437 matches
-
se vor pierde printre cele ale semenilor, pentru a-i induce în eroare pe urmăritori. Manevra îi reușește atât de bine încât, în doar câteva minute (dacă totul merge bine), câinii sunt pe urmele unui "animal de schimb" un animal odihnit, care în cele din urmă, va istovi întreaga haită. Toate aceste observații li se datorează vânătorilor. Unul dintre aceștia, Charles-Georges Leroy, care organiza vânătorile regale de la Versailles și de la Marly, contemporan și tovarăș al lui Diderot, Helvetius, Condillac și Buffon
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cultivate pe cel mult un milion de hectare. Rămân alte 6-7 milioane de hectare pentru cereale, plante tehnice, vii și livezi, pășuni, de care cei mai mulți tineri de la sate fug, lăsându-i pe investitori să cumpere miile de hectare de terenuri odihnite, epurate de chimicale. Întrucât spectrul amenințător al accentuării depopulării satelor îi poate descuraja pe profitori, încă mai putem spera în reviriment agroalimentar propriu. Privatizările unităților sistemului energetic (în majoritatea lor construite cu peste 20 de ani în urmă), crizele producției
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
delegații români trimiși acolo și anume: avocat Lucrețiu Pătrășcanu (comunist ce va fi asasinat taman de „frații” lui, nu prea târziu de la aceste evenimente), generaladjutant Dumitru Dămăceanu, Barbu Știrbei (fost prim ministru) și Ghiță Popp. j. Repatriați sănătoși, hrăniți și odihniți vrem! La începutul anului 1945, șeful Secției financiare din cadrul prefecturii tutovene, semnase un decont ce la urmă, după tragerea liniei, valora 193.230 de lei. Iată în ce constaseră o parte din aceste cheltuieli: „Cazare repatriați la hotel <<Europa>>: 94
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
nu găsește drumul spre casa pocovnicului Iordache. Nopțile limpezi de iarnă sporesc și mai mult plăcerea istorisirii trăite cândva și rememorate pentru a nu știu câta oară. Un loc special între amintiri îl ocupă hanul familiar cu odăi curate și odihnite mirosind a mere și gutui și cu o bucătărie inundată în aburi de pâine caldă. Câtă deosebire față de Hanul Ciorilor! Bucătăria e un cotlon, iar cârciuma, o încăpere largă și scundă, cu pereții pătați de muște și gălbeniți de fum
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
srategie srategie srategie srategie 1. Meseria de părinte (Parenting) Părinții reprezintă punctul de sprijin în viața copilului. Prin urmare, cel mai important ajutor pe care îl poate primi un copil provine de acsă. Asigurându se că elevii ajung la școală odihniți, hrăniți și pregătiți pentru ore, stabilind un înalt orizont de așteptare al învățării și consolidând încrederea în sine, părinții susțin procesul de învățare al copiilor. Învățătorul sprijină educația parentală pozitivă prin respectarea și consolidarea capacităților și abilităților necesare părinților pentru
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
de suport pentru înțelegerea dezvoltării copilului și adolescentului și crearea condițiilor de acasă pentru a încuraja învățarea la orice vârstă. Personalul din școli promovează sfaturile și implicarea părinților în rolul lor, de la asigurarea că elevii ajung la școală hrăniți corespunzător, odihniți, pregătiți pentru învățare, până la propunerea unor standarde ridicate în așteptările acestora cu privire la reușita copiilor în învățare. 2. Comunicarea între casă și școală, în ambele sensuri, este considerată fundamentul parteneriatului. Când părinții și profesorii comunică efectiv, se dezvolta o relație pozitivă
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
spună că primul care intră la noi este domnia ta și după aceea ceilalți... Să nu intri până când n-om da noi semn că ne-am trezit. L-a trezit lumina zilei. Turcul dormise în straie de ienicer, dar se simțea odihnit. Pe jilțul alăturat sofalei erau rânduite frumos hainele sale de ceremonie. Se îmbrăcă îngrijit, se spălă turnându-și singur apă în ligheanul de porțelan de pe lavoarul din lemn de nuc cu tăblia de deasupra din marmură neagră. Se privi în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
semn, dându-le să înțeleagă că nu este nevoie să se scoale de la locurile lor. Doar el se ridică, răspunse la salut și-și manifestă dorința de a face împreună cu boierul valah o plimbare călare. După ce li se aduseră cai odihniți, porniră amândoi la pas. — Măriei sale, unchiului domniei tale Constantin bei, încă nu i a trecut boala, se mai simte obosit, remarcă Selin. — Măria sa nu este unchiul meu, suntem veri primari, mama măriei sale fiind sora mai mare a tatălui meu. Câți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se aud și lăutari. — Lăutari? Eh, Doamne, cum am uitat? Sunt călușarii! Repede terminați răvașele, îngrijiți-vă să plece repede. Apoi, către slugi: Să-mi pună un tron spre cortul domniei sale marelui spătar. În cortul nostru să aștepte zece dorobanți odihniți. Se lasă de pe dealuri cetele de călușari. Ia! Auziți? Vodă vorbise românește și Selin nu înțelesese nimic, așa că făcu un semn a nedumerire spre Ștefan, care cu mâna îi arată că trebuie să aștepte puțin. Când prima ceată de bărbați
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe nimeni. Spunând acestea Supremul se volatiliză într-o rază strălucitoare de lumină, sus spre astral. Îngerii pedepsitori s-au oprit în una din cetăți bătând la ușa singurului om fară greșeli, nepotul Patriarhului. -Intrați domniile voastre, să vă ospătați și odihniți, iar mâine veți pleca în drumul vostru. -Noi vom poposi în piața cetății peste noapte hotărâră cei doi îngeri. După multe insistențe, intrară în casă, unde au fost ospătați cu cele mai alese bucate și băuturi. Nu după mult timp
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
bej, pe tocuri de cinci cm, cu un ornament În formă de fundă din piele de șarpe, Într-o parte, asortați cu geanta mea bej din piele de șarpe. Arătam destul de bine, chiar mai tânără cu câțiva ani, cu fața odihnită, fără să mai fie nevoie să mă fardez, doar pleoapele mi le colorasem discret cu un creion verde și genele date cu rimel. Mă rujasem cu două nuanțe de ruj, să iasă o culoare În ton cald, ca toamna de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Lupu, poate și Stoian nimerește, în sfârșit, la loto și- atunci apare mașina. Planșele, diagramele, schițele foșnesc pe toate birourile, cancanurile sporesc, scâncetele scad, sângele e iute, iute. Prinsese bine știrea adusă de Stork, când abia ai venit de la mare, odihnită, întinerită, disponibilă, cu-atât mai mult când ești singură și familia e plecată. Vera deveni mai sprintenă, tic-tac-toc, ca la șotron. Minijupa roșie se ridică până sus și mai sus, geanta pendula pendula, tocurile tic-tac-toc zglobii, ca un râs de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pădurea se rări și gardul de sârmă dispăru tocmai la marginea unei râpe care se ridica spre cer ca un zid. Bologa stătu acolo să răsufle o clipă și să se răcorească. La poalele râpei găsi altă cărare. Ușurat și odihnit porni în vale și coborî poate cinci minute. Apoi cărarea ocoli o stâncă și se îngustă ca un coridor între peretele râpei și tulpinile brazilor. De-abia acuma începea Bologa să simtă aievea oboseala. Îl dureau picioarele, și genunchii parcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îl asculta nerăbdător, îngrijorat. Cuvintele lui i se păreau rodul fricii de moarte. În cele din urmă îl întrerupse: ― Dragul meu, nu-ți dai seama oare că aiurezi?... Asemenea fantasmagorii poate să-și îngăduie omul când e acasă, la birou, odihnit, sau în momente de entuziasm, într-o discuție, nu însă în fața morții!... ― O închipuire care împacă sufletul e tot ce poate dobândi omul în viață! murmură Apostol, cu o strălucire mare în ochi. ― Dar bine, omule, tu vei muri ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ați ascunselea. Cosmicitatea este libertatea noastră tutelară. Plimbarea cea mai profundă este când nu vrei să ajungi nicăieri. Avem nostalgia revelațiilor din zorii omenirii. Poemele geniale surprind câte ceva din scâncetul de început al lumii. Creierul este, cu siguranță, cea mai odihnită zonă a corpului uman. Absurdul vitaminizează filosofia și arta. Suntem aripi ale cojii noastre de stea. Nu sunt curios cum se vede lumea de pe eșafod. Dacă vrei să te cunoști bine, mai informează-te și de la alții. Nici geniile nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Golul din noi nu se poate entuziasma de plinul din alții. Există o persistentă tendință de a vomita pe fericirea altora. Vulpea critică strugurii, bătrânii - minijupa. Pe orice meridian, rostogolirea scaunelor încântă. Leneșii au un mare avantaj : îi găsește moartea odihniți. Mecca păduchilor e fruntea. Constat cu stupoare că nici ticăloșii nu prea mai au caracter. Femeile sunt din ce în ce mai abordabile. Deși ipocrita rezistență de altădată le dădea, parcă, ceva mai mult mister. Tot mai mulți creatori de artă sunt convinși că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sigure. Să nu ne săpăm singuri mormântul. Acesta este obligația generației următoare. Un singur mijloc de transport mi-a rămas străin : dricul. De cele mai multe ori, moartea ucide o răpciugă, nu un bidiviu. Leneșii au un mare avantaj : îi găsește moartea odihniți. Ne naștem goi și reușim să plecăm îmbrăcați. Orice creație înseamnă un front deschis în fața morții. Cu tiranii numai moartea se poate lua la trântă. Moartea este marea poartă spre uitare. La bătrânețe, așteptăm cu înfrigurare invitația la masa rotundă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trei zile de drum pe mare într-o corabie bine mânată de vânt și vâsle, alt mijloc nu mai rămânea decât asinul. Pe temeiul unui semn de recunoaștere, Auta schimba asinii de câte două ori pe zi, luând mereu alții odihniți. Drumul părea însă foarte lung, în asemuire cu nerăbdarea de a-l străbate. Niciodată Auta nu dormise atât de puțin ca în aceste unsprezece zile de când călătorea, cu toate că nu i-a dat nimeni nimic de făcut și nimeni nu-l
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lustruită. Auta se mai gândi că poate el însuși visase. Că a căzut în grâu nu era de mirare după atâta oboseală. Ce era de făcut? Se gândi că lucrul cel mai bun este să doarmă până în zori și apoi, odihnit, să se întoarcă la cortul soldaților. Ațipi. Nu trecu însă mult și îl trezi din toropeală un foșnet. Deschise ochii: nu era nimeni. Nici nu putea fi cineva, căci oamenii din ținut, cu capul împuiat de prăpăstii, nu se mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aceea lângă ochii lui. Atunci Auta leșină din nou. CAPITOLUL XVI Când deschise ochii, soarele era sus. Întâi, îi mângâie fața boarea dimineții. Spicele de grâu foșneau ușor. Auta privi cerul albastru. Treceau păsări. Era liniște și seninătate. Se simțea odihnit. Dormise în grâu și se căznea acum să realcătuiască visele sau vedeniile care l-au chinuit peste noapte. Era viu. Nimeni nu-i făcuse nimic. Își ridică puțin capul de la pământ și se uită în dreapta, în stânga, înainte. Nu văzu nimic
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
era greu de scos arme din ele. Nici un crainic nu putea să ajungă din Marele Oraș până aici în mai puține zile decât șase sau șapte, dacă ar fi mers trei sferturi din drum pe mare și restul pe asini odihniți. Iar luntrea lor nu zburase nici un ceas întreg. Atâta timp cât străjile nu știau nimic, Iahuben putea fi crainicul care se va duce cu o scrisoare întocmită de Auta în numele Marelui Preot. Luntrea stătea acum foarte aproape de acele peșteri, ascunsă între tufani
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
adevărului pe care ați născocit-o voi în Ta Kemet? - Nu! răspunse Mehituasehet jignită. Maat, zeița de-aici. Îi dăduse deci și acesteia nume. Într-adevăr, Maat avu grijă de ei și urmele drumului trecură. Abia a doua zi, văzîndu-i odihniți, Hor se așeză lângă ei și întrebă: - De ce ați lipsit atîta? Am ajuns să credem că vi s-a întîmplat ceva rău... Dar aveați arma. Spune, Auta, ai ucis? - Da, doi. Hor tăcu. Dar Mai-Baka rosti cu umilință și teamă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
alta, l-am omenit cu ce aveam prin casă, și pe-nserat și-a înhămat caii. L-am povățuit: “Stai omule, cum să pleci acum, doar n-au intrat zilele în sac, odihnește- te în odaia mare din față, și dimineață, odihnit, o vei lua din loc.“ El, nu și nu, că vrea să ajungă acasă mai repede. Obosit, nițel băut, cred c-a adormit în căruță. După o vreme, caii nemaisimțind hățurile întinse, se opriră să pască pe un tăpșan cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
pască pe un tăpșan cu iarba deasă. Păscând, stăteau firesc, cu capetele aplecate, iar opritorile de pe gât alunecară până căzură. Când musafirul meu se trezi, neștiind de opritori, dar supărat de oprirea cailor, i-o fi lovit cu biciul. Caii odihniți au luat-o la fugă spre malul văii cu stâncile prăpăstioase, omul trase hățurile, sperând să-i oprească. N-a reușit. Mergând mereu la vale, căruța îi lovea peste picioarele din spate, întărâtându-i și mai rău. A doua zi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
S-ajung până acolo, ș-om mai vedea“, gândi. Grupă imediat soldații pe care-i mai avea, îi chemă pe rând la furgon, împărțindu-le câte o pușcă, o manta, o foaie de cort, o raniță. Caii de la furgon erau odihniți, după popasul din fața primăriei. Când să plece, constată surprins că rămăsese cu un singur soldat, un basarabean căsătorit la Bârlad. Ceilalți, profitând de absența lui, când fusese rechemat în ultima clipă în primărie, plecaseră. - Domnule sublocotenent, v-am spus că
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]