582 matches
-
elemente nu constituie teste concludente pentru a confirma sau infirma ocurența unui textem. După cum a arătat Coșeriu 351, nu e necesar ca textemul să apară întotdeauna "ca atare" într-un discurs (dimpotrivă, el se poate manifesta și sub forma unei ocurențe parțiale, unde partea prezentă evocă prin simpla ei apariție partea "absentă"); pe de altă parte, eficiența testului comutării e de multe ori anulată atunci când avem de-a face cu reîncadrarea și/sau reconfigurarea discursivă a textemelor. b) Principiul opoziției e
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
o panură se ocrotesc unul pe altul"). 3.4.2. Textemele ce tematizează raporturile dintre LUP și OM se individualizează în ansamblul proverbelor (care se referă toate, mai mult sau mai puțin, la calități "umane") prin aceea că ele presupun ocurența culturemului OM (și) la nivelul textemului, nu doar la nivelul semnificatului idiomatic și/sau al doxei. La prima vedere, aceste raporturi echivalează cu o opoziție privativă "absolută", care poate fi subsumată seriei asociative agresor vs. victimă (de pildă, în 2034
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
2000 să nu acopere întregul spectru al creativității acestor unități (cu alte cuvinte, să trecem cu vederea anumite procese caracteristice textemelor, dar nerealizate și în cazul unității vizate); pe de altă parte, ar fi existat pericolul să identificăm în fiecare ocurență a textemului respectiv un procedeu distinct și să ne rătăcim astfel pe terenul empiric. Scopul nostru nu a fost, însă, să realizăm un inventar al diferitelor ocurențe ale textemelor caragialiene în presa actuală (perspectivă întâlnită, de exemplu, la Rodica Zafiu
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
vizate); pe de altă parte, ar fi existat pericolul să identificăm în fiecare ocurență a textemului respectiv un procedeu distinct și să ne rătăcim astfel pe terenul empiric. Scopul nostru nu a fost, însă, să realizăm un inventar al diferitelor ocurențe ale textemelor caragialiene în presa actuală (perspectivă întâlnită, de exemplu, la Rodica Zafiu 383 și Liviu Groza 384), ci să sistematizăm tipurile de transformări pe care le suportă textemele în procesul trecerii lor dintr-un text (caragialian) în altul ("public
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
greu de sesizat și de explicat altfel decât din perspectiva unei lingvistici a "discursului repetat". 4.3. Nu mai puțin importantă e, pentru textemele din Creanga de aur, relația dintre semne și "cunoașterea lucrurilor", care se concretizează mai ales prin ocurența unor simboluri și miteme aparținând textului biblic. Culturemele "Domnul (Dumnezeu)" și "Raiul", schemele imaginative ASCENSIUNE vs. CĂDERE, RODNICIE vs. PUTREZICIUNE, LUMINĂ vs. ÎNTUNERIC și opozițiile etice și ontologice BINE vs. RĂU, CREDINȚĂ vs. NECREDINȚĂ, VIRTUTE vs. PĂCAT, MATERIAL vs. SPIRITUAL
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
este condiționată de o cantitate mai mare de informație partajată situațional sau prin istoria conversațională comună a interlocutorilor. În ciuda acestor constrângeri discursive, analiza cantitativă de corpus a pus în evidență frecvența ridicată a demonstrativelor în conversație (pentru o statistică a ocurențelor demonstrativului vezi Nicula, în acest volum, p.), iar analiza calitativă pe care am realizat-o a relevat anaforicitatea/deicticitatea difuză a demonstrativului care contractează relații la distanță cu antecedentul sau evocă, prin aceeași formă, doi referenți distincți: B: ă: uite
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
determinare Structural, româna prezintă două tipuri de sintagme demonstrative: (i) determinant demonstrativ + nominal (acest om) și (ii) substantiv + articol hotărât + demonstrativ (omul acesta), acestea din urmă, sintagme cu dublă determinare - articolul hotărât și demonstrativul (pentru condițiile sintactice și pragmatice de ocurență ale celor două structuri vezi Nicula, în acest volum, p.). Deoarece în sintagmele de tip (ii), articolul hotărât contribuie la integrarea discursivă a nominalului, demonstrativul își pierde funcția de determinant, compensând-o printr-o funcție pragmatică de marcare a forței
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
realizat ieri (IVLRA: 245). 3.7. Actualizarea pronumelui reciproc Față de GALR, în Vasilescu (2007a: 221) am propus o interpretare parțial diferită a structurilor cu semnificație reciprocă: am făcut distincție între pronumele reflexiv (se, își), pe de o parte, a cărui ocurență obligatorie în construcție se justifică fie ca reflexiv inerent, fie prin reflexivizarea obligatorie a constituenților subiect - complement identici referențial, și pronumele reciproc (unul pe altul, unul altuia), pe de altă parte, uneori cu ocurență obligatorie, alteori cu ocurență facultativă. În
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
pe de o parte, a cărui ocurență obligatorie în construcție se justifică fie ca reflexiv inerent, fie prin reflexivizarea obligatorie a constituenților subiect - complement identici referențial, și pronumele reciproc (unul pe altul, unul altuia), pe de altă parte, uneori cu ocurență obligatorie, alteori cu ocurență facultativă. În absența pronumelui reciproc, semnificația reciprocă este recuperată contextual, pe baza implicațiilor generate de particularitățile sintactice ale structurii (subiect plural - multiplu sau rezultat din coordonare; identitate referențială între subiect și complementul direct; simetrie semantică și
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a cărui ocurență obligatorie în construcție se justifică fie ca reflexiv inerent, fie prin reflexivizarea obligatorie a constituenților subiect - complement identici referențial, și pronumele reciproc (unul pe altul, unul altuia), pe de altă parte, uneori cu ocurență obligatorie, alteori cu ocurență facultativă. În absența pronumelui reciproc, semnificația reciprocă este recuperată contextual, pe baza implicațiilor generate de particularitățile sintactice ale structurii (subiect plural - multiplu sau rezultat din coordonare; identitate referențială între subiect și complementul direct; simetrie semantică și structurală). Prezența pronumelui reciproc
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
focalizare distributivă (loc. pron. fiecare... fiecare); focalizarea ansamblului (loc. pron. între noi/voi etc.); focalizarea relației dintre actanți (adv./loc. adv. reciproc, în parte). În ciuda diversității nuanțelor, situațiile de focalizare prin pronume/locuțiune reciproc(ă) sunt rare în limba actuală (nicio ocurență în corpus). 3.8. Emfatizarea prin pronume de întărire Prin pronumele de întărire poate fi focalizat emfatic orice actant exprimat prin substantiv (de obicei, cu trăsătura semantică [+ uman]) sau pronume personal/de politețe/reflexiv/posesiv ocupând poziția de subiect, complement
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
substantiv (de obicei, cu trăsătura semantică [+ uman]) sau pronume personal/de politețe/reflexiv/posesiv ocupând poziția de subiect, complement sau atribut. Sinonimia dintre pronumele de întărire și alți termeni (chiar, personal etc.) este posibilă doar la nivelul sistemului. În uz, ocurența pronumelui de întărire este dependentă de presupoziții: prin folosirea unui termen din seria însumi, vorbitorul contrazice o presupoziție implicită din contextul de comunicare sau introduce o presupoziție nouă în universul de discurs existent. B: eu reprezint în exclusivitate interesele ordinii
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
clar această opoziție. Voi generaliza spunând că în toate uzurile (emoționale, clișee, cuvinte de umplutură etc.), seria asta își justifică apariția prin situația informală de comunicare. Elementele din seria asta nu pot fi substituite cu elemente din seria aceasta când ocurența lor este apriori restrânsă la uzul informal: fie este vorba de expresii tipic colocviale care nu au corespondent în limbajul formal (asta e!, chestia asta, asta-i bună, și cu asta basta), fie este vorba de structuri lexico-sintactice care, în
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
nu doar biserica ortodoxă: biserica ortodoxă↑ catolică↑ <J și așa mai departe>. am fost↑ am salutat prezența↑ am și discutat cu ă: dînșii↑ (IVLRA: 149). În contexte care presupun deferența apare și dumnealui, în corpus cu un număr egal de ocurențe cu dânsul. Este posibil ca tendința limbii să fie spre constituirea unei gradări de deferență și în cadrul persoanei a III-a: el - dânsul - dumnealui. Cel puțin în atestările întâlnite, utilizarea pronumelui dânsul/dumnealui reflectă distanța ierarhică dintre interlocutori: dânsul este
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ALE VAGULUI, IMPRECIZIEI, APROXIMĂRII În utilizările de bază, nehotărâtele și negativele sunt substitute indefinite ale unor nominale și/sau cuantificatori universali sau existențiali, prezentând entitățile din domeniul de discurs sub aspectul relației parte-întreg. Statistica făcută pe IVLRA indică, prin numărul ocurențelor înregistrate, preferințele uzului actual în clasa nehotărâtelor: tot - 170; (alt)ceva - 105; mult - 59; (alt)cineva - 25; câtva - 21; fiecare - 15; orice - 14; altul - 9; puțin - 8; oricine - 3; oarecare - 3; oricare - 2; vreunul - 2; cutare - 2; careva -116. Celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
din seria fie- și ori-. În ceea ce privește baza de formare (relativele care, cine, ce, cât), statisticile de aici concordă cu statistica de la relative (vezi Gheorghe, în acest volum, p. ). De asemenea, se remarcă tendința de aproximare prin exagerare cantitativă, după cum sugerează ocurențele numeroase ale lui tot și mult. În ceea ce privește pronumele și adjectivele pronominale negative, au fost înregistrate următoarele ocurențe: nimeni - 19; nimic - 56; niciunul - 3. Numărul relativ mare al negativelor, alături de numărul mare al ocurențelor lui tot, indică preferința uzului actual spre
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
concordă cu statistica de la relative (vezi Gheorghe, în acest volum, p. ). De asemenea, se remarcă tendința de aproximare prin exagerare cantitativă, după cum sugerează ocurențele numeroase ale lui tot și mult. În ceea ce privește pronumele și adjectivele pronominale negative, au fost înregistrate următoarele ocurențe: nimeni - 19; nimic - 56; niciunul - 3. Numărul relativ mare al negativelor, alături de numărul mare al ocurențelor lui tot, indică preferința uzului actual spre strategiile aproximării semnificației prin globalizare. Interesantă este absența din limba vorbită a unor nehotărâte frecvente în limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de aproximare prin exagerare cantitativă, după cum sugerează ocurențele numeroase ale lui tot și mult. În ceea ce privește pronumele și adjectivele pronominale negative, au fost înregistrate următoarele ocurențe: nimeni - 19; nimic - 56; niciunul - 3. Numărul relativ mare al negativelor, alături de numărul mare al ocurențelor lui tot, indică preferința uzului actual spre strategiile aproximării semnificației prin globalizare. Interesantă este absența din limba vorbită a unor nehotărâte frecvente în limbajul presei actuale, care, mimând colocvialitatea, fructifică expresiv unități ale sistemului marginalizate de limba vorbită (vezi alde
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ci sunt folosiți superfluu. Uzul actual demonstrează însă ca există diferențe între folosirea nehotărâtelor și a negativelor în presă (vezi Zafiu 2002) sau în alte texte scrise (de pildă, științifice - vezi Stan, în acest volum, p. ) față de limba vorbită, unde ocurențele parazite îndeplinesc funcții discursive importante, pe care le voi prezenta în continuare. 5.1. Negocierea cantității de informație partajate cu interlocutorul În negocierea cantității de informație partajate cu interlocutorii, vorbitorii folosesc adesea pronume nehotărâte: și era un# bătrîn↓ căzut↓ de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ale interogativelor parțiale, prin care vorbitorul caută să obțină de la interlocutor o informație (de diverse tipuri), plasându-se față de acesta (în mod sincer sau doar aparent) pe o poziție de inferioritate informațională (Șerbănescu 2002). Iată în continuare o statistică a ocurenței pronumelor interogative 18 în IVLRA: Tipul întrebării CE DE CE19 CINE CARE CÂT CE FEL DE Întrebare propriu-zisă 128 35 30 27 8 1 Alte tipuri de întrebări (retorice, legătură discursivă, ecou, fatice, ritualice etc.20) 66 7 3 1
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
30 27 8 1 Alte tipuri de întrebări (retorice, legătură discursivă, ecou, fatice, ritualice etc.20) 66 7 3 1 - Valoare exclamativă 13 - - - - - TOTAL 207 42 33 28 8 1 Valorile înscrise în tabel pun în evidență următoarele trăsături ale ocurenței pronumelor interogative în corpusul studiat: cel mai frecvent pronume interogativ este ce (urmat de de ce; vezi și nota 19); între numărul ocurențelor lui ce și al celorlalte pronume interogative în ansamblu există o diferență considerabilă; aproape o treime din uzurile
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
13 - - - - - TOTAL 207 42 33 28 8 1 Valorile înscrise în tabel pun în evidență următoarele trăsături ale ocurenței pronumelor interogative în corpusul studiat: cel mai frecvent pronume interogativ este ce (urmat de de ce; vezi și nota 19); între numărul ocurențelor lui ce și al celorlalte pronume interogative în ansamblu există o diferență considerabilă; aproape o treime din uzurile pronumelui ce, dar și din uzurile celorlalte pronume, nu sunt în întrebări propriu-zise; între numărul ocurențelor lui cine și care nu există
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
vezi și nota 19); între numărul ocurențelor lui ce și al celorlalte pronume interogative în ansamblu există o diferență considerabilă; aproape o treime din uzurile pronumelui ce, dar și din uzurile celorlalte pronume, nu sunt în întrebări propriu-zise; între numărul ocurențelor lui cine și care nu există o diferență notabilă; numărul întrebărilor cu cât (presupunând o cuantificare numerică) este considerabil mai mic decât al fiecărui alt tip în parte și decât al tuturor tipurilor în ansamblu; numărul ocurențelor fiecărui pronume în
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
propriu-zise; între numărul ocurențelor lui cine și care nu există o diferență notabilă; numărul întrebărilor cu cât (presupunând o cuantificare numerică) este considerabil mai mic decât al fiecărui alt tip în parte și decât al tuturor tipurilor în ansamblu; numărul ocurențelor fiecărui pronume în alte tipuri de întrebări decât în cele propriu-zise este direct proporțional cu numărul ocurențelor în întrebările propriu-zise; valoarea exclamativă apare doar la pronumele ce21, nu și la celelalte pronume interogative. Preferința uzului pentru interogativul ce are mai
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
presupunând o cuantificare numerică) este considerabil mai mic decât al fiecărui alt tip în parte și decât al tuturor tipurilor în ansamblu; numărul ocurențelor fiecărui pronume în alte tipuri de întrebări decât în cele propriu-zise este direct proporțional cu numărul ocurențelor în întrebările propriu-zise; valoarea exclamativă apare doar la pronumele ce21, nu și la celelalte pronume interogative. Preferința uzului pentru interogativul ce are mai multe explicații: ce cunoaște atât realizări pronominale, cât și adjectivale; cu cele două realizări poate ocupa numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]