405 matches
-
găsi... De-o pildă, să luăm cîteva litanii, la întîmplare: "...Adio, mamă Lixandro, da' pă noi cui ne mai lași?..." Sau: "Adio, Lixandro tată, la peptu'tău cînd ne mai strîngi?..." Alta: "Adio, Floricica mamii, pă mine cui... (indescifrabil)... mîncați-aș ochișorii tăi ca prunili, cum de-ți veni, fă, să fugi cu Milică-n lume, vrusei să te dau după priceptor, zburdalnico, da' tu te-nhăitași cu... (greu de reprodus)... Alta: "Tu, care ești perdută în neagra veșnicieeee,... of și iar of
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
șira spinării. Atîta efort, merita și o cauză. Eu una, aș prefera altă specialitate, dar fiecare cu gustul lui, nu? Cei cu platforma întîrzie și mă duc, din nou, la telefonul public să-i rechem. Formez și...ce-mi văd ochișorii mei frumoși? Altă vitrină. "Cele mai mici prețuri din zonă!". Dedesubt, poza electorală a aceluiași Vasile Mihalache. Același zîmbet! Nu vrea nimeni să-l cumpere? E ieftin, ca braga! Cu o singură condiție: să nu depășiți zona. Doamna Cezarina și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
casa părintească era cea în care se născuse. Acolo doctorul a stat în leagăn. Apoi într-un pătuc. Șiamintea chiar de o pereche de rândunici care își făcuseră cuib deasupra pătucului. Mama lăsa pentru ele ferestrele deschise. Copilul creștea cu ochișorii la cuib. Când unul din părinți țâșnea săgeată pe fereastră, celălalt ateriza vertical, atârnat de marginea găoacei. Garda se schimba în ciripituri graseiate. Căptușite cu atlas vișiniu, patru pliscuri tivite cu caș, dintr-o dată se căscau în cuib. Unul înghițea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
la recensământ, fiecare după seminția din trăgea. Astfel, cei doi, fiind din seminția lui David, Proorocul Împărat, s-au dus să se înscrie la Betleem, cetatea de baștină a acestuia.” „Bunicuțo”, o întrerupse Andreea, o fetiță de șase ani, cu ochișorii negri și vioi, „ce înseamnă recensământ?” „Recensământ, dragii bunicii, înseamnă că se face numărătoarea populației unei țări, ca să știe cei ce o conduc câți locuitori se află în acea țară.” „Dar ce înseamnă seminție?” o întrebă și Gheorghiță, un băiețel
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Mie îmi este milă și de bietul măgăruș, care sigur era obosit și flămând,” spuse la rândul ei Andreea, suspinând. Bunica o mângâie pe căpșorul ei drăgălaș și o liniști. „Dar acum, dragii mei, fiindcă văd că vi se închid ochișorii de somn, eu zic să mergem la culcare. Iar mâine seară vom continua minunata povestire.” Copilașii trecură pe rând în brațele bunicii, care-i strânse cu drag la piept și-i binecuvântă, dorindu-le „Somn ușor și vise frumoase!” „O să
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
este frig, pentru că voi noaptea mergeți la culcare și nu are cine să încălzească pământul și atunci apar pe frunze aceste mărgeluțe cu care noi dimineața ne spălăm pe față. - Vai ce frumos, pot să mă spăl și eu pe ochișori? - Bineînțeles, cu mare drag! - Bârrrrr, e rece! - Constată raza de soare. - E rece, dar alungă somnul. Hai grăbește-te, trebuie să mergi la grădiniță! N-ați știut că și razele de soare merg la grădiniță? Iar ea, fermecată de frumusețea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
astă toamnă într-o gaură din pământ, ca să se adăpostească de furiile iernii, simți căldura razelor de soare care încălzeau pământul și se hotărî să iasă afară din ascunzătoare. - Vai, ce multă lumină e afară! Se frecă ea stângace la ochișori. Înaintă încet prin pământul umed. Deodată, simți ceva rece la piciorușe și încercă să se scuture de ceva alb, rece și pufos. - Ce o fi asta? - Se numește zăpadă îi răspunse un gândăcel cu spinarea roșie. - Mai sunt doar câteva
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Nu înțelegea prea bine ce se întâmplă. Preț de o clipă, închise ochii, ca într-o tăcută mulțumire, apoi privirile i se prinseră de azuriul cerului și rămaseră ancorate multă vreme acolo. După trei luni de întuneric, soarele săruta iarăși ochișorii care îi erau atât de dragi. Trenul opri scrâșnind și gâfâind de efort. Coborâră, ținându-se strâns de mâini. Strada din fața lor se deschidea în urcuș, iar fetița zise: - Mai încet tăticule, ai sâ obosăști! El îi zâmbi și grăbi
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
miros de flori de măr care te-ar primi bucuros în paradisul miresmelor. Gărdulețul grădinii care pare făcut de îngerași este pictat de raze de soare și dă impresia că este un războinic care apără colțul de rai. Gândăceii fac ochișori pentru a vedea culorile divine împărțite de răsăritul soarelui celui sfânt, atoateștiutor, ca la un spectacol de marionete fără sfori, dar care gândesc singure. Furnicuțele și albinuțele s-au trezit demult pentru a-și termina treaba pe care nu au
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
apară un Făt- Frumos, fie Sfânta Duminică, fie chiar un zmeu pe care să îl înfrunt cu un snop de spice de grâu care ard în soare. Tu, dragă prietenă, îmi oferi zi de zi prilejul de a-mi ridica ochișorii curioși spre soarele care ne îmbie la alergat pe prundul răcoritor și zgomotos de pe malul râului în care se adună în taină o sumedenie de vietăți: peștișori aurii, rațe cu penele de argint, broscuțe fermecate care știu o groază de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
dau cu sania. Altam Bianca Clasa a IX-a NECUVÂNTĂTOARE... Un cățeluș orfan... Mergea încet și trist pe stradă Un cățeluș plin de zăpadă. Cu părul ud, cârlionțat, De multe zile nemâncat... Avea, cred eu, câteva luni, În cap, doi ochișori nebuni, Era maro cu alb, frumos, Dar foarte slab, piele și os. Cu nasul lui mic, de cățel, Zăpadă-adulmeca, nițel... Voia să știe,-mi dau eu seama, Pe unde, oare,-i umbla mama. El nu știa că nu mai are
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
rostogoli pe obraji stropi mari de lacrimi. Se șterse repede, să nu observe Angelica, dar a fost prea târziu...Mamă, te-a supărat întrebarea mea?!.. - O, nu! Nu, Angelica, spuse femeia luând mâinile fetiței între palmele ei. Privind-o în ochișorii strălucitori, se hotărî să discute cu ea ca și cu un adult, deși avea doar 6 anișori. - Știi, draga mea, eu mă rog în fiecare seară la Dumnezeu să îmi mai trimită un copilaș, dar știu că trebuie să aștept
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de bine cu ea. Când mama a revenit în familie, camera lui s-a umplut de lumină, de jucării, de zâmbete. Angelica radia! Știa că acum în cămăruța lor se află încă un înger. Vru să îl vadă și închise ochișorii. Atunci, în spatele pătuțului, zări un înger frumos așa cum sunt toți îngerii, plin de lumină, care îl ocrotea cu aripile lui pe micuțul ei frățior. Flavius creștea ca în poveste, iar Angelica nu înceta să îi mulțumească lui Dumnezeu și să
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
încercă să o scoată din ascunzătoare. Fetița nu s-a opus. A simțit că nu i se va întâmpla nimic rău. Ajunsă în mijlocul holului, învățătoarea se aplecă pe vine, devenind de o statură cu fetița. Atunci observă o frumusețe de ochișori verzi de parcă erau frunze de fragi pline de rouă. A privit-o îndelung, zicând mai mult ca pentru sine: ,, Ce mult mi-aș mai fi dorit o fetiță, măcar una...” Își reveni repede din gânduri și încercă să afle cum
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de...” “Da, da, nu mă lasă ea singură” “Te tot foiești ca o babă, mai bine te-ai da jos din pat și ai da drumul la găini, că pârdalnicul cel de cucoș iar a cânta. Hai, hai Rariță, fă ochișori.” Femeia s-a urnit din pat, a întins așternuturile, apoi a dat cu o cană de apă pe ochi și s-a închinat. A avut pentru un moment pornirea să treacă în camera Varvarei, dar s-a întors din drum
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Și, în general, să-ți vină la masă. El își mișcă ființa pe jumătate zeificată numai după ce te-a văzut că te-ai așezat, că te-ai foit, că ai schimbat replici ușor crispate cu comeseana, stânjenit, că ai dat ochișorii roată de măcar o sută de ori, că ai lovit discret cu pumnul în peretele din spatele tău, că ți-ai smuls jumătate din podoaba capilară și deja te uiți pofticios la cea a femeii din fața ta, că ți-a crescut
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la rafinării. Treceau chiar peste sat, peste Tîntava, le vedeai ca niște fluturași de argint... De multe ori aruncau grămezi de beteală pe care le adunau copiii de pe câmp. Dar vecinul nostru de peste drum, care-a murit, Fănel a Iu' Ochișor, avea radio, era chiabur, și mai erau și alții care aveau, și așa a aflat tot satul de nenorocire. Mai toți aveau copii, rude pe la București. Îți dai seama ce jale-a fost. Tătica s-a-mbrăcat și a plecat noaptea, la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
footnote> rustic în care crescusem și eu până pe la doi ani și care era prevăzut cu două obloane ușor vălurite ce puteau fi închise atunci când copilul dormea. Lateral erau două geamuri mici prin care puteai vizualiza mișcările acestuia. Doar că ochișorii mei de copil aveau un oarece neastâmpăr și adesea îmi pierdeam răbdarea urmărindu-l pe Adi cum doarme, cum respiră, cum mă privește. Lăsam landoul preț de câteva minute și ieșeam la stradă unde mă întâlneam cu colegii de joacă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
landou rustic în care crescusem și eu până pe la doi ani și care era prevăzut cu două obloane ușor vălurite ce puteau fi închise atunci când copilul dormea. Lateral erau două geamuri mici prin care puteai vizualiza mișcările acestuia. Doar că ochișorii mei de copil aveau un oarece neastâmpăr și adesea îmi pierdeam răbdarea urmărindu-l pe Adi cum doarme, cum respiră, cum mă privește. Lăsam landoul preț de câteva minute și ieșeam la stradă unde mă întâlneam cu colegii de joacă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
spune tata, mândru nevoie mare. Bunicul a intrat în casă. Mama l-a întrebat dacă nu-i este foame. Ba da! A răspuns el. Dar aș vrea, mai întâi, să mănânc fetița asta mică și drăgălașă. Ia, dă bunicului doi ochișori frumoși! Ochi, spune Sorina. Mm, ce dulci sunt! Și-un obrăjor. O-bă-zoo, repetă fetița. Un năsuc - mai cere bunicul, care, se vede treaba, e tare flămând. Na-țuu! Și gurița. Gu-‘aa! zice Sorina Las-o, n-o mai răsfăța atâta
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-i asta? Se-aude soneria. Oare au venit? Ce tare-i bate inima! Într-un suflet se-ndreaptă către ușă. Deschide. Ei sunt: mama, tata... Dar pe Sorin nu l-ați adus? Întreabă fetița, după ce, timp de câteva clipe, doi ochișori negri l-au căutat pe mult doritul frățior, însă nu l-au văzut. L-am adus, cum să nu-l aducem? îi răspunde tata. Păi, de ce l-ați lăsat în urmă și nu l ați așteptat să vină o dată cu voi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mama. Am spus că trebuie să-l schimb, adică să-i schimb scutecele. Știi, mămică, parcă-am început să țin la Sorin. Ce dacă-i așa de mic? Îmi și seamănă. Uite, are năsucul cârn, la fel ca al meu, ochișorii negri, tot ca ai mei. Cred că frățiorul ăsta al meu o să fie un băiețel cuminte și bun. A trecut vremea. În camera lor, Sorin și Sorina dorm somnul care-i cel mai dulce pentru toți copiii, somnul de după-amiază
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
privind-o tare nedumerit. Atunci pe Tinuța de ce o lași să stea așa de gros îmbrăcată pe zăpușeala asta? Azi, Sorin și Sorina au ieșit, ca de obicei, în fața blocului lor, la joacă. Au privit jur-împrejur și, negăsind ce căutau, ochișorii lor s-au întristat pe dată. Unde-i Tinuța? Nu-i Tinuța! Sorinel, stai aici, cu ceilalți copii și așteaptă-mă. Eu am să mă duc să-i întreb pe mama și pe tata ce-i cu ea. Da, mama
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fericită am fost când, din toate păpușile care erau în vitrină, m-ai ales tocmai pe mine. De cum te-am văzut în magazin, am și gândit: ce bine-ar fi dacă m ar lua această fetiță cu păr negru și ochișorii tot negri! Cum mai semănăm! Parcă am fi două surioare!” „Nici nu puteam să aleg o altă păpușică. Tu erai cea mai frumoasă. De-acum încolo, vom fi nedespărțite. Am să te iau cu mine în parc, la film, la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în camera copiilor. Mă mușcă, mă ciupește! - spune băiețelul, stând în capul oaselor. E, pe jumătate adormit, pe jumătate treaz. Fii liniștit, nu te mușcă și nu te ciupește nimeni. Spune, mai bine, ce-ai visat!? Sorin se freacă la ochișori. Îi deschide apoi mari și privește, jur-împrejur, în cameră. Acum, s-a trezit de a binelea. Deci, nimic n-a fost adevărat. Prinde curaj și zice: Am visat că mă mușca o broscuță. Care broscuță? Aici nu-i nici o broscuță
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]