în felul lui enigmatic: Das ist Păuns Geschoss!8 Cei din preajmă țistuiră dezaprobatori: Fă-ți cruce, om roșu ce ești! Ce ai cu omul, de îl ocărăști așa ? Mai ales că îți e și cumnat ? Nicanor n-a încercat să atragă pe nimeni de partea propunerii sale, părerea sa zvâcnită în univers rămânând la jumătatea drumului între idee și faptă, până ce începură să se subțieze nămeții apoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
brazdă nouă, să se termine seria turbatelor înjurături ale specialiștilor de tip revoluționar, mecanizatori făcuți doar printr-o spoială de instrucție, administrată în graba mare. Descărcându-și năduful pe utilajele care repede și mereu se defectau, alăturându-și injuriile și ocărând vremea rece, care le îngheța mâinile bătrâne și reumatice, asudau, așa, cu mic cu mare, de cum se înroșea pleoapa răsăritului, până ce obrazul livid al lunii văruia, vinețiu, prispele caselor solitare. Tărășenia cu Pepenoaica lui Nicanor Galan deveni apanajul soboarelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întâmplări. Drept pentru care, bietele confecționere civile de uniforme militare, destinate exportului pentru Orientul revoluționar, convinse că au identificat un flagrant, precum și că ar avea de a face exact cu polul dreptății, nu mai pregetă, câtuși de puțin ci, zbierând, ocărând și afurisind cu glasuri ascuțite, se dedau, cu toatele, la hărțuirea muncitorului cel săritor la nevoie. După ce, cu învălmășeală asurzitoare de glasuri vesele, luând hotărâri neprecupețite, îl încolțiră și-l obosiră cu tertipuri din cele ce se folosesc la stână, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
supravegheată, chiar solemnă, se zice. Pentru simplul motiv că, fixat pe hârtie, cuvântul rămâne și poate provoca bucurie sau, după caz, suferință. Vorba cronicarului: "Nici ieste șagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicu. Cându ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda; dară în véci?" între categoriile de erori care ne agresează, cea mai pernicioasă pare să fie vehicularea, la întâmplare, a conceptelor. Lipsa de rigoare conceptuală poate induce confuzie în mintea cititorului
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
Când au dat toți buzna, s-a acoperit cu părul ei despletit și a rămas tot așa întinsă, cu fața la pământ. Toți se uitau la ea ca la o netrebnică; bătrânii o judecau și o certau, tinerii chiar râdeau, femeile o ocărau, o osândeau, o priveau cu dispreț, de parcă n-ar fi fost decât un păianjen. Maică-sa le permitea toate acestea, era și ea de față, dădea din cap și încuviința. Pe atunci, din cauza bolii, bătrâna era pe moarte; după două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai mult, n-o mai lăsau în pace, o necăjeau și mai abitir ca înainte, aruncau în ea cu noroi; o goneau, ea fugea ca să scape de ei, fiind bolnavă de piept, se sufoca, însă o urmăreau în continuare, țipând, ocărând-o. Odată eu era cât pe ce să mă bat cu ei. Apoi am început să le vorbesc, să le vorbesc în fiecare zi ori de câte ori aveam prilejul. Uneori se opreau și ascultau, deși încă mai ocărau. Le-am povestit cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
urmăreau în continuare, țipând, ocărând-o. Odată eu era cât pe ce să mă bat cu ei. Apoi am început să le vorbesc, să le vorbesc în fiecare zi ori de câte ori aveam prilejul. Uneori se opreau și ascultau, deși încă mai ocărau. Le-am povestit cât de nefericită e Marie; curând au încetat să mai vorbească urât, se îndepărtau tăcuți. Încetul cu încetul am izbutit să stau de vorbă cu ei și nu le ascundeam nimic; le-am povestit tot. Mă ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bătrânele din sat ca s-o îngrijească și să-i stea la căpătâi. Se pare că oamenilor din sat li se făcuse, în sfârșit, milă de Marie; în orice caz, pe copii nu-i mai opreau și nu-i mai ocărau ca înainte. Marie zăcea tot timpul în amorțire, somnul îi era agitat; tușea îngrozitor. Bătrânele îi goneau pe copii, însă ei dădeau fuga sub fereastră, uneori numai pentru câte un minut, doar ca să-i spună: „Bonjour, notre bonne Marie“*. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Pe ușă își vârî capul Ptițân și-l chemă pe Ganea; acesta îl părăsi în grabă pe prinț și ieși, cu toate că mai voia să-i spună ceva; probabil, ezita și îi era jenă să înceapă; de fapt și camera o ocărâse parcă tot din cauză că se intimidase. De-abia apucă prințul să se spele și să-și pună cât de cât la punct toaleta, că ușa se deschise iarăși și apăru o nouă siluetă. Era un domn de vreo treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu-i nici o nenorocire, nu-i nici o nenorocire! se băgă în vorbă Ferdâșcenko, apropiindu-se în grabă și bucurându-se că asistența începuse să râdă. Nu-i nici o nenorocire: se non è vero*... — Și, prințe, mai că nu v-am ocărât. Iertați-mă, vă rog. Ferdâșcenko, ești aici, la ora asta? Credeam că măcar pe dumneata nu te voi găsi. Cine? Ce prinț? Mâșkin? repetă ea interogativ cuvintele lui Ganea, care, între timp, continuând să-l țină pe prinț de umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]