2,422 matches
-
credit Alecsandri, când scrie, în trei părți, povestea lui V***, tanăr orfan ajuns pictor, apoi, dintr-o intâmplare, spectator de operă și răpit fără scăpare de făptura unei primadone implorând luna. Si iată-l pe solarul Alecsandri compunând o deplină ode de la lune, o proză în clarobscur, cu cotloane ferite și pericole vagi, amenințări ale unui trecut care se prelungește ca o umbră. Povestea în sine e, de bună seamă, naivă, și cu multe fire legate la vedere. Doi vitregiți ai
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
etc. etc.), fără trimitere la studiile temeinice, câte erau, și erau destule, despre Eminescu; și alte șase ore tot săptămânale cu doamna Ioana Em. Petrescu, obiectul adorației noastre intelectuale. Începeai seminarul cu poemele de debut și încheiai seria temelor cu Odă. Ceea ce era o încântare spirituală continuă timp de un an se încheia în ultimele ore Eminescu într-o stare de boală sufletească, de Weltschmertz. Era prea mult Eminescu iar dăscălița noastră ne dusese prea departe. După ce comentai Scrisorile, Luceafărul, Împărat
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
moare, foarte tânăr, un an mai târziu, în urma contractării unei boli infecțioase. (O „prozaică dizenterie”, spune Călinescu în Istoria sa.) Au rămas, de pe urma lui, cinci poezii, în care, practic, putem citi în avans întregul program pașoptist. Păstorul întristat, Ruinurile Târgoviștei, Odă oștirii române, Rugăciune și Înserarea. Că involuntara sa inovație a fost în primul rând stilistică o dovedește faptul că nicăieri acesta nu se prevalează de marotele prezentului. Puținele bucăți ale lui Cârlova rămân, din acest punct de vedere, curate. Fără
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
o altă colegă, aștepta teroriștii “cu mâinile goale”. La Revoluție eram boboacă la ASE. Așa că am primit sarcina să păzesc arhiva facultății cu încă o fată. Am stat acolo să păzim actele de mare valoare, cataloagele cu note, dosarele cu ode, lucrările de admitere, habar n-aveam ce. Oricum noi eram niște fete buimace, cu mâinile goale, care așteptam teroriștii pentru a-i convinge prin dialog, ochi frumoși și prin cunoștințele noastre de la Admitere că nu este interesant să cucerească baricada
Amintiri cu Gianina Corondan: Cu mâinile goale, așteptam teroriștii by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/53954_a_55279]
-
asemănător în care era acceptat de către strămoșii germani.” Mai mult, propovăduitorul amorului liber la mijlocul anilor ’30 - un adevărat înaintaș al hippioților din anii ’60! -, e numit agent special pentru educație fizică. Nu știm în ce măsură descrierile „mădularului ars de soare” și odele în care încerca să aducă la același numitor vechile rune germanice și elogiul testiculelor făceau parte din subtilitățile propagandei naziste. Ce știm e că în 1942 cariera gladiatorului care se fotografia expunându-și corpul musculos și uns cu uleiuri - întru
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
rare decât peana de corb alb”, vorbește despre puterea de viață a națiunii noastre. Într-o avântată cursivitate oratorică, demonstrează că un rol hotărâtor în supraviețuirea poporului român l-a avut „cea mai scumpă moștenire: limba românească”. Nu sunt multe odele închinate limbii române care pot concura această pagină a lui Cipariu, în care nu este nici iubirea exaltată din Limba românească de G. Sion, nici sprinteneala și adâncimea aforistică din strofele lui Al. Mateevici, dar în care originalitatea vine din
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
a pus providența ca să viem împreună și să ne dăm împrumutat mână de ajutor”. Cuvântările lui Timotei Cipariu au - pe lângă valoarea lor literară - pentru că multe fragmente sunt pagini de literatură autentică, altele, cum sunt cele despre „tezaurul neprețuit” limba românească, odă antologică închinată limbii române, veritabil poem în proză, - și o netrecătoare actualitate prin elogiul culturii care poate impune un popor mic în familia popoarelor civilizate, prin apărarea unității neamului românesc dincolo de barierele confesionale, prin dragostea față de limba românească - semn indelebil
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
din viață o dată cu instaurarea tiraniei. Din creația lui prodigioasa menționam câteva titluri: Crepuscular (1923), Douăzeci de poeme de iubire și un cânt de deznădejde (1924), Reședință pe pamant (1933), Spania în inima (1937), Versurile căpitanului (1952), Strugurii și vântul (1954), Ode elementare (1954), O sută de sonete de dragoste (1959), Memorii din Insula Neagră (1964), Pietrele cerului (1970). Printre ultimele sale creații se numără și volumul de memorii Mărturisesc că am trăit, ce prezintă cititorului întreaga viață a poetului, din copilărie
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
un timp rezonabil, oferind o cantitate de informații suportabilă pentru un intelect mediu, ceea ce permitea majorității destinatarilor să asimileze mesajul, să-l transforme în gânduri și sentimente proprii. Vestea unei nașteri sau a unui deces generau comentarii ori, după caz, ode sau elegii. Un anunț, o scrisoare, o cronică erau descompuse cu mare atenție în cuvinte, cuvintele interpretate, scoase și repuse în context, pentru că erau considerate indicii prețioase privind adevărul. Întotdeauna mesajele propuse reprezentau alternative ale realității, nu cutezau să se
Cât de real este omul virtual by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6662_a_7987]
-
mai spunea; mai mult, tot felul de oameni se certau aman-aman pe originile cuvîntului doină: Cantemir zicea că e numele unui zeu războinic dac, I. Malinescu îl deria din Danubius și Diana, I. Heliade-Rădulescu îl credea venind din Diana plus "oda", A. T. Laurian și I. C. Massim o țineau langa cu latina (din verbul "doleo" care înseamnă "a durea"), Cihac o dădea pe sîrbescul "dvoinița" ("fluier dublu"), iar un istoric și lingvist improvizat dinspre zilele noastre a avut revelația unui tîrg
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
Cosmin Ciotloș Unul dintre grupajele volumului lui Caius Dobrescu (Odă liberei întreprinderi) a primit anul acesta, la Münster, un important premiu european. Un alt grupaj, apărut într-o revistă franțuzească, a avut și el ceva succes. (Chiar dacă, spune autorul într-un poem, mesajul a fost înțeles otova, fără pic de
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
dac-aș putea, aș oferi și eu o distincție oricăruia dintre calupurile izolate ale plachetei. Dar despre asta, puțin mai încolo. Momentan, vreau să mă opresc asupra unei chestiuni de context. Sunt tare curios cum va fi citită la noi Oda liberei întreprinderi. În viziune, acesta concurează recenta carte a Elenei Vlădăreanu, Spațiu privat (care, din păcate, cu câteva excepții, n-a făcut încă gaură nici în cer, nici în săptămânalele culturale). Ambele atacă direct imaginea lumii consumeriste de azi. Imaginea
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
de școală, la urma urmelor, optzecistă e mai accentuată. Dobrescu știe să construiască proiecte și de la cald (ca participant la gherila canonică imediat postrevoluționară), și de la rece (ca universitar atent la tot ce mișcă în spațiul occidental al ideilor). Dacă Oda liberei întreprinderi va rămâne prea puțin observată, lucrul se va datora tocmai acestor atuuri cu rol inhibitor pentru cronicarii mai puțin umblați prin biblioteci. Nu-i o noutate că în publicistica noastră, poezia academică n-are trecere. Situația lui Radu
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
în publicistica noastră, poezia academică n-are trecere. Situația lui Radu Andriescu, predat în Statele Unite, dar ignorat aici, e grăitoare. În fine, n-am de gând să mă pun de-a curmezișul rezervelor critice care se vor formula pe marginea Odei liberei întreprinderi. Dar nici nu pot lăsa o carte bună (cum, totuși, e aceasta) la voia capriciilor leneșe ale comentatorilor. Din punctul meu de vedere, marea eroare a lui Caius Dobrescu constă în lipsa de exigență a trierii. Volumul are exact
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
Proporția compoziției se arată, din start, nepotrivită. O serie întreagă de noțiuni cheie, de pildă, scrise cu majusculă, reapar din loc în loc, salvând sau extenuând suflul unui poem. În jurul lor se construiesc senzații, reflecții sau revelații. Nici libera întreprindere, nici oda ca atare, nu lipsesc din această pletoră justificativă. Dimpotrivă, abundă. Se aud parcă din toate părțile deodată. Conceptul mediatic corespunzător unui astfel de defect e cel de supraexpunere. Ce-ar mai fi de zis după un poem ca acesta? Este
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
lipsesc din această pletoră justificativă. Dimpotrivă, abundă. Se aud parcă din toate părțile deodată. Conceptul mediatic corespunzător unui astfel de defect e cel de supraexpunere. Ce-ar mai fi de zis după un poem ca acesta? Este absolută iluzie că Odele, Odele-autentice,/ -ar avea de la început o Temă/ definită. C-ar porni/ de la o premisă clară, constituită,/ conștientă de sine. C-ar fi despre ceva anume. Adevăratele/ Ode sunt fundamental tactile, se deplasează/ doar prin pipăit, multă vreme oarbe/ și moi
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
mai fi de zis după un poem ca acesta? Este absolută iluzie că Odele, Odele-autentice,/ -ar avea de la început o Temă/ definită. C-ar porni/ de la o premisă clară, constituită,/ conștientă de sine. C-ar fi despre ceva anume. Adevăratele/ Ode sunt fundamental tactile, se deplasează/ doar prin pipăit, multă vreme oarbe/ și moi. Odele sunt/ prospective prin excelență, înaintează/ pe-o pernă de mucus, cam ca nucleele/ solare-ale ouălor proaspăt sparte-n tigaie. Imaginea lor e potrivită și deoarece, la
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
Odele-autentice,/ -ar avea de la început o Temă/ definită. C-ar porni/ de la o premisă clară, constituită,/ conștientă de sine. C-ar fi despre ceva anume. Adevăratele/ Ode sunt fundamental tactile, se deplasează/ doar prin pipăit, multă vreme oarbe/ și moi. Odele sunt/ prospective prin excelență, înaintează/ pe-o pernă de mucus, cam ca nucleele/ solare-ale ouălor proaspăt sparte-n tigaie. Imaginea lor e potrivită și deoarece, la-nceput, explorările lor au un fundal la fel de omogen-întunecat ca teflonul/ respectivei tigăi.// Adevărata Odă
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
Odele sunt/ prospective prin excelență, înaintează/ pe-o pernă de mucus, cam ca nucleele/ solare-ale ouălor proaspăt sparte-n tigaie. Imaginea lor e potrivită și deoarece, la-nceput, explorările lor au un fundal la fel de omogen-întunecat ca teflonul/ respectivei tigăi.// Adevărata Odă nu știe, în faza primară, despre/ ce, pe ce lume/ trăiește. Se naște direct în/ derută. Atrasă, e-adevărat, spre ceva, dar printr-un/ magnetism inconștient și mai degrabă/ dureros. Abia-n fazele ulterioare începe să-și întrezărească finalitatea. Doar
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
ce lume/ trăiește. Se naște direct în/ derută. Atrasă, e-adevărat, spre ceva, dar printr-un/ magnetism inconștient și mai degrabă/ dureros. Abia-n fazele ulterioare începe să-și întrezărească finalitatea. Doar că, imediat după colț, mai răsare-o finalitate/.../ Odă, așadar, nu este aceea pe care-a scris-o Schiller,/ ci-aceea pe care-ar fi scris-o Lichtenberg." (pag. 73) Caius Dobrescu în schimb, se ambiționează să mai zică ceva. și încă ceva. și încă și încă. Nu același lucru
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
nostru plasează scrisoarea tocmai la pagina... Să văd dacă ghicești. Nu? N-o simți venind? N-o presimți? Chiar la pagina/ 215. Te-ai prins? E exact/ numărul nostru de-apartament." (pag 120) Așadar, multe, prea multe poeme în această Odă a liberei întreprinderi. Toate chemându-se la fel, după titlul și asemănarea cărții. Aceasta e de fapt una din bunele găselnițe ale lui Caius Dobrescu, care omogenizează speculativ ceea ce prin natură e eterogen. Ode cu statut egal sunt și fulgurațiile
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
multe, prea multe poeme în această Odă a liberei întreprinderi. Toate chemându-se la fel, după titlul și asemănarea cărții. Aceasta e de fapt una din bunele găselnițe ale lui Caius Dobrescu, care omogenizează speculativ ceea ce prin natură e eterogen. Ode cu statut egal sunt și fulgurațiile de numai două-trei versuri, și pastelurile cerebrale de caiet dictando, și epopeile întinse pe mai multe file. În el, narativul e departe. Dacă păcătuiesc, o fac cu cuvântul sau cu gândul. Niciodată cu fapta
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
fapta. Ce rezultă în urma acestei absențe nu e însă lirism, ci epură. Din poezia actualității, Caius Dobrescu îndepărtează lestul modei (narațiune, biografism, minimalism, tranzitivitate) ajungând la, cum să zic, modernitatea premodernilor. O modernitate, sigur, involuntară la ei, dar deliberată în Odă liberei întreprinderi. Că autorul Odei optează pentru o specie clasică, nu-i, așadar, întâmplător. Se întoarce la trecut refăcând etapele prezentului. Chiasmul acesta, el îl rezolvă prin calea de mijloc, scurtcircuitând tocmai punctul de intersecție, alegoria: "Artiști ! Pe vremuri știați
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
absențe nu e însă lirism, ci epură. Din poezia actualității, Caius Dobrescu îndepărtează lestul modei (narațiune, biografism, minimalism, tranzitivitate) ajungând la, cum să zic, modernitatea premodernilor. O modernitate, sigur, involuntară la ei, dar deliberată în Odă liberei întreprinderi. Că autorul Odei optează pentru o specie clasică, nu-i, așadar, întâmplător. Se întoarce la trecut refăcând etapele prezentului. Chiasmul acesta, el îl rezolvă prin calea de mijloc, scurtcircuitând tocmai punctul de intersecție, alegoria: "Artiști ! Pe vremuri știați/ să ne reprezentați în armuri
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
precum alienare și manipulare întoarce/ pe dos alegoria inițială./ Iată-n ce sens: e ca și cum/ ne-ați pune pe noi la ham, și-ați caza/ în car toată banda de dragoni și narvali." (pag. 24) Cea mai importantă calitate a Odei liberei întreprinderi e dată însă de substanța ambiguității. Aceasta nu mai ia naștere din limbaj, ci din coloana sonoră. Nu o dată, poemele se referă limpede la, tocmai, limpezimea lor. În spatele acestei eficiențe aproape corporatiste (doar vorbim despre o carte cu
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]