345 matches
-
rîdă: - Acum te avem pe tine călăuză. Auta se miră: - Cum vă pot călăuzi eu de-aici? - Mai ales de-aici! zise Hor. Se duseră amândoi într-o încăpere în care Auta mai intrase, ca să privească stelele. Hor îndreptă marele ochean așa încît când va trece luntrea în jurul pământului de la apus la răsărit Auta să poată zări locul căutat. Auta începu să privească. Deodată, după trecerea unui oarecare timp, strigă: - Văd Stâlpii lui Melkart... nu-i mai văd... Uite, acum, țara
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în jurul pământului de la apus la răsărit Auta să poată zări locul căutat. Auta începu să privească. Deodată, după trecerea unui oarecare timp, strigă: - Văd Stâlpii lui Melkart... nu-i mai văd... Uite, acum, țara Haru... am scăpat-o! și lăsând ocheanul îl privi trist pe Hor. Am văzut, Hor, dar trece așa de repede și e și departe. Crezi că pot desluși podișul? Abia se văd munții... Hor nu zise deocamdată nimic. Întoarse niște rotițe, deschise o cutie în care băgă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îi spuse: - Acum să te uiți cu luare aminte și în clipa când vezi munții aceia, să apeși acolo unde ți-am arătat. Dar nu întîrzia nici o clipă, nici nu apăsa mai devreme. Nerăbdător și înfrigurat, Auta urmări pământul prin ochean și izbuti să apese bumbul la timp. Hor scoase placa micuță și o dădu unuia dintre semenii săi. După un răstimp foarte scurt, acela îi aduse o placă mare, foarte subțire, pe care Auta recunoscu țara Haru și toate ținuturile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la timp. Hor scoase placa micuță și o dădu unuia dintre semenii săi. După un răstimp foarte scurt, acela îi aduse o placă mare, foarte subțire, pe care Auta recunoscu țara Haru și toate ținuturile dimprejur, așa cum le văzuse prin ochean. O luă cu mâini tremurătoare și o cercetă. Găsi munții țării Haru, cele două lanțuri așezate față în față, dar podișul nu se deslușea. Hor îi dădu o unealtă de scris și-i ceru să facă un cerc în jurul munților
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întinse mâna și mângâie cu vădită încîntare părul frumoasei Mehituasehet. Atât de mândră și veselă până atunci, nobila rome se lăsă dezmierdată ca o vițelușă și vru să sărute mâna care o mângâia. Dar în aceeași clipă Auta privi în ochean și spuse: - Ne apropiem. Poți s-o cobori mai jos. După un răstimp, pământul se putea zări ușor. Cârmaciul trase de un mâner și carapacea se dădu în lături de sub podeaua străvezie. Uitîndu-se în jos și zărind oglinda unei ape
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Hor era zeu sau într-adevăr om! Era sfârșitul zilei. Soarele cădea după cedri când plecară. Mai-Baka își întrebă cu sfială prietenul încotro au pornit; acesta se uită încă o dată îndărăt, spre turnul argintiu, apoi zise: - Hor a văzut cu ocheanele lui că la poalele muntelui se adună mulțimi de soldați și fac tabără. Noi doi vom afla ce soldați sunt și ce caută aici unde nu e graniță dușmană. - Îndrăznesc să te mai întreb, spuse iarăși arcașul, de ce nu ne-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acestor străini. Într-adevăr, după miezul nopții luntrea se îndreptă spre orășelul Țoar. Acolo coborî jos de tot și stătu atârnată în văzduh deasupra porților orășelului. Se zăreau oameni cu poveri venind dinspre miazăzi. Uh îi dădu lui Auta un ochean puternic și-l rugă să se uite la fețele lor. Nu erau încă toți, dar în zare nu se mai vedea nimeni. Oamenii mergeau cu facle aprinse și s-ar fi zărit. Luntrea se urcă din nou sus în văzduh
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Tucan • Literatură și convertire. Steinhardt, Frossard, Wurmbrand, Adrian Sabău • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aceștia din urmă vor acapara decisiv viziunea urmuziană asupra unei infralumi hidoase anchilozate în stereotipii bizare și vor covârși mai apoi limbajul poetic, jurnalistic și romanesc arghezian. În Cimitirul Buna-Vestire, de exemplu, grotescul dezvăluie înverșunarea de a vedea totul prin ocheanul deformărilor monstruoase sau de a căuta cu interes naturalist hiperbolizarea umanului josnic în surprinzătoare contexte solemne. Democratizarea limbajului arghezian presupune aici alternarea termenilor triviali cu sintagme erudite și deliberata inversare a referențialităților, înfățișând așadar bestialitatea prin livresc (scenele de sexualitate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înțelegere) și dacă nu ajungeau la învoială, atunci îi potrivea conform legei, compositio legalis... Se poate spune astfel că Zilele și nopțile unui student întârziat este unul111 dintre romanele interbelice care completează cu alte "variațiuni" tema familiei burgheze surprinsă prin ocheanul "caragialian". Din sfera problematicii domestice, un motiv caragialian recurent este cel legat de "partidele de plăcere", prezent cu alte semnificații în literatura postcaragialiană. De pildă, în piesa lui Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța, vilegiatura încetează să mai reprezinte o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personajelor, duc cu gândul la transgresarea intenționată a limitelor presupuse de drama tradițională și amplasarea posibilă în modernitate. O astfel de încadrare ar converti amintitele minusuri ale piesei în plusuri. Mai concret, privită dintr-o perspectivă diacronică inversată, întorcând așadar ocheanul intertextual dinspre farsa tragică modernă înspre drama lui Caragiale, răbdarea Ancăi nu mai surprinde ca neverosimilă, coincidența apariției nebunului în momentul cheie al nevoii de răzbunare poate fi văzută ca procedeu teatral "îngroșat", iar simetria izbitoare între "faptă și răsplată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
despre el însuși:"Studentul care avea să devină scriitor...","Viitorul scriitor..."," Tânărul cel cu ochi iscoditori..."," Tănârul care abia devenea scriitor...","Tânărul scriitor...","Gazetarul intransigent democrat..."," Tânăr cum era la cei douăzeci și cinci de ani ai săi..." etc.27 Prin același ochean întors descoperă superficialitatea "amicului" Petru Creția: 337. De fapt mă tem că Petru Creția nu are judecăți proprii. Acum câțiva ani am mers la Palat cu Adela și Remus Niculescu ne-a elogiat pe Corneliu Baba, "cel mai remarcabil pictor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de altminteri, căci am aflat de la Al. Piru că R. Niculescu și Tudor Enescu sunt pe brânci în fața acestui scriitor pentru servitoare.28 Sinceritatea presupusă de proza subiectivă a jurnalului justifică ineditul tratării temei prieteniei și viziunea caragialescă asupra "amicilor". Ocheanul întors este o mărturie a raporturilor temperate avute de Radu Petrescu cu colegii săi de generație și de școală literară. Are rezerve în privința "omului", dar și a scriitorului Mircea Horia Simionescu, îl disprețuiește pe Creția pentru lecturile sale iar de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1988. Pătrășcanu, D. D., Opere alese, vol. II, Editura Junimea, Iași, 1972. Peltz, I., Nopțile domnișoarei Mili, Editura pentru literatură, București, 1969. Peltz, I., Actele vorbește!, Editura Minerva, București, 1971. Petrescu, Camil, Mitică Popescu, Editura Albatros, București, 1973. Petrescu, Radu, Ocheanul întors, Editura Paralela 45, Pitești, 2001. Petrescu, Radu, Părul Berenicei, Editura Cartea Românească, București, 1979. Rebreanu, Liviu, Opere, Text ales și stabilit, note, comentarii și variante de Niculae Gheran și Nicolae Liu; Studiu introductiv de Al. Piru, Editura pentru literatură
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Literatură și convertire. Steinhardt, Frossard, Wurmbrand, Adrian Vasile Sabău • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Parodia literară, Livia Iacob • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Povestea populară, Michel Valière
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Albatros, București, 2003, p. 68. 24 Mircea Horia Simionescu, Redingota, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, pp. 126-127. 25 Mircea Horia Simionescu, Nesfârșitele primejdii, Editura Eminescu, București, 1978, p. 13. 26 Costache Olăreanu, Frica, ed. cit., p. 128. 27 Radu Petrescu, Ocheanul întors, Editura Paralela 45, 2001, p. 35. 28 Idem, p. 48. 29 Idem, p. 63. 30 Mircea Horia Simionescu, Toxicologia sau dincolo de bine și dincoace de rău, Editura Cartea Românească, București, 1983, p. 46. 31 Costache Olăreanu, Ucenic la clasici
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acopeream pupitrele, ca să le expun, își pierduseră mult din fascinație. Deveneau tot mai mult doar piatră și lut. Tata stătea în fața magazinelor de optică, se uita la vitrine și noi așteptam până se sătura de privit. Voia să cumpere un ochean, evident, nu un model de duzină - și, firește, nu un binoclu de câmp -, ci, pur și simplu, un binoclu cu o capacitate apreciabilă de mărire a obiectelor, dar și cu un câmp vizual cât mai larg. „Ideal“ în ce priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
rutinei zilnice, un lucru pe care să-l poată purta mereu la el - și după ce se făcuseră deja câteva săptămâni de când tata zăbovea din nou în fața unei vitrine, alături de Leica a apărut, pe bancheta din spate a noului Studebaker, un ochean compus din doi cilindri uriași și un repertoar ornitologic de Peterson, Păsările Europei, iar tata făcea sub fiecare specie pe care o cercetase o cruciuliță în index. Chiar dacă pe atunci nu știam de ce pe tata îl apucase deodată, alături de fotografiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
s-au amestecat cu vocile EULUI și mi-au ieșit în întâmpinarea sensului. Cu emoția pierdută în glas am spus pentru prima dată că moștenirea ninsorilor e asemeni blestemului ce mă adoarme în apropierea albăstrită de Dragoste. Zărindu-te prin ocheane de Zori am băut diminețile triste ale Renașterii ce mă stropeau cu verdețuri din substanța Dragostei flămânde. RĂSUFLARE DE VREMI E noapte, frumoasă noapte... Închid ochii să pot să te gândesc mult mai aproape de mine. Emoția sufletului e o așteptare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un lob, un time out, o săritură. Iară de s-ar fi Îndoit vreodată de vremelniciile sale, nu și-ar fi lăsat viața Întru primejdii prin balcoane luminate ca la Operă. Homer a scornit că la Începutul tuturor lucrurilor e ocheanul. Adecă aparatul de-i zice „Actualități”, unde-l zidește-n imagine pe Fiul Jiului, care-a stricat aproape-n joacă un guvern Într-o toamnă, și În celebrul iunie s-a preumblat cu megavocea prin București ca un papagal poetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe ușă). Noi ceilalți, rămași înăuntru, ne întrebam din priviri: când mergem la meditații? cine apără marți pe „Dinamo“? cât o mai duce nea’ Nicu? Povesteam filme, cărți, meciuri, croiam planuri mărunte de viitor (pentru mine, viitorul arăta ca un ochean întors pe dos). La plecare, tropăiam pe teancurile de reviste „Femeia“, încălziți de furie, deznădejde și-alcool. Iubirea și sexul n-aveau ce căuta acolo (cum nu mai avea nici Dana), oricum nu ne interesau detaliile, până și cinismul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu un minut în urmă. Alții ziceau că-ți recunoștea un Pobeda încă de la ușă, numai după miros: stăteai normal, cu brațele pe lângă corp, și el îți ghicea marca. Se uita la ceas ca la diamante, cu un fel de-ochean scurt proptit mereu în ochi. Pe urmă îl punea bine, într-un sertar căptușit cu catifea. Îți lua comanda mârâind și te dădea afară; a doua zi, ceasul era gata, îți schimbase și curelușa. Dacă aveai nevoie de-o curea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Sau lirica elegiacă - pentru a mai da un singur exemplu -, care găsește noi echivalențe vechii ambianțe romantico-simboliste, într-un text precum Profil tăiat în lacrimă, unde funcționează iarăși tehnica simultaneistă, sintaxa ușor eliptică, „analogia de corpuri geometrice”: În ținutul amar ochean glasul tău Și ca mărcile poștale te privesc ferestrele, ușile ș...ț Încă zece pași vântul mă ia de braț Concav râsul Și sonata ca o poliță de asigurare Sub vâsle stelele cad chei în cerneală Lacul Creierul oscilează ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
răscolit din lumina adâncului” (XX). Iar seria recurențelor continuă, în spațiul aceluiași poem, cu „noaptea șcareț ca un paznic încearcă lacătele tristeții”, cu „glasul care nu mai poate scăpa din ocna obicinuinții”, ori cu imaginea omului care „astupă cu bancnote ocheanul prin care ar putea privi în veșnicie”, și chiar a „lanțurilor sângelui” zăngănind “în închisorile vinelor” ... În ce privește suita corespondentă de metafore ale inerției, ea nu era, tot aici, deloc mai săracă, de la „mucegaiul zilelor”, „somnul lânced” al plantelor ori „nămolul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pași liniștea s-a deschis coridor”, „orașul s-a deschis ca un porte-cigarettes”, „ca un păun anotimpul în piept s-a desfăcut”, „pasul ca un cuvânt, geam deschis / Câmpul între coaste plug sau pian”, „Noaptea despletire albă...”, „În ținutul amar, ochean glasul tău”, „sufletul peste cupole despletit”, „sânul se deschide porte-feuilles”, „se desfac stele”, „arterele mi le descui ca mănușile”, „Intră în mine ca un tren în gară” - sunt doar câteva spicuiri din cele zece poeme ale Invitației la bal. La
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]