606 matches
-
se înscriau clar în valul de sacralizare a Holocaustului care creștea în Franța și în promovarea căruia filmul a jucat un rol important, fie și numai prin intrarea în uzul curent a titlului său. De altfel, Lanzmann o spune fără ocolișuri: "Este un film la timpul prezent. Nu apare niciun document de arhivă, nicio fotografie, niciun comentariu. Am încercat să abolesc orice distanță între trecut și prezent pentru ca spectatorii să retrăiască Shoah într-un fel de atemporalitate aproape halucinantă"24. El
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care servesc la război. Ce, ai văzut vreun mort de la bomba matale?! Poate am văzut. Așa, cum cade fulgerat de bombă? De bombă n-am văzut. Dar de la ce ai văzut? De la mitralieră. Să mi-o spună așa, direct, fără ocolișuri, asta chiar nu mă așteptam. Cum, unde, cînd, nea Herman? Pe front. Nicușor îmi spunea cum să îndrept avionul și el secera cu mitraliera. Bravo, nea Herman, omorați oameni care aveau copii, aveau părinți... Herman aruncă barosul în ușă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca în povești, una era "luna între stele". Era Julieta, studentă la juridică. Rar mi-a fost dat să văd asociat unei atare frumuseți un suflet pe aceeași măsură. Cum mă vedea, Julieta venea grăbită la mine. Directă, pragmatică, fără ocolișuri. Vrei o țigară? Aș vrea, Julieta. Așteaptă puțin. Pleca în grabă. Se uita atent și observa un "barosan" mai copt, la grad, sau întîrziat în studii. Îl aborda: Uf, ce cald îmi este. Uite, am transpirat... Julieta trăgea bluza, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu se potrivesc nici în același grad, nici în același fel. "Toți marii maeștri ai umanității, remarca Borges, au dat învățături orale." Transmisia orală pare să aibă, de fapt, efecte de autoritate particulare, propice emergenței de maeștri ai adunărilor, prin ocolișul unei simple comunicări. Cuvîntul murmurat, ca în această lectură cu jumătate de voce care a fost atîta timp lectura canonică, se strecoară în mine ca o voce interioară. Un magister care vorbește de la distanță și deasupra enoriașilor fie că e
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
răsări un pom uscat. Nu, așa ceva îl încurca, îi punea piedică prostește, drept care a stabilit: urgența numărul unu - să-l termine pe prim, pe Boromir. Șeful Securității, unul Novăceanu, era subalternul său direct și Cameniță i-a prezentat chestia fără ocolișuri, în stilul său inconfundabil: Bă, dacă vrei să ai viață bună cu mine, miști după cum cânt eu, dacă nu, te ia mama dracului. ‘Nțeles? Ăla a înțeles. Avea Cameniță un fel de a fi, că băga oricui frica în oase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
am simțit eu, observând cum asculta cu un interes viu tot ce-i destăinuiam despre mine. Îi vedeam pentru prima oară În viață, dar aveam sentimentul că-i cunosc de mult și că puteam să vorbesc cu ei direct, fără ocolișuri, fără politețuri sau etichete inutile. Mrs. Welch mă privea cu ochii ei albaștri plini de curiozitate și Înțelegere adâncă. Dr. Welch Îmi adresa cuvinte ce păreau obișnuite, dar care sunau neobișnuit de clar În acel moment, calitate unică ce m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
anilor ’70 - acea cutie albă cu trapeze suspendate din Visul unei nopți de vară al lui Peter Brook. Uneori e avantajos să te afli sub presiune, pentru că ajungi să-ți canalizezi intuiția să lucreze În direcția esențială, fără prea multe ocolișuri inutile. Ideea noastră a fost să Înlocuim obișnuitele panouri tradiționale pictate, prin care adesea se sugera la operă o Chină fantezistă (acțiunea având loc la Pekin), cu o structură solidă a unei lumi reale: un teatru În teatru- o construcție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dezmâniere în relațiile cu alte popoare, la treaza discutare - fără exces de moralizare - a chestiunilor litigioase, pe calea dialogului, cu ajutorul argumentelor (inclusiv al celor istorice). * Nu există și nu poate exista dispensă de xenofobie. * Ce paradă de erudiție ezoterică, câte ocolișuri inițiatice, câtă simbologie pentru a ajunge la o banală, vulgară concluzie șovină (Vasile Lovinescu despre Ivan Turbincă al lui Creangă)! * Paradox. Elita ca promotoare a spiritului de turmă. Elita băștinașă, autoproclamată! Deci, paradox aparent. * Când i se întâmpla să bea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
l-a plesnit taman unde trebuia și l-ai făcut să amuțească pentru totdeauna. Nu mai știu de câte ori, în sporovăiala noastră, am adus vorba despre Junimea și despre junimiști, dar nu te-am întrebat niciodată carei părerea matale, așa, fără ocolișuri: Când m-am dus întâi, stăteam și eu mai pe la ușă... cu vremea însă, cu încetul, m am mai apropiat, dar tot nu m-am băgat niciodată printre boieri, că cu boierul să nu-ți măsori niciodată chica, pentru că dacă
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
gândit că o fi făcută de lupchii care i-au sfârtecat oile lui Costache... − Da’, mamă, ce tot îi dai cu poveștile astea, eu n-am întrebat de bortă ci de ce a pățit tata, o întrerupe, înciudat Gheorghe, plictisit de ocolișurile făcute de mamă-sa; − Apăi, Gheorghe, eu am să-ți spun ție adevărul: când veneam către casă, mi-am adus aminte că boierul i-a poruncit administratorului Pătrașcu să arunce toate tacâmurile vechi, că i-a adus altele noi vară
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a noului ambasador. Opiniile lui erau importante pentru mine. El reușise să-l cunoască destul de bine pe activistul de partid devenit ambasador. El îmi spusese mai multe trăsături negative ale viitorului meu șef, pe care îl caracterizase succint și fără ocolișuri, astfel: "Este un moldovean rău, ranchiunos, plin de sine și recalcitrant la orice sugestie. Evită să se ducă la acțiunile protocolare, întrucât nu știe nici românește bine". Aprobarea deplasării a apărut repede și mi s-a fixat termen de plecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ce se ascude după dealul din spatele Plopilor fără soț. Nu-i nimic aș spune eu, pentru că timpul nu-i pierdut. Că drumul o să-ți facă plăcere, nu mă îndoiesc, dar cum să facem ca drumul să nu aibă prea multe ocolișuri? Uite cum facem: pornim pe strada Plopii fără soț și numaidecât intrăm pe strada Șt.O.Iosif, unde întâlnim casa Elenei Micle, soția lui Gheorghe Micle, un strănepot al Veronicăi. Casa a fost primită în schimbul celei din Piscul Soicolei, aflat
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
loc la sediul M.A.E. al Republicii Moldova, în camera de odihnă de la cabinetul ministrului Cernomaz. A fost o discuție între "patru ochi" (nu știu cu câte urechi) și a durat circa două ore. A fost o discuție deschisă, fără ocolișuri, cu multe adevăruri spuse direct, fără menajamente și fără formule mai mult sau mai puțin diplomatice. Voronin a folosit, pe larg, formule din arsenalul vechi al P.C.U.S., cu acuze la adresa României și a politicii sale față de Republica Moldova. I-am replicat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de condamnarea lui Isus, Iuda merge acasă cu gândul de a-și Împleti o funie solidă, din trestie, ca să se spânzure. Soția lui tocmai punea la fiert un cocoș. Iuda o trimite să-i aducă trestia necesară, spunându-i fără ocolișuri că se va sinucide, precum merită. Soția Îl Întreabă de ce, iar el Îi spune că L-a vândut pe Isus, dar că Acesta va Învia după trei zile și atunci va fi vai de pielea sa. La care soția replică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
pericolul, când stai de vorbă în șoaptă cu tine sau cu un altul. Ei bine, acest moment de nehotărâre, care la Eva a durat scurt timp și s-a sfârșit prost, a început adesea și s-a prelungit cu nenumărate ocolișuri în tinerețea strălucitoare și uneori imprudentă de care vorbim; însă de fiecare dată a fost reținut la timp și dominat de un sentiment mai puternic, prin n-aș ști să spun ce secretă virtute. Femeia aceasta tânără, în fața pasiunilor pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
față de poziția lor de doamne de palat. Nu făcea ce avea de făcut, potrivit funcției sale, decât când ajungea la capătul tuturor pretextelor invocabile. Nu se prezentă la Fontainebleau decât atunci când nu se mai putea altfel; pentru a vorbi fără ocolișuri, era foarte impertinentă. Câtă vreme a mai trăit ducele de Luynes, el a mai menținut în jurul lui o anume cuviință; însă, după moartea lui, Doamna de Chevreuse, care îi domina cu totul pe soțul și pe soacra ei, a făcut
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care să nu poată fi ilustrată, la scara unei vieți sau a mai multor veacuri, prin această zicere ironică a unui țăran bătrân în care condensez întreaga mea filosofie asupra istoriei (dacă formularea nu sună cam prea emfatic)? Dar câte ocolișuri complicate în mod inutil pentru a se ajunge aici! Vânzătorii de cruciulițe, medalioane și mătănii zăbovesc până târziu pe esplanada centrală, pentru că oricum n-au altceva de făcut: tinerii de aici nu au unde munci și nici nu pot pleca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sa să prezinte lumii actul său de acuzare... Uita însă că din primele momente se făcuse trîmbițașul nevinovăției lui Dreyfus în marele cotidian din sudul Franței, "Dépêche de Toulouse": nu numai că denunța aici eroarea judiciară comisă, ci numea fără ocolișuri pe adevăratul vinovat care, după părerea sa, era maiorul de zuavi Romani 19. De unde știa Zola toate acestea? Și cum să nu tragi anumite concluzii cînd la procesul de la Rennes, Marele Stat-major fiind forțat să facă publice date secrete, s-
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe picior de război, este în formă. Să zdrobim Italia". Aehrenthal, la fiecare contact, trebuia să se opună și să recurgă la Franz Iosif în ultimă instanță. Obținea "Quos Ego"-ul93 imperial, dar drumul îi rămînea semănat cu obstacole și ocolișuri. La acest antagonism, născut din rațiuni politice, veneau să se adauge probleme de ordin religios. Pietatea foarte adîncă, dusă pînă la exagerare, a lui Franz Ferdinand, născută, probabil, mai mult din rațiuni de stat decît din credință, nu se prea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de condottiere de cinema, care, mai tîrziu, cînd apărea în public, i-au devenit un fel de a doua natură. Își permitea să zîmbească un zîmbet ce păstra ceva copilăros și neajutorat fiind încă în faza în care declara, fără ocolișuri, diplomaților pe care îi primea, că îi lipsea cultura solidă din primii ani de școală ce i-ar fi fost necesară, aflînd în fiecare zi lucruri despre care nu știa nimic. Deținea aproape toate portofoliile guvernului, al căror mers îl
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de acest fel este efectuarea unui ocol care să vă ducă spre destinația urmărită fără însă a mai provoca agresiunea verbală. Iată o reiterare a conversației dintre Ralph și Ruth. De data aceasta, Ralph se folosește de tehnica iscusită a ocolișului. Ralph: Am niște vești proaste cu privire la călătoria de afaceri de săptămâna viitoare în care doreai să mă iei cu tine. Ruth (primul semn de ostilitate): Nu vreau să aud nimic, Ralph. E rândul tău să mergi. Ralph (dându-și seama
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
grele, clipe de derută. Asta îmi e soarta, probabil, să nu fiu nici o clipă liniștită. Parcă cineva m-a blestemat. Sau poate, pentru a ajunge la un final, îmi e sortit să merg pe un drum foarte nedrept, plin de ocolișuri ciudate. Ce s-a întâmplat? Într-o bună zi îmi spune mama că Liviu ar fi amestecat într-o poveste cu o fată care acum ar fi însărcinată în luna a cincea. Fata e o colegă de școală, de-a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
un suflet înțelegător, o inteligență vie și intuitivă care pătrundea în substanța lucrurilor, un om care poseda darul introspecției. În cadrul direcțiunii spirituale ori a spovezii era răbdător în a asculta, intervenind de puține ori cu răspunsuri scurte, fugitive și fără ocolișuri. Se înțelegea că limbajul său era sincer și cordial. Îi plăcea să fie sincer, subtil, impulsiv și, uneori, caustic, mai ales cu prietenii. Pentru el ironia nu era un semn de răutate, ci un mod de a-și exprima afecțiunea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ar fi fost greu”. Și a evitat să ne spună relatându-ne povestea Elenei, colega pe care a avut-o aici, la Cămin, cu patul alăturea, si nu întâmplările ei, protejându-și personalitatea la ai săi, am găsit noi justificarea ocolișurilor. Elena, colega ei « Am cunoscut-o aici, la Darvari, a trăit în cămin doar 15-16 ani, nu ca mine o viață... Elena Stratulat se numea, femeie cu doi copii, băieți, amândoi bine plasați în societate. Vă dați seama, soțul îi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
numărului cititorilor adulți și preocuparea acestora de a-și achiziționa cărți. De pildă, într-o însemnare din anul 1691, pe un exemplar din Cartea de învățătură, tipărită la Iași în anul 1643, se precizează că au cumpărat câțiva săteni din Ocolișul Mare această Sfântă Evanghelie, anume popa Pavel, popa Teodor, popa Văsâia, Bocan Ioan, Arion Todo... Pe Evanghelia tipărită în anul 1662 se poate identifica o însemnare, probabil de la începutul secolului XVIII, în care se precizează că ,,această Evanghelie a fost
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]