352 matches
-
zic, mare câcăcios mai poți fi dacă înghiți și dezghiți bobițe. Dar ce fel de bobițe cauți tu?” Dar parcă am timp să aștept? Tipu' face un viraj pe palux-ul parcă gata pregătit pentru el și se proptește cu ocheanul chiar în cazanul cu rufe. - Aici trebuie să fie, spune. Și începe să-mi gâdile subțuoara stângă. Și pentru că știam că n-am să mă pot abține și-am să izbucnesc în râs, sar din cazan cu un hanorac în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
doarme niciodată, ziua tunde fotbaliști și tenori - aparent singura lui clientelă -, iar noaptea clădește fantastice coafuri pe creștetul soțiilor acestora: "cochilii logaritmice / în toate culorile curcubeului / pagode sprijinindu-și visele unul de altul. Turnuri care își telescopează singurătatea ca un ochean. / Cele mai complicate coafuri din lume se fac la nea Gică". Nea Gică e mic de statură și adus de umeri, îi lipsesc bicepșii și pectoralii, în schimb are cei mai dezvoltați mușchi piloerectori, iar "cea mai eficientă armă" a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spiritual, către un mai bine, al unei existențe superioare și preferabile. Murind, ei nu s-au sleit pe ei înșiși de viață, ci și-au înmulțit potențialul de energie, secătuind universul, unul de mare, altul de noapte".63 Văd prin ochean malul și colibele. Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii și uraganul nebun, îmbătat de victorii? (...) Înecatul a cuprins marea în brațe, A înfășurat-o în uragan ca într-un șal de mătase Și s-a tot dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
omul se comportă proiectiv și e firesc ca în orice realitate care îl implică, el să găsească ceea ce deja a pus în ea. Cu atât mai șocantă este situația de a nu găsi nimic în realitatea înconjurătoare. Poetul vede "prin ochean" malul și colibele (corespondente ale ruinelor romantice) și această izolare forțată îl împinge să cucerească un spațiu interior. Spectacolul din afară cade în derizoriu și în neverosimil, de vreme ce nu mai există decor și nu mai există personaje. Spânzuratul a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mobilă, fructe de pădure... Când găsea câte ceva interesant își nota într-un carnet și copia pasajele de reținut în memoria calculatorului. Seara, când cerul era senin, urca la "observator" și se uita la stele ca un copil care privește prin ocheanul acela fermecat de la iarmaroace. Era fascinant, imaginându-și tot felul de scenarii despre o stea sau alta. Luneta nu era una performantă, modernă, dar, oricum, îl aducea mai aproape de lumea aceea necunoscută, mirifică și, după ceva vreme petrecută admirând covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nu se cade să văd jos - că, așa. În ograda lui Maxim parc-ar fi nuntă: Maxim s-a urcat În căruța deshămată În fața casei, agită pălăria, apoi o prinde Între amândoi genunchii, ca să aibe mâinile libere; se uită cu „ocheanul” (covrigii degetelor) și comunică În jur: - Aista-i român de-al nostru - strigaț’ fa, să vie! Nevasta și nurorile lui Maxim strigă, chiuie, țipă ascuțit, ca druștele, fâlfâie din basmale. Nora oacheșă, drăcoasa de Ileana, s-a suit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Vor mai veni și altele. - Și altele? De unde? Omul acela? Cel care a ieșit pe poarta palatului Ak Saray În ultima zi a anului 1475? Omul acela cu ochii albaștri, cu iataganul cu perle? Omul acela care mă privea prin ochean, de pe acoperișul palatului?! Stai puțin... stai puțin... nu se poate... l-am văzut... am fost la doi pași de el... i-am pictat portretul... - Portretul? Tresări Angelo. Da, ne-ar fi de mare folos. Și unde e portretul acum? - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
am văzut plecând... cum adică prea târziu? - Achingii voiau să-l ucidă. N-au reușit. Văd că Pietro se Întoarce. - Cu Alexandru? - Nu. Alexandru galopează, Împreună cu luptătorul necunoscut, spre locul În care se află mongolii. - Luptătorul necunoscut... Gâlcă, ia un ochean. Privește prin el În locul meu. Spune-mi tot ce mișcă În zona mongolilor. Gâlcă privi atent prin ocheanul Întins de spătarul Costea. Imaginea se fixă, clară, ca și cum ar fi fost la doi pași. - Necunoscutul și Alexandru au Îngenuncheat lângă trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întoarce. - Cu Alexandru? - Nu. Alexandru galopează, Împreună cu luptătorul necunoscut, spre locul În care se află mongolii. - Luptătorul necunoscut... Gâlcă, ia un ochean. Privește prin el În locul meu. Spune-mi tot ce mișcă În zona mongolilor. Gâlcă privi atent prin ocheanul Întins de spătarul Costea. Imaginea se fixă, clară, ca și cum ar fi fost la doi pași. - Necunoscutul și Alexandru au Îngenuncheat lângă trupul lui Amir Baian. Sunt cu spatele. Nu văd nici un chip. Un mongol bătrân dă un semnal. Îl auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apoi, În aceeași fracțiune de secundă, scoaseră iataganele și porniră În galop spre locul În care se afla Marele Maestru. Sultanul pierduse cei mai buni luptători. Iar ultimul act al primei bătălii pentru eliberarea Moldovei era pe cale de a Începe. * Ocheanul lui Gâlcă rămase fixat pe umerii necunoscutului, care se ridicase. Erau umeri lați, de luptător experimentat. Mișcarea cu care se ridicase nu era europeană. Nimeni nu păstra piciorul stâng la pământ În timpul ridicării, ca și cum ar fi fost pregătit să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
s-au amestecat cu vocile EULUI și mi-au ieșit în întâmpinarea sensului. Cu emoția pierdută în glas am spus pentru prima dată că moștenirea ninsorilor e asemeni blestemului ce mă adoarme în apropierea albăstrită de Dragoste. Zărindu-te prin ocheane de Zori am băut diminețile triste ale Renașterii ce mă stropeau cu verdețuri din substanța Dragostei flămânde. RĂSUFLARE DE VREMI E noapte, frumoasă noapte... Închid ochii să pot să te gândesc mult mai aproape de mine. Emoția sufletului e o așteptare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
se părea cel mai sigur. Cu un glas abia perceptibil, a reușit să articuleze un singur cuvânt: sârma, în timp ce, cu gesturi disperate ce sugerau ochelari, binoclu, microfoane, arăta către parterul clădirii. Și tot în șoaptă: tov Timpan! Ce timpan? Ce ochean? Ce cablu? Măcar tacă-ți gura, că te aud copiii și se vor speria că ai înnebunit!.. Mai bine veneai la timp acasă, că iar a fost coadă la unt și marmeladă, iar băieții n-au avut timp să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mare încredere, cică... Dar las' pe mine că nu le voi mai suporta eu prea mult apetitul ista bolnăvicios de a-mi penetra intimitatea și de a-mi terfeli demnitatea. Îi las eu cât de curând fără timpan și fără ochean și atunci să-i văd eu cu ce se vor mai prezenta la șeriful cel mare. * * * Ghiță Ghițescu a venit într-un suflet acasă înarmat cu șurubelnițe, clește-patent, ciocan, leviere și și-a început cu râvnă lucrarea, dar nu înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
frunze și rădăcini mai departe. Prin grilajul de fier forjat se puteau vedea undele ca niște acolade. Tu îți deschideai în v vârfurile tenișilor, astfel încât imaginea să fie încadrată între șireturi întocmai ca într-o fotografie. Alteori îți făceai un ochean dintr-o foaie de caiet și vedeai râul îndepărtându-se. Te aplecai peste pod ca să-l atingi, dar întotdeauna cămașa sau vesta ți se prindea în fierul ondulat și nu te puteai întinde mai tare. De multe ori, când atârnai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
greșală. Atâtea clăile de fire stîngi! Găsi-vor gest închis, să le rezume, Să nege, dreaptă, linia ce frîngi: Ochi în virgin triunghi tăiat spre lume? ÎNECATUL Fulger străin, desparte această piatră-adîncă; Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochean! Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean, Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice, Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși, Bat apele, din baia albastră să despice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
darnică, de lapte și miere, aferim! - Hai, ia ce vrei din coșul lui Haivada Selim." Și trase mucavaua panerului turtit... Ca sculele-n sipeturi, așa mi-ați răsărit, Alvițe rumenite, minuni de acadele Sticloase - numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Nalte, De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline, Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în jocul acesta al distanțelor. Pe urmă, dreptunghiul transparent s-a rotunjit și a început treptat să se lărgească, să devină tub. Stăteam la capătul tubului, lângă Dragoș, printre distanțe. Eram din nou liniștit. În fața mea se întindea, ca un ochean uriaș, tubul, pe marginile căruia se desena ceva ca un cerc negru, deși fără culoare. De fapt, nu era nimic acolo. Iar înăuntru cercului plutea o lumină albăstrie și blândă, nu știu cum să spun, o iradiere în care totul părea albăstriu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
preț; nu mai duci - nimănui - flori, eviți vizitele și contravizitele. Scrii! De parcă asta ar fi esența unei vieți! În urmă cu douăzeci de capitole, ai întâlnit o femeie, a vrut să te scape de multe griji. O privești c-un ochean întors, tot mai aburit. Singur, ferit de orice moft; suveran peste imperiul infinit al colii de hârtie. Peste infernul personajelor gândite. Peste iubirile lor nefericite. Peste morțile lor premature. Autor al izbânzii și al fericirii lor, atunci când hotărăști că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
celor mai pesimiști, ar fi început să scrie un jurnal, un caiet de reflecții, în care nu se-ntâmplă niciodată nimic, doar stările lui de spirit și descrierea peisajului pe care-l contemplă ore în șir de la balcon, printr-un ochean...“ Mai euforic e mesajul trimis câteva zile mai târziu de Marana din Elveția: „Țineți cont de următoarele: unde toți eșuează, Ermes Marana reușește! Am reușit să vorbesc cu Flannery în persoană: stătea pe terasa vilei sale, udând cârciumăresele din ghivece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu cât primește mai multe comenzi publicitare.“ Femeia e dezamăgită: este o cititoare pasionată a lui Silas Flannery. - Prefer romanele care comunică un sentiment de neliniște încă de la prima pagină - spune ea... De pe terasa vilei elvețiene, Silas Flannery privește, prin ocheanul montat pe un trepied, o femeie tânără pe un șezlong, cufundată în citirea unei cărți pe o altă terasă, două sute de metri mai jos. - E acolo în fiecare zi - spune scriitorul - de câte ori vreau să mă așez la birou simt nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unei întreprinderi de ciment... Alungi această imagine și te concentrezi asupra șezlongului, care-ți apare prin aerul limpede al munților. Iată ca ești gata să lași totul baltă, să pleci, să găsești ascunzătoarea lui Flannery, numai ca să poți privi prin ochean femeia care citește, sau să-i cauți urmele în jurnalul scriitorului aflat în criză... (Te tentează ideea de a putea relua lectura romanului Privește în jos unde umbrele se-ndesesc, chiar sub un alt titlu și o altă semnătură?) Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Apoi a plecat el... Umbra se-ndepărtează. Respiri. Trecutul e închis. — Dar dacă el ar reapărea? — Ea ar pleca din nou... — Unde? — Ei... În Elveția... Ce știu eu... — Are pe altcineva în Elveția? Instinctiv te-ai gândit la scriitorul cu ocheanul. — Să zicem că e altcineva, dar e o poveste cu totul diferită... Bătrânul cu romanele polițiste... — Silas Flannery? — Ea spunea că, atunci când Marana o convinge că diferența între adevăr și fals e doar o prejudecată a noastră, simte nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
devin întregul... VIII Din jurnalul lui Silas Flannery Pe un șezlong, pe terasa unei vile în fundul văii, se află o tânără femeie care citește. În fiecare zi, înainte de a mă apuca de lucru, o privesc o bucată de vreme cu ocheanul. În aerul transparent și pur mi se pare că surprind pe chipul ei imobil semnele acelei mișcări invizibile care este lectura, alunecarea privirii și a răsuflării, dar parcă și mai mult trecerea cuvintelor prin ea, curgerea sau oprirea lor, elanurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mașina de scris cu foaia pe rulou, capitolul ce trebuie început. De când am fost condamnat să scriu, plăcerea lecturii s-a sfârșit pentru mine. Ceea ce fac are ca scop starea de spirit a acestei femei de pe șezlong, încadrată de lentilele ocheanului meu, și o stare de spirit ce-mi este interzisă. În fiecare zi, înainte de a mă apuca de lucru, o privesc pe femeia de pe șezlong: îmi spun că rezultatul efortului nenatural la care mă supun scriind trebuie să fie respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]