5,469 matches
-
intelectual, ambii stigmatizați de mizerie: "Afară de rări cazuri, cărturarul a fost un declasat, un muncitor ducîndu-si viața de azi pe mîine. Soarta marelui cărturar de pretutindeni nu s-a deosebit în general de aceea a lui Eminescu, relegat într-o odaie goală, în fața unei mese de brad". În acest punct, Emil Iordache recurge la o apreciere a unui cercetător rus, I. Mineralov, care, într-un eseu publicat în 1991, relevă în acest tip de judecați un caracteristic procedeu de falsificare a
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
mă-nsoțea mai de mult. N-am găsit nimic. Nimic. Nils: Și unde dormi? Paul: Pe unde apuc. Nils: Dacă vrei poți veni la mine. Paul: Nu, Nils. N-are rost. Mulțumesc. Mă descurc. Nils: Cum vrei. Arne: Paul, am o odaie în spate. Dacă vrei... Paul: Nu băieți. Eu am altceva în cap. (Pauză) Auzi, Nils? Mai de mult, în tinerețe, eram încă acasă, în țara mea, era tot toamnă, se însera, mă simțeam foarte singur, și ca să alung senzația aia
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
TINEviscolind fraza inimii mânjite de obișnuința lucrurilor. ă ăî ă Miros a tine, noapte culcat pe dunga de t cere,Iar tu, iubito, proverbul pus ntr-un m r inexistent, î ș ă â ăă ă î î ț stau n odaie i m at rn de um rul cearceafului,o s -mi p strezi ntr-un album n elesurile. prin trup mărșăluiesc întâmplările cu colți de lupi, și rostirile inimii sughit a îmbrățișări pasagere. LA NUNTA VOASTRĂ Mă doare asfințitul pleoapei, cu
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
rămas gol, cu ecou de sânge. în palma răsfirată a cămășii mugurind a pleoape de buze. FIINDCĂ Și țopăie ploaia la streașina cărării, zburate pe glezna ochiuluiFiindcă aveai umbre la inimă, cu care te caut în lacrimi.lăsasem sufletul în odaie, așezat pe sânii ferestrei cu cotul proptit în ceafa teiului de lână cer. M-ai privit ca pe o aripă de vânt, desenându-mi conturul pe silaba sfârcului și visau stelele sub ceașca nopții, și se cățărau lupii pe spinarea
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
înghesuială, amenințați de provizorate și visând, cu expresia care va face școală, la o cameră separată. E un preambul cum nu se poate mai potrivit pentru ce urmează, un șir de mărturisiri ale scriitorilor de azi, despre casele de demult, odăile copilăriei, despre navete între orașe sau între cartierele aceluiași oraș, despre coincidențe surprinzătoare și întoarceri nebănuite într-un acasă pierdut. Semnează, contribuind la această reconstituire ilustrată (de arhitectul Răzvan Luscov), ca o acuarelă fără contur, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Andrei
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]
-
a fost mai împlinit în poezia măruntă, Biedermeier, dar mare este, continuu să cred, în poezia somnului, a morții, a regresiunii de orice fel. Iar Călinescu o și spune, sporadic: „A putrezi în albia unei ape, a dormi până la umplerea odăii de păianjeni, a fi troienit de zăpadă, a te «desface» în univers, acesta e conceptul”. „De aici vin la poet acele imagini de decrepitudine, locuințele intrate în putrefacție, surpate de ploi și de mușchi, înăbușite de păianjeni, grădinile sălbăticite, intoarse
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
a a i oric rui vizionarism ntregitor de fire. n orice construc ie familial , odinioar str ns l ng un brad ornat ntr-o a ț a ta a a a a de anvergur cosmico-ini iatic , un rol esen ial are odaie s r c cioas , dar, ăn de an, atent primenit . ti i i s concep ia autorului asupra iubirii. Eminescu e unul dintre De ceva vreme ncoace, n fiecare an, ntre 10 i 15 ta a a a pu inii
Zămislită sub zodia lui Eminescu…. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_66]
-
Astfel, traducătorului de literatură nu-i rămâne altceva de făcut decât să se canonească în camera sa o bună parte din viață, rupt de lumea exterioară, asemenea protectorului sau Sfântul Ieronim, cel care a pribegit ani mulți prin deșert. În odaia de lucru a traducătorului domnește o atmosferă de mare speranță și muncă asiduă în căutarea stăruitoare de cuvinte. Această atmosferă este descrisă la începutul sec. 19 de către Ludwig Börne astfel: „Adesea căutam disperat zile în șir o expresie germană care
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
a celui de al doilea sex, care îi reda acestuia o libertate pierdută din vremea matriarhatului - obiectul are aripioare! Se mai propune și acel lichid de frecat pe bărbie, grație căruia poți, bărbatule, în fine, deveni liber și nesupus. În odaie, o liniște nefirească, prielnica somnului magnetic de pisică, își dezvăluie cauza: telefonul este defect, centrala cunoaște avaria, cere o păsuire de un trimestru pentru reparație, pana cand grecii, preluând afacerea, vor întreprinde ceva. Aproape că se aude, în înserarea glaciala
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
Maria lăsîndu-i lui Alexe sentimentul că ea l-a căutat și l-a găsit. Îl asigura că "de acum, lumea va fi eu și tu". Se anunța o singurătate în doi într-atît se asemănau. Rămîneau obosiți în parc sau în odaia lor preferată, ea iluzionîndu-se că pictează, el continuînd să nu facă nimic, petrecîndu-și vremea în sărutări încleștate pînă ce cădeau istoviți. Încercînd să citească poezie în doi, Alexe considera rima - ca toți simboliștii - o încătușare a libertății de gîndire ("O
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
ori scumpe Tovarășe Dej, cinicul poet se dedă unui delir elogiator interesat. Iată scrie la 15 august 1963 de la Geneva (unde, prin aceeași supremă protecție, ajunsese, împreună cu familia, într-o "vacanță de tratament medical"): "Scump Tovarăș Dej, Urmărind din balconul odăii în care stau zborul vulturului alpin dominînd furtunile dintre munții zărilor de pe Lemou, mi-e gîndul întreg la Dumneavoastră, ca în toate zilele vîrstei mele, sporită mulțumită primului dintre cei mai apropiați de inima omului și de sufletul țării, căutînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
urmei, ca atmosferă, nu este, de vreme ce recrea ambianța din sanatoriul de la Berck. Nu-i comunica Blecher lui Bogza la începutul lui iunie 1936: "În Întîmplări temele erau panopticumul, cinematograful și toamna, aici vor fi realități mai grave și mai copleșitoare, odăi de operații, pansamente în odăi albe, reci și înfiorătoare ale clinicilor și iubiri între bolnavi care au ghipsuri pe ei. Este un pasagiu cred halucinant cu tăierea piciorului unei fete tinere, frumoase și arderea lui jos în subsol, la calorifer
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
de vreme ce recrea ambianța din sanatoriul de la Berck. Nu-i comunica Blecher lui Bogza la începutul lui iunie 1936: "În Întîmplări temele erau panopticumul, cinematograful și toamna, aici vor fi realități mai grave și mai copleșitoare, odăi de operații, pansamente în odăi albe, reci și înfiorătoare ale clinicilor și iubiri între bolnavi care au ghipsuri pe ei. Este un pasagiu cred halucinant cu tăierea piciorului unei fete tinere, frumoase și arderea lui jos în subsol, la calorifer. În fine, vei vedea."? Dar
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
nu explica, de a nu da decît informații indirecte asupra evoluției sensurilor și de a furniza în secțiunea etimologică doar sursa imediată, omit narațiunea indispensabilă, care ar trebui să arate cum se leagă prin originea îndepărtată cuvintele românești odaliscă și odaie - și să explice diferența dintre sensul de origine al cuvîntului și cel produs pe cale culturală. în română, odaliscă e un împrumut din franceză; dicționarele franțuzești sînt însă mai generoase cu explicațiile, mai ales în acest caz, interesant pentru istoria culturii
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
origine era, într-adevăr, de "roabă în slujba femeilor din harem"; cuvîntul prezintă astfel o perfectă analogie cu cameristă, pentru că e un derivat de la oda ("cameră") - care a dat de altfel în română (probabil și prin intermediar slav - bulgăresc, sîrbesc) odaie. Legătura indirectă dintre odaliscă și odaie e prezentată de Lazăr Șăineanu, în Influența orientală asupra limbei și culturei române (o carte de la 1900 care ar trebui reeditată; ar avea cu siguranță succes, cel puțin datorită primului său volum, cu capitole
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
în slujba femeilor din harem"; cuvîntul prezintă astfel o perfectă analogie cu cameristă, pentru că e un derivat de la oda ("cameră") - care a dat de altfel în română (probabil și prin intermediar slav - bulgăresc, sîrbesc) odaie. Legătura indirectă dintre odaliscă și odaie e prezentată de Lazăr Șăineanu, în Influența orientală asupra limbei și culturei române (o carte de la 1900 care ar trebui reeditată; ar avea cu siguranță succes, cel puțin datorită primului său volum, cu capitole captivante despre obiceiuri, mîncăruri, petreceri etc.
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
la un moment dat un călător sparge gălăgia cu o întrebare cine dorește să coboare cu mine la stația aceasta ne-așteaptă o dulce prăpastie" (Autobuzul). Aceeași redundanță întoarsă pe dos ca o mănușă amestecă actul scriptic, prietenia, noaptea, cerul, odaia, ceaiul de mentă, cîinii vagabonzi: "Să nu-ți lepezi niciodată hîrtia de scris și prietenii cugetam într-o noapte scandalos de cuminte la masă era și mașina de scris dar cerul incolor și comun nu trecea prin camera mea de
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
stăpîn, stătea fulgerat, cu privirea sticloasă și țintă la chipul clocotitor de viață din oglinda criminală. Omul din cristal se mișca, făcea gesturi clare, apoi hohoti perfid, se desprinse de sticlă și dispăru. Cînd servitorul se trezi din leșin, în odaie se răspîndiră miasmele morții iar oglinda de altădată devenise o sticlă oarecare prin care se vedea dincolo un zid vechi și urît". E vorba lui Ion Barbu, o tipică nuvelă fantastică, din care umanul, dispărînd, rămîne numai geometria lui, și
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
el și de familia lui (vai!) într-un han murdar, într-o sală de dans improprie, într-un loc uitat de lume în care portretul lui Hitler este încă pe pereți (în anul 1984) și porcii se află într-o odaie vecină, într-un loc în care Shakespeare este pomenit ca reper iar umezeala îți intră în corp pînă la os. Paranoia este singura care se dă în spectacol într-un spațiu al paradoxurilor. În Utzbach, Bruscon repetă obsedant numele localității
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
mișcare. Doamne și domni, bătrîni și tineri, îmbrăcați elegant, cu haine de sărbătoare după moda anului 1939 deschid ușa și intră pe rînd în dormitor. Merg cu pași rigizi, solemni, acompaniați de o muzică ce abia se aude dintr-o odaie învecinată, unul din concertele lui Corelli imprimat pe o placă de ebonită pusă la un gramofon cu pîlnie; His Master's Voice. Primul care intră e Colonelul Arghir, în ținută de militar, la braț cu soția lui Teodora. Sînt urmați
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
Rășcanu, care discută în șoaptă ultimele dispute din vechea lor dușmănie. E rîndul lui George, comunistul, și al soției lui, Ilonca. Andrei, tatăl lui Iustin, este îmbrăcat cu uniformă de roșiori cu grad de colonel. Toți se grupează în stînga odăii, unii rămîn în picioare, alții iau loc pe scaune. Par niște statuete de ceară chemate acolo de un magician care i-a ridicat din uitare." Tot acest ultim volum rezolvă, într-un mod neașteptat, dorința de a înțelege a lui
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
îmbrățișa drăgăstos, îl încălzea și îl apăra, îi hrănea trupul și sufletul, era întotdeauna prezentă cînd avea nevoie de ea și nu-l părăsea niciodată�. Pentru a răsplăti o astfel de fidelitate, Jonathan intenționează să �eternizeze relația dintre ei� - cumpărînd odaia. Din monotonia căutată a acestei vieți pe care o consideră perfectă și completă îl scoate, brusc, porumbelul oprit în fața ușii camerei sale într-o dimineață de august. Pasărea intrată întîmplător pe fereastra uitată deschisă a holului are, pentru etern ordonatul
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
convorbitori, toți burghezi bine situați, descoperă, pe gulerul cămășii lui Eminescu ivindu-se o ploșniță. Cu toții rămăseseră panicați. Dar Eminescu, brusc înseninat, cînd descoperi faptul, calm, în chip firesc, "făcu vînt cu degetul insectei de pe guler pe covorul persan al odăii... După o scurtă înmărmurire toți se feriră apoi ca în fața unei primejdii, a unei molime. Cu privirile lui leneșe, poetul păru a înțelege scena; panica tuturor îi trezi o bucurie interioară, ce-l ridică peste situație. Se înclină ușor, își
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
sută din notițele pregătite au fost înlocuite cu amănunte și scene apărute spontan în timpul scrisului. Toată așa-numita "documentație" n-a făcut decît să germineze în subconștient atmosfera necesară. Scriind aveam adesea senzația stranie că personajele mele se află în odaie, iar în anumite scene îmi răsunau în urechi cuvintele lor sau le vedeam, cîteva clipe, în carne și oase. Dificultatea era doar de a găsi expresia care să le zugrăvească întocmai". Și, totuși, mult după apariția romanului a avut nenumărate
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
exponenți ai Biedermeierului german, ale cărui picturi, în special cea în cauză, cunosc în epoca o mare răspândire prin numeroase reproduceri. Cum interesul lui Eminescu pentru pictură în perioada vieneza a fost deja discutat, Ana-Stanca Tăbărași purcede la analiza propriu-zisă. Odaia din pod, haină jerpelita și ruptă în coate, sobă fără foc, garafa goală cu un capăt de lumânare, contemplarea filozofica a purecului și atitudinea "tolerant-nepăsătoare", totul se gaseste aidoma în tabloul pictorului german. " Dacă s-a inspirat din Spitzweg, a
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]